Shirley Temple : “Am încetat să mai cred în Moş Crăciun când aveam şase ani. Mama m-a dus să îl văd într-un magazin şi dânsul mi-a cerut un autograf.”; “Bărbaţii îmi zic: «Te-am îndrăgit de când aveam şapte ani.», iar eu le spun: «Bine, dar nu m-aţi contactat niciodată.». Iar femeile spun adesea: «Ştii ce am eu?». Aş vrea să le spun acestora: «Daaa, ştiu.», deoarece răspunsul lor inevitabil este: «O păpuşă originală Shirley Temple.».”; *“Dr. Kissinger a fost cândva copil; Jerry Ford a fost cândva copil. Chiar şi Franklin Delano Roosevelt a fost cândva copil. Eu m-am retras din filme în 1949, dar încă sunt un fost copil.”.
Îmi pun următoarea întrebare: pe cine oare nu impresionează aceste cuvinte intrate în analele universale ale vorbelor de spirit? Totuşi, cred că nu foarte mulţi cunosc faptul că aserţiunile redate mai sus aparţin copilului-minune al Hollywood-ului anilor ’30 ai secolului trecut, care cucerise cinematografele lumii; acesta se numea Shirley Temple. S-a născut la Santa Monica în ziua de 23 aprilie 1928. Încurajată de mama sa, Shirley a învăţat să danseze când avea doar 3 ani, fiind înscrisă la o şcoală de dans din Los Angeles; atunci micuţa apărea în serialul Baby Burlesks, comedioare în care copiii interpretau rolurile unor adulţi.
Primul film Stand up and Cheer!
În 1934 Shirley Temple devine cunoscută prin primul ei film, musicalul intitulat Stand up and Cheer!.
Urmează producţiile cinematografice de succes:
- Little Miss Marker, o comedie bazată pe scenariul lui Damon Runyon;
- Change of Heart;
- Now I’ll Tell alături de Spencer Tracy;
- Now and Forever, o dramă romantică împreună cu Gary Cooper şi Carole Lombard;
- The Little Colonel alături de dansatorul Bill Robinson;
- Bright Eyes, un musical despre care se spune că ar fi salvat de la faliment “Fox Film Corporation”.
Numeroşi americani fredonau On the Good Ship Lollypop, unul dintre cele mai populare cântece din acest film, interpretate de Shirley Temple. Ea câştiga în fiecare săptămână 1.250 de dolari (însemnând peste 21.000 de dolari la valoarea actuală). Veniturile sale se dublau practic datorită comercializării păpuşilor şi articolelor vestimentare ale acestora ce o oglindeau pe micuţa artistă. Mama sa care o însoţea permanent pe platourile de filmare era cea care îi aranja părul pentru fiecare film într-un stil devenit celebru: 56 de bucle.
În 1935 i s-a decernat un premiu special “Oscar”
La finele anului 1934 Shirley Temple era una din “top stars”-urile Hollywood-ului, iar în anul următor aceasta primea “Academy Award”. În 1935 i s-a decernat un premiu special “Oscar”, amprentele mâinilor şi picioarelor sale adăugându-se celor ale stelelor de cinema Jean Harlow şi Mary Pickford în faţa “Grauman’s Chinese Theater” din Hollywood.
Cu numele ei fusese botezat chiar un “zgârie-nori” din New York: “Shirley Temple Building”. Potrivit cărţii The films of Shirley Temple/1978 de Robert Windeler, la cea de-a IX-a aniversare a naşterii sale mica artistă primise peste 160 de mii de cadouri din întreaga lume; printre acestea:
- un pui de cangur din Australia,
- un elefant din jad de mărimea unui copil,
- un automobil în miniatură “Rolls Royce” perfect funcţional.
Vestitul artist suprarealist spaniol Salvador Dali (1904-1989) a oglindit-o într-o pictură celebră. Shirley Temple îşi amintea că Preşedintele Franklin Delano Roosevelt (1882-1945) îi recunoscuse contribuţia deosebită când aceasta avea numai 10 ani la ridicarea moralului poporului american în timpul marii crize economice. În acea Americă ce îşi revenea treptat din “Depression”, Preşedintele F.D. Roosevelt declara: “Atâta timp cât ţara noastră o are pe Shirley Temple, vom fi bine.”. Vârful carierei sale artistice a fost prezenţa în 1939 în filmul The Little Princess bazat pe romanul lui Frances Hodgson Burnett. Palmaresul lui Shirley Temple în perioada 1931-1961 a fost unul excepţional: 14 scurt-metraje; 43 de filme de lung-metraj; 25 de alte pelicule.
S-a căsătorit la 17 ani
La vârsta de 12 ani părinţii ei i-au întrerupt contractul de colaborare şi au înscris-o la o şcoală exclusivistă de fete. Shirley Temple a trăit o viaţă tumultuoasă dincolo de platourile de filmare: în 1945, când avea 17 ani, ea s-a căsătorit cu un instructor militar, au avut împreună o fetiţă, dar căsnicia lor nu a durat decât 4 ani; ulterior ea s-a recăsătorit cu un prosper om de afaceri din San Francisco, Charles Black, dispărând timp de aproape două decenii din lumea filmului.
Cariera politico-diplomatică
Reapărea în atenţia publică în 1967 ca Shirley Temple Black, candidat republican pentru Congress American/Camera Reprezentanţilor.
Cariera politico-diplomatică a celebrei artiste este impresionantă. Când a ajuns Preşedinte, Richard Nixon a numit-o în delegaţia americană la Adunarea Generală a O.N.U..
În 1970 ea s-a aflat în Capitala României în calitate de ambasador onorific al S.U.A. la U.N.I.C.E.F..
În 1972 a reprezentat S.U.A. la “Conferinţa Internaţională a Mediului” de la Stockholm, iar la sfârşitul acelui an a fost numită asistent special al preşedintelui “Agenţiei Americane a Mediului”
În 1973 ea a fost desemnată ca membră a delegaţiei americane la U.N.E.S.C.O.
În august 1974 Preşedintele Gerald Ford a desemnat-o ambasador al S.U.A. în Ghana, o ţară africană unde s-a bucurat de multă simpatie.
În 1976 ea devenea prima femeie Şefă a Protocolului “Casei Albe” cu rang de ambasador.
În 1981 a fost membră a delegaţiei americane participante la reuniunea de la Geneva privind problemele refugiaţilor din Africa. În 1989 Preşedintele George W. Bush a numit-o ambasadoare a S.U.A. în Cehoslovacia după ce mai mulţi ani dânsa contribuise la pregătirea diplomaţilor în cadrul “Departamentului de Stat” al S.U.A.. La începutul acestui secol Shirley Temple a fost membră a Consiliului de administraţie al “Asociaţiei pentru Studii Diplomatice” şi în cel al “Comitetului Naţional pentru relaţiile S.U.A.-China”.
Shirley Temple a publicat două cărţi autobiografice intitulate My Young Life/1945 şi Child Star/1988. A primit numeroase distincţii printre care: Cavaler al Ordinului de Malta; membră de onoare a Colegiului “Notre Dame” şi a “Universităţii Yale”; Premiul “Kennedy Center” ş.a. S-a stins din viaţă la vârsta de 85 de ani în ziua de 10 februarie 2014 în localitatea Woodside din California, lăsând în urma ei o poveste minunată, dar întâmplată aievea.
Shirley Temple este autoarea multor mărturisiri
Shirley Temple este autoarea multor mărturisiri pe lângă cele prezentate la începutul acestui articol. Iată câteva dintre ele:
- “O.N.U. acţionează ca o conştiinţă a lumii şi peste 85 la sută din activitatea desfăşurată de Naţiunile Unite se desfăşoară în domeniile social, economic, educaţional şi cultural.”;
- “Am fost binecuvântată cu trei cariere minunate: fotografie, cinematografie şi televiziune; soţie, mamă şi bunică; activităţi diplomatice în slujba guvernului Statelor Unite ale Americii.”;
- “Lucrez 17 ore pe zi şi sunt personal responsabilă pentru cei 108 membri ai personalului ambasadei.”;
- “Majoritatea locuitorilor din Ghana nu mă cunoşteau ca actriţă. Ei mă ştiau doar pentru activitatea mea la O.N.U.”;
- “Shirley Temple nu stânjeneşte pe Shirley Temple Black. Shirley Temple o ajută pe Shirley Temple Black. Aceasta este percepută ca o prietenă – ceea ce eu sunt în realitate!”;
- “M-am remarcat cu «Rin Tin Tin» (povestea unui căţel ciobănesc german găsit într-o clădire bombardată şi salvat de un pilot american în timpul Primului Război Mondial – n.n.). Lumea în timpul «Depression» (crizei economice – n.n.) dorea ceva care să le aducă o bucurie şi astfel această lume s-a îndrăgostit de un căţeluş şi o fetiţă.”.
A vizitat România în 1970
În arhiva publică a “Televiziunii Române” există un interviu realizat de jurnalista Catinca Ralea cu Shirley Temple venită – după cum am menţionat anterior – în ţara noastră în anul 1970. Am rămas profund impresionat de declaraţiile celebrei artiste-diplomate americane. Între altele am reţinut ceea ce dânsa spunea despre românii întâlniţi în diferite locuri: Bucureşti; Palatul Mogoşoaia; Braşov; Sinaia; Poiana Braşov: “Românii sunt foarte amabili şi foarte generoşi; când mă întâlneau mulţi mă sărutau pe obraji şi pe mâini…; a fost o vizită foarte instructivă atât pentru activitatea mea, cât şi pentru inima mea.”. Shirley Temple a încheiat acele declaraţii prin cuvintele “Mulţumesc. La revedere!” rostite în limba română pe fondul unui zâmbet cuceritor care venea din anii unei vestite copilării.
