În cel mai recent număr (noiembrie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș oferă (la comemorarea a 82 de ani de la moarte) o rememorare a personalității marelui istoric și cărturar român Nicolae Iorga, în materialul ”Nicolae Iorga – prieten al Poloniei în vremuri de restriște”. Accentul este pus, așa cum arată și titlul, pe legătura lui Iorga cu Polonia, amintindu-se, între altele, că primul său dascăl a fost un patriot polonez, un om ”onest și devotat profesiei sale”.
Din păcate, anumite episoade din viața istoricului au fost date în prezent uitării…
Sub genericul ”Jocul minții”, Doina Drăguț propune cititorului poemul ”Se petrece timpul”. Ca de obicei, o incursiune cu iz filosofic în tainele existenței și ale trecerii timpului: ”Ca într-o devenire/nelămurită/cu un avânt extrem/absurd se petrece/în mine timpul”. Sau: ”Ca o frunză trece viața/pe sub podul anilor/cu transformări/contraste/împliniri și degradări/grămădiri în haos”. Viața este un mister, devenirea – o certitudine.
”Franz Liszt – un muzician cu vocație enciclopedică”
Sub titlul ”Franz Liszt – un muzician cu vocație enciclopedică”, Carmen Manea îl portretizează pe marele pianist și compozitor, despre care afirmă că aparține categoriei ”romanticului niciodată încadrabil”, apreciind, totodată, că ”principala trăsătură caracteristică a personalității sale a fost cultivarea instinctului libertății”.
Muzician cultivat, cu concepții progresiste, acesta rămâne un punct de reper, o bornă obligatorie pentru melomani. Ne sunt prezentate date biografice esențiale, precum și caracteristici ale unei personalități epatante, complexe. Liszt a susținut o serie de recitaluri care s-au bucurat de un succes enorm în Țările Române, în perioada 1846-1847.
”Iubirile lui Beethoven”
Despre viața plină de suferințe și iubirile nefericite ale unuia dintre geniile muzicii, Ludwig van Beethoven, scrie Marin I. Arcuș în articolul intitulat ”Iubirile lui Beethoven”. Manifestând o dragoste ”fără limite” pentru muzică, pentru artă, pentru cei năpăstuiți, titanul din Bonn a fost și un mare admirator al femeilor, fără a avea însă parte de împlinirea dorită și, desigur, pe care ar fi meritat-o.
Cade victimă fie cutumelor și prejudecăților vremii (fiind sărac și fără titluri nobiliare, nu era considerat un pretendent de luat în calcul), fie neînțelegerii geniului său (o cântăreață a vremii l-a considerat ”prea urât și pe jumătate nebun”). De la femei mature până la tinere inocente, Beethoven a iubit cu pasiune (ca orice artist autentic), dar nu a fost fericit niciodată. Femeia a rămas pentru el o himeră, dar viața îi va fi ”jertfită Celui Prea Înalt și sacrificată artei”, după cum nota în jurnal. O soartă ciudată, capricioasă, crudă – însă talentul muzical nu i l-a putut lua nimeni, fiind cunoscut și recunoscut peste secole.
”Henrik Ibsen – o viață complexă, ca și opera”
Un portret al marelui dramaturg norvegian Henrik Ibsen propune Lucia Cosmina Vlad în articolul ”Henrik Ibsen – o viață complexă, ca și opera”. Sunt oferite cititorului date din biografia acestui literat de excepție, văzut ca un ”caracter ferm și puternic, neclintit în convingerile sale”. A avut însă o viață grea, plină de obstacole. Dar a lăsat în urmă o operă ”profundă, chiar dură”, care ”continuă să atragă cititorii și spectatorii prin dialogul viu, prin personaje conturate viguros, prin forța militantă a sincerității și a realismului tumultuos”.
”O schizofrenie contrafactuală a culturii și istoriei promovată în Occident?”
Un material interesant prin tema pe care o abordează, zicem noi, obiectiv semnează Ionuț Țene sub titlul ”O schizofrenie contrafactuală a culturii și istoriei promovată în Occident?”. Autorul nu înfierează neapărat un sistem, ci atrage atenția asupra faptului că cenzura și rescrierea istoriei pot da rezultate la fel de dăunătoare și de aberante indiferent de către cine sunt aplicate. Este și logic, un principiu putred nu poate da roade, indiferent că la comandă se află comuniștii sau anumite cercuri din Occident care au promovat interzicerea unor opere artistice în virtutea unor principii prost aplicate. Romanul ”1984”, al lui George Orwell, la care face referire și semnatarul articolului, este un semnal de alarmă universal, nu particular. Pe scurt: ”E o utopie să credem că societatea și civilizația umană pot evolua pe ideologie, propagandă și cenzură” (am citat).
”În lumea umbrelor”
Un poem în care rima ascunde sensuri metafizice, prezentate, însă, pe înțelesul tuturor (în fine, cel puțin sperăm acest lucru!) îi aparține lui George Petrovai, sub titlul: ”În lumea umbrelor”. Autorul a înțeles perfect că viața este un mare test, numind instanța terestră ”o făcătură ordinară”, a doua instanță fiind conștiința (”acea minune ce-o primește/la naștere tot individul”), iar cea de-a treia, Judecata de Apoi (”acea perfectă judecare/unde eroarea e exclusă/și nu sunt șanse de-apelare”). Ce bine ar fi dacă toți ar recepta mesajul și nu s-ar îndrepta ”spre hedonism și necredință” (mai ales acum și mai ales potrivit modului de trai contemporan, n.n.).
Alţi autori
Ediția este ilustrată cu reproduceri după Alexandru Darida, căruia Filip Tudora îi consacră un mic medalion la final, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Mihai Caba, Camelia Oprița, Ben Todică, Vasile Moga, Theodor Codreanu, Vavila Popovici, Ion Popescu-Brădiceni, Ioan Holban, Ionel Popa, Ioan Gâf-Deac, Silviu Doinaș Popescu, Al. Florin Țene, Mircea Daroși, Marin Mihalache, Gheorghe A. Stroia, Laura Văceanu, Ștefan Dumitrescu, Mircea Tutunaru, Iulian Chivu, Livia Ciupercă, Constantin Miu, Liliana Popa, Anton Ilica, Simion Felix Marțian, Elena Luiza Popa, Angelo Manitta, Nicolae Bălașa, Ioan Voicu, Constantin Mîndruță, Melania Rusu-Caragioiu.
Mihai Gîndu (CURIERUL NAŢIONAL)
