20.6 C
Craiova
sâmbătă, 15 iunie, 2024

Amintiri africane

Cu câteva decenii în urmă, când eram Secretar al Uniunii Internaţionale a Studenţilor de la Praga, am ajuns în următoarele şase state africane, participând la unele seminarii pe tema educaţiei universitare, deoarece nimeni dintre colegii mei nu era interesat să meargă în acele destinaţii îndepărtate şi astfel să piardă, în virtutea principiului rotaţiei, alte deplasări mai comode şi mai avantajoase din punct de vedere financiar în diverse ţări europene.

Personal, nu voi regreta vizitele respective, fiind conştient că nu mă voi afla din nou pe acele meleaguri până atunci total necunoscute de către mine. Cele văzute sunt descrise pe scurt în articolul de faţă, dar amintirile personale vor rămâne mult mai bogate.

i) Zair (astăzi R.D. Congo)

În Capitala ţării, Kinshasa, am vizitat: *Cité de l’Unité Africaine/Cité de l’O.U.A., un complex guvernamental situat în proximitatea Muntelui Ngaliema. Acesta a fost construit în anul 1967 la ordinul Preşedintelui Mobutu Sese Seko pentru a găzdui Summitul Organizaţiei Unităţii Africane. La reuniunea desfăşurată la 14 septembrie 1967 au fost reprezentate 36 de ţări dintre care 15 la nivelul şefilor de state. După acel important eveniment regional, complexul a fost utilizat ca reşedinţăpentru înalţi demnitari din diferite state ale lumii, care vizitau această ţară africană.

ii) Congo

La Brazzaville/Capitala statului, am ajuns la două obiective cu caracter religios: *Basilique “St. Anne du Congo” este un lăcaş de cult catolic a cărui construire s-a finalizat în anul 1943 sub conducerea arhitectului francez Roger Erell. Iniţiativa a aparţinut lui Félix Éboué care era în acea perioadă guvernatorul general al Africii Ecuatoriale. Bazilica a fost vizitată pentru prima oară de către generalul Charles de Gaulle în ziua de 29 ianuarie 1944, revenind, peste câţiva ani, în calitate de Preşedinte al Republicii Franceze. Bazilica avea o formă triunghiulară, părând a fi desprinsă din lumea basmelor. Am luat cunoştinţă de următoarele detalii de natură tehnică: lungimea de 85 de metri; lăţimea de 45 de metri; un altar în greutate de 3 tone; clopotniţa din beton armat; o cruce lungă de 83 de metri; acoperişul compus din frumoase olane de ceramică de culoare roşie. În interior am putut admira, pe lângă vitraliile multicolore, statuile Fecioarei Maria, Sfintei Ana, Sfintei Tereza şi Sfântului Iosif. Am aflat peste mult timp din media că acest edificiu religios, care fusese afectat de războiul civil din 1977, a fost renovat la începutul anului 2010 şi inaugurat din nou de Preşedintele Republicii Congo, Denis Sassou-Nguesso. *Cathédrale du “Sacré-Coeur de Brazzaville” este un edificiu cu două turnuri rectangulare căruia i s-a pus prima cărămidă în anul 1892, fiind considerat drept cel mai vechi din întreaga Africă Centrală. Creată în stil modernist, Catedrala a avut ca arhitect pe Prosper Philippe Augouard. În cei doi ani cât a durat construirea, au fost utilizate între 700 şi 800 de mii de cărămizi. Cele două clopote au fost furnizate de amicii francezi ai arhitectului. M-au impresionat vitraliile reprezentate pe câteva mărci poştale congoleze pe care le-am primit ca amintiri de la unii participanţi la acel seminar studenţesc.

iii) Coasta de Fildeş

La Abidjan/Capitala statului african, obiectivele vizitate de mine au fost: *Muzeul Civilizaţiilor.Acolo am putut admira numeroase exponate grupate pe următoarele categorii: etnografice; arheologice; iconografice. Mi-au reţinut atenţia obiectele de lemn, instrumentele şi armele create de băştinaşi de-a lungul timpului. *Parc National du Banco. Astfel se numeşteo pădure tropicală având suprafaţa de peste 3.400 de hectare, care este situată în mijlocul unei aglomerări urbane, fiind similară Parcului Naţional de la Tijuca din Rio de Janeiro/Brazilia. Acest veritabil “plămân verde” al Capitalei se caracterizează prin prezenţa unor specii de plante rare, precum şi a varietăţilor faunei (antilope, maimuţe, păsări ş.a.). *La Pyramide.Impresionează prin stilul ultramodern, chiar dacă a fost construită în perioada 1968-1973 pe baza proiectului arhitectului italian Rinaldo Olivieri care îşi propusese înfiinţarea unui edificiu capabil să găzduiască activitatea amplă şi diversificată a unei pieţe africane tradiţionale în interiorul unei aşezări urbane. Cuprinde atât spaţii locative pentru cetăţenii străini şi membri ai elitei ivoriene la nivelele superioare, cât şi o serie de magazine, restaurante şi cafenele specifice la parterul construcţiei menţionate.

iv) Guineea

Din Conakry, Capitala în care a avut loc seminarul internaţional studenţesc, îmi amintesc două obiective: *Şantierul Marii Moschei, proiectată a fi inaugurată în anul 1982 ca cel mai mare edificiu islamic din Africa Sub-Sahariană, cu o capacitate de 10.000 de locuri pentru bărbaţi la parter, 2.500 de locuri pentru femei în zona superioară şi 12.500 de credincioşi în esplanada largă a Moscheii. Am aflat că proiectul era finanţat de Regele Fahd al Arabiei Saudite, căruia aveam, peste ani, în aprilie 2001, onoarea de a-i prezenta scrisorile de acreditare ca Ambasador al României la Riad. *Palais du Peuple care era o clădire emblematică a acelei ţări africane, construită în anul 1967, în timpul Preşedintelui Republicii, Sékou Touré, prin cooperarea economico-financiară cu Guvernul R.P. Chineze.

v) Sierra Leone

În această ţară am fost de două ori şi cu acele prilejuri am putut vedea: *Bunce Island.Situată la 30 de kilometri de Capitala Freetown, această insulă apărută natural în mijlocul Sierra Leone River este un loc de tristă amintire unde în trecut s-au întâmplat fapte profund inumane ce sperăm să nu se mai repete vreodată. De la finele secolului al XVII-lea până în anul 1807, acea zonă servea ca centru comercial internaţional şi ca punct de trecere pentru vasele care transportau sclavi către Indiile de Vest şi America de Nord. Vestigiile sunt generatoare de profundă tristeţe: birouri ale traficanţilor; un magazin de praf de puşcă; un turn de supraveghere; o cantină rudimentară; un aşa-numit “slave yard” unde stăteau închişi ca animalele sute de bărbaţi, copii, femei/mame înaintea îmbarcării lor pe navele comerciale ce urmau să traverseze Oceanul Atlantic spre a fi vânduţi în coloniile Rhode Island, Connecticut, Massachusetts. Se estimează că, în aproximativ un secol, 30.000 de persoane venind din Bunce Island au fost vândute ca sclavi. *Fourah Bay College fusese întemeiat în anul 1827, devenind în scurtă vreme o atracţie pentru tinerii care doreau să studieze: sierra-leonezi, ghanezi, nigerieni, ivorieni etc. Încă din perioada colonială, Freetown era cunoscut ca fiind “Atena Africii” prin renumitele instituţii universitare pe care le găzduia. Am avut ocazia de a intra în noul edificiu, rămânând impresionat de amfiteatrul central, sălile de curs, biblioteca foarte dotată şi campusul modern.

vi) Zimbabwe

La Harare/Capitala statului, am reuşit să văd *Shona Sculpture Gallery care este de fapt o grădină superbă, înzestrată cu sute de opere de artă africană atât din secolele dominaţiei coloniale, cât şi din perioada contemporană. *De asemenea, am mers cu avionul la Victoria Falls – cascada de pe Fluviul Zambezi, situată la frontiera dintre Zimbabwe şi Zambia; are lăţimea de 1.708 metri şi înălţimea de 108 metri. Exploratorul şi misionarul scoţian David Livingstone a identificat această minune a naturii în călătoria efectuată în anul 1855, dăruindu-i numele păstrat până astăzi în onoarea Reginei Victoria. Ţin minte uriaşul curcubeu strălucitor, aflând din enciclopedii că numele străvechi ale acestei Cascade (Seongo sau Chongwe) însemna Locul Curcubeului.

Am scris aceste rânduri în perspectiva Zilei Africii, care este sărbătorită de comunitatea internaţională în fiecare an, la 25 mai.

Autor Dan Mihai Bârliba

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS