În ceea ce priveşte Steaua lui David/Maghen David, care constituie semnul emblematic al lăcaşurilor de cult ale evreilor de pretutindeni, există mai multe variante interpretative: i) cele şase vârfuri ale figurii ar reprezenta ideea universalităţii Divinităţii: est, vest, nord, sud, sus şi jos; ii) cele două triunghiuri suprapuse sugerează relaţia dintre Bine şi Rău: faptele bune ale oamenilor se îndreaptă către Cerul divin, iar lumea lor este întruchipată de celălalt triunghi având vârful îndreptat în jos, spre pământ; iii) figura respectivă ar fi legată de luptătorii de odinioară ale căror scuturi erau prinse în şase puncte diferite care le asigurau deplina stabilitate în timpul confruntărilor militare, traducerea literală a sintagmei Maghen David fiind Scutul lui David.
În sacrul spaţiu al Iudaismului, Muntele Templului de la Ierusalim/Statul Israel au existat odinioară două mari edificii religioase: *Templul ridicat de Regele Solomon în anul 957 Î.Hr. şi distrus de armata babiloniană în 586 Î.Hr.; *Templul construit în timpul lui Zerubbabel în anul 516 Î.Hr., dar dărâmat în 70 Î.Hr. de militarii romani. M-am oprit şi la Zidul Plângerii care înconjura cândva Templul iudeilor, devenit un loc de rugăciune şi de pelerinaj al credincioşilor. Lângă Shalom Tower din Tel Aviv/Capitala Statului Israel am putut vedea Marea Sinagogă construită în perioada 1924-1925 pe baza unei asistenţe financiare substanţiale din partea Baronului Rothschild; vitraliile grandiosului lăcaş de cult sunt copii fidele ale operelor distruse în perioada Holocaustului, ce fuseseră adăpostite până atunci de anumite Sinagogi din Europa. În vizita efectuată la Tiberias, pe malul vestic al Mării Galileea (localitate înfiinţată în anul 20 D.Hr. şi denumită astfel în onoarea Împăratului roman Tiberius), am văzut unele sinagogi datând din veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea. La Istanbul/Turcia, pot fi admirate mai multe edificii religioase, construite sub semnul sacru al Stelei lui David printre care: *Sinagoga Yanbol, ridicată de un grup de evrei originari din Bulgaria; *Sinagoga Ashkenadzi de lângă Turnul Galata, făcută de evreii de origine austriacă; *Sinagoga Ahrida, construită de evreii greci veniţi din regiunea Lacului Ohrid/actuala Republică a Macedoniei de Nord; *Sinagogile Hemdat Israel şi Beth Yaakov, aflate în zona asiatică a Istanbulului. Pe Büyük Ada/Insula Mare din Marea Marmara – unde se poate ajunge în mai puţin de o oră cu vaporaşul luat din micul port Eminönü de la Bosfor – am admirat Sinagoga Hewshet Le Avram a cărei faţadă conţine câteva ogive în stil maur.
În cei opt ani cât am fost la Praga/Cehoslovacia – eu ca Secretar al Uniunii Internaţionale a Studenţilor şi soţia mea ca doctorand în Filosofie la Academia de Ştiinţe a Cehoslovaciei – am avut suficient timp pentru a vizita câteva edificii de cult iudaic. Menţionez unele dintre acestea: *Sinagoga Veche-Nouă, construită în jurul anului 1270 în stil gotic timpuriu; *Sinagoga Înaltă; *Sinagoga Pinkas; *Sinagoga Klaus; *Sinagoga Maisel (transformată de ocupanţii nazişti în depozit pentru numeroase obiecte de artă şi de mobilier, furate din locuinţele evreilor deportaţi în lagărele de exterminare). În excursia de două săptămâni prin însorita Spanie împreună cu soţia mea, am ajuns la Toledo unde am putut admira Sinagoga El Transito care are o fizionomie arhitecturală asemănătoare Palatelor Alhambra de la Granada şi Alcazar de la Sevilla. După expulzarea evreilor din această ţară în anul 1492, Sinagoga a avut o biografie foarte agitată: transformarea ei într-o biserică dedicată Sfântului Benedict; redenumirea lăcaşului ca Nuestra Señora del Transito în cursul veacului al XVII-lea; reamenajarea sa într-un centru militar în timpul Războaielor Napoleoniene; declararea, în 1877, a clădirii respective – Monument Naţional; reorganizarea ei sub formă de Muzeu începând din 1910. Porţile Speranţei/Shaore Tikvah este denumirea Sinagogii din Lisabona/Portugalia, construite în primii ani ai veacului al XX-lea ca o combinaţie a stilurilor romanesc şi neobizantin. Am remarcat Altarul cu versete ebraice şi cele şase coloane de marmură. Grande Sinagogue de la Victoire din Paris/Franţa – creată într-un stil similar celui al Sinagogii portugheze între anii 1867 şi 1874 – impresionează prin vitraliile înfăţişând Steaua lui David şi Triburile lui Israel. Deplasându-mă frecvent la Strasbourg în perioada 1998-1999 ca secretar al delegaţiei senatoriale române la sesiunile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, am intrat de câteva ori în Grande Synagogue de la Paix, situată în Parc du Contades; la Marele Portal cu Steaua lui David se afla următorul text în limbile ebraică şi franceză: “Mai tare decât spada cu două tăişuri este spiritul meu.”. La Budapesta/Ungaria am vizitat Marea Sinagogă de pe strada Dohány unde m-au impresionat cele două turle înalte de peste 43 de metri fiecare; edificiul fusese inaugurat în septembrie 1859.
Cu prilejul vizitei efectuate împreună cu soţia mea în august 2008 în Germania, am mers la Sinagoga Nouă din Berlin. La momentul inaugurării în anul 1866 de către Ministrul-Preşedinte al Prusiei, Contele Otto von Bismarck, acel edificiu era cea mai mare Sinagogă din lume; acolo am aflat că în noiembrie 1938, celebrul lăcaş de cult – unde, în cursul anului 1930, marele savant Albert Einstein susţinuse un concert de vioară în scopuri caritabile – fusese incendiat de nazişti. După 1989, Sinagoga de pe Oranienburger Strasse a fost refăcută integral, redându-i-se măreţia de altădată. În drumurile noastre prin Londra/Anglia, am întâlnit două Sinagogi: *Great Synagogue (1690) din Duke’s Place; *West London Synagogue (1870) de lângă Marble Arch, reconstruită după distrugerea ei în mai 1941 de bombardamentele trupelor naziste. Vechea Sinagogă din Cracovia/Polonia datează din secolul al XV-lea (1407-1492), fiind rezidită şi restructurată în anul 1570 pe baza planurilor arhitectului italian Mateo Gucci ca o Casă de Rugăciune-Fortăreaţă având multe elemente din arhitectura militară a acelei epoci. Marea Sinagogă de la Tbilisi/Georgia a văzut lumina zilei datorită eforturilor şi finanţelor donate de evreii din Provincia Akhaltsikhe în perioada 1893-1905. În apropierea acesteia se reconstruia Vechea Sinagogă, dar până în februarie 2012 – când am plecat din Georgia la încheierea mandatului ambasadorial – aceasta nu era încă redeschisă pentru credincioşi şi vizitatori. Sinagoga Corală din Vilnius/Lituania a fost inaugurată în anul 1903 în stil mauro-romanesc, remarcându-se prin Altarul de marmură, cele două Rozete laterale şi o mare Stea a lui David care domină Cupola.
În spaţiul arab m-au impresionat mai multe lăcaşuri aparţinând acestui cult străvechi printre care s-au aflat: *Sinagoga El Ghriba de pe Insula Djerba/Tunisia; *Templul Beth-El din Casablanca/Maroc; *Sinagoga Maghen Abraham din Beirut/Liban; *Sinagoga din Manama/Bahrain. De pe pământul american îmi amintesc trei edificii mozaice: *Central Synagogue/New York, concepută ca un omagiu adus evreilor din Spania epocii maure; *Temple Emanu-El/San Francisco, aparţinând Iudaismului Reformat (o congregaţie creată în 1850 de un grup de negustori evrei veniţi din Bavaria/Germania); *Sinagoga Istorică din Ciudad de Mexico/Mexic, ridicată în anul 1941 în stil neocolonial şi neoromanesc, care se remarcă prin Altarul cu Steaua lui David, înconjurată de motive florale şi inscripţii biblice. Din diverse călătorii oficiale sau particulare în Asia, în carnetele mele de însemnări se regăsesc: *Sinagoga Ohe Rachel din Shanghai/R.P. Chineză; *Sinagogile din India, Maghen David de la Kolkata (în stil renascentist) şi de la Mumbai (în stil victorian).
Călătorind în ceasurile de tihnă prin lumea cărţilor, am dat într-o seară peste volumul lui Boris Duţă, “Sub Steaua lui David, cu Dumnezeu” din care am preluat aceste versuri: “Pe aripa Asiei prezinţi un diamant,/O lacrimă de aur parcă eşti./În valul-zvâcnet al Mediteranei/Înţelepciunea stelelor găseşti./Peregrinări şi izgoniri, sfidare,/Învins păreai că eşti în drumul tău,/Dar te salvezi cu viaţa din drapelul/Sub Steaua lui David, cu Dumnezeu!”.
În zilele noastre, hexagrama Stelei lui David flutură cu mândrie şi demnitate pe toate drapelele Statului Israel ca o purtătoare a tradiţiilor multimilenare, respectate de comunitatea internaţională, inclusiv de România.
Dan Mihai Bârliba
