Cu două săptămâni înainte de Festivalul Shakespeare, la Tipografia Hub avea loc avanpremiera spectacolului Echoes of the Feminine, selectat să facă parte din programul ediţiei 2024. Prima reprezentaţie cu public a fost un test important pentru întreaga echipă care a participat la această producţie, care aştepta cu înfrigurare feedback-ul spectatorilor. Ecourile. Şi asta pentru că Echoes a fost de la bun început gândit să fie accesibilizat pentru persoanele cu deficienţe de auz, în distribuţie fiind cooptaţi doi fraţi neauzitori. Întregul proiect a fost construit pentru a transmite mesaje şi dincolo de sunet.
Robi şi Alin fac parte dintr-o familie în care toţi membrii au deficienţe de auz
Robi şi Alin Firu fac parte dintr-o familie a cărei membri au deficienţe de auz. Regizorul spectacolului Echoes of the Feminine, Laurenţiu Tudor, i-a descoperit într-un proiect anterior, care consta în cursuri de dezvoltare personală prin teatru pentru tinerii neauzitori. „Acolo i-am întâlnit pe Alin şi Robi şi am considerat că sunt potriviţi pentru proiectul pe care îl aveam în minte”, a povestit acesta. Proiectul a devenit posibil prin implicarea echipei spaţiului neconvenţional de teatru şi artă comunitară Tipografia Hub, amenajat în incinta fostei Tipografii de Sud.
Alin este Vicepreședintele Asociației Naționale a Surzilor din România – Filiala Tineret
„Suntem parte dintr-o familie surdă, având părinți surzi și încă două surori, tot surde. Eu sunt angajat, dar în timpul liber fac voluntariat la câteva asociații. Sunt Vicepreședintele Asociației Naționale a Surzilor (ANSR) din România – Filiala Tineret și membru director la ANSR – Filiala Craiova. Robi este elev la CSEI “Sfântul Vasile” Craiova și, în această lună, termină clasa a șasea. El are o pasiune deosebită pentru fotbal și are dorința să se alăture unei echipe de club în viitor”, povesteşte Alin, fratele mai mare.
„Avem o familie minunată. De când eram mici, ne-am confruntat cu multe dificultăți pentru a trăi mai bine. Părinții noștri, oameni foarte ambițioși, au muncit din greu pentru noi, cei patru copii ai lor. Nu a fost deloc ușor pentru noi, dar împreună am luptat și am contribuit fiecare cât am putut pentru o viaţă mai bună. Acum suntem o familie frumoasă și puternică”, adaugă.
Un colaj de teatru şi dans în care ecourile lui Shakespeare răzbat dincolo de auz
În spectacolul Echoes of the Feminine, un colaj cu texte din Coriolan, Richard al III-lea şi MacBeth, gândit ca un manifest al puterii și rezilienței femeilor, dezvăluind dramele intime și sacrificiile acestora în fața presiunilor politice și ale puterii masculine, Alin este interpretul textului în limba semnelor române, dar şi personaj, în timp Robi este un alter ego al personajelor masculine.
Spectacolul îmbină teatrul cu dansul, iar în coregrafiile semnate de Camelia Neagoe sunt înglobate mesaje în limbajul semnelor. Astfel, publicul neauzitor poate distinge în scenele de dans mesaje care se transformă în cuvânt rostit mai târziu, în piesă. Perspectivele au fost, astfel, uşor diferite, în funcţie de planurile accesibile fiecărui tip de spectator. De aceea, spune Laurenţiu, părerile publicului auzitor şi neauzitor au fost atât de importante şi necesare, pentru validarea spectacolului ca performance traductibil, inteligibil.
Spectacolul se joacă din nou miercuri, la Tipografia
Echoes a fost foarte bine primit atât la avanpremieră, cât şi în Festivalul Shakespeare, în cadrul căruia au avut loc două reprezentaţii. Spectacolul se joacă şi în această miercuri, pe 19 iunie, de la ora 20:00, la Tipografia. Rezervările se fac la [email protected].
Spectacolul este o coproducţie Tipografia, prin Fundaţia Gazeta de Sud, şi Electroputere Mall. Accesibilizarea montării pentru persoane cu deficienţe de auz a fost realizată sub îndrumarea consultanților în limba semnelor române Filomela Salahoru şi Ana Maria Oancea.
Din distribuție fac parte, alături de Alin şi Robi, actorii Theodora Bălan, Radu Tudor, Cătălin Vieru şi studenţii Emilian Stanică, Alexandra Frâncu, Diana Măciucă, Ștefania Caprea.
Integrarea, cea mai mare provocare
„Noi am participat de multe ori pe scenă cu diferite spectacole de dans, de colindă etc., dar spectacolul ‘Echoes of the Feminine’ a fost foarte diferit față de experiențele noastre din anii anteriori. Pentru prima dată, am fost independenți, ceea ce ne-a oferit mai multă încredere. Am simțit că am reușit să transmitem cu adevărat mesajul despre ce înseamnă să fii surd și să joci într-o piesă de teatru. Această experiență ne-a ajutat să demonstrăm puterea și talentul nostru într-un mod unic și autentic”, ne-au povestit fraţii Robi şi Alin Firu despre implicarea lor în acest proiect.
Alin a mărturisit că, pentru el, cea mai mare provocare a fost să se integreze în lumea celor care aud: „Până acum, am încercat să mă integrez în diferite medii, prin voluntariat la diverse asociații, campanii și festivaluri, în care eram singurul surd. Mi-a fost foarte greu să mă integrez, chiar dacă am făcut tot ce am putut. Cu această echipă, cu care lucrez la spectacolul „Echoes of the Feminine,” m-am simțit mai bine integrat şi sunt sigur că vom reuși să ne integrăm mai bine în viitor, chiar dacă eu am intrat mai târziu în echipă. Datorită experienței acumulate până acum, mă simt din ce în ce mai bine și mai obișnuit să mă integrez în lumea celor care aud”.
Regizorul spectacolului a început să înveţe limbajul semnelor
Pentru fratele său mai mic, Robi, cea mai mare provocare a fost să participe într-un spectacol de teatru de asemenea anvergură pentru prima dată. „Deși știam că am talent în teatru, până acum nu am avut ocazia să încerc să joc într-un spectacol cu un rol propriu. Uite însă că am reuşit să joc şi să depășesc cu succes această provocare”, a spus acesta.
Comunicarea cu Laurenţiu a fost inițial puțin dificilă, ne-au explicat fraţii Firu. La început, au încercat să comunice mai mult prin semne decât prin scris. Între timp, Laurenţiu şi-a manifestat dorinţa de a învăța mai multe semne pentru a putea comunica mai eficient cu cei doi. A învățat foarte bine și repede, spun Alin şi Robi. ” În doar două săptămâni, a făcut progrese remarcabile și acum ne înțelegem bine comunicând în limba semnelor române”.
O experienţă emoţionantă
De altfel, amândoi sunt de părere că una dintre cele mai frumoase experienţe în lucrul la acest proiect a fost colaborarea, munca în echipă. „Am fost cu toții deschiși și înțelegători în ceea ce privește accesibilitatea în spectacol. Ne-am simțit foarte bine lucrând împreună și ne bucuram mereu când primeam mesaje de la Laur, anunțând repetițiile. Au fost momente frumoase și speciale. Am cunoscut oamenii noi, am creat prietenii.”
Experienţa premierei a fost cu totul emoţionantă, pentru ambii. S-au bucurat de această oportunitate din plin, povestesc. Iar pentru Alin chiar a fost un imbold să revină la un vis din copilărie şi să îndrăznească să îl readucă la viaţă.
Alin visează să îşi urmeze pasiunea pentru teatru
„Pentru mine a fost extrem de frumos și important să fiu selectat să joc și să interpretez în limba semnelor române pentru surzi în spectacolul Echoes of the Feminine. A fost un moment foarte special, care mi-a readus visurile copilăriei, pe care le-am pus deoparte pentru că nu simţeam că găsisem o oportunitate pentru teatru. Îmi doream mult să devin actor când voi fi mare și să joc într-o piesă de teatru pentru a contribui astfel la comunitatea surzilor. De exemplu, prin interpretarea în limba semnelor române. Acum am început să gândesc serios la actorie și accesibilitate și am planuri ca în viitor să urmez visurile copilăriei. Am început deja să lucrez la asta”, ne-a spus Alin.
El crede că este important ca arta să devină mai incluzivă şi că proiectele de acest fel dovedesc că persoanele cu diferite deficienţe au multe de oferit. În fond, nu este arta forma cea mai pură a expresiei umane?
„Adaptarea artei este foarte importantă pentru toți, inclusiv pentru persoanele cu deficiențe de auz. Accesibilitatea la piese de teatru, muzică și alte forme de artă arată că și surzii pot face lucruri și își pot dezvolta cariere în domeniul artistic. Dacă am avea accesibilitate în toate domeniile artei, am vedea deja mulți artiști surzi”, e de părere Alin.
CITEŞTE ŞI: Tipografia, readusă la viaţă
