Din “Dicţionarul Larousse” aflasem că minaretul este turnul unei moschei având un balcon circular din care muezinul cheamă pe credincioşii musulmani la fiecare dintre cele cinci rugăciuni rituale zilnice. Sunt recunoscător Destinului care – timp de peste patru decenii – a scos minaretele din filele dicţionarelor explicative şi mi le-a arătat aievea cu numeroase prilejuri ale unor misiuni oficiale sau vizite particulare. La doar câteva dintre monumente mă voi referi în articolul de faţă, citând înainte o însemnare dintr-o carte personală: “Minaretele Moscheilor şi turnurile Catedralelor sărută evlavios unul şi acelaşi Cer.”.
*În Turcia, la Istanbul, două lăcaşuri islamice mi-au încântat privirea: Moscheea Suleymania, făurită de marele arhitect Mimar Sinan între anii 1550 şi 1558 din ordinul Sultanului Suleyman Magnificul; Moscheea Albastră (Sultan Ahmed), clădită în perioada 1609-1616 ca o replică la ctitoria Împăratului bizantin Justinian, Catedrala Sfânta Sophia. Moscheea Cetăţii de la Izmir este un model al artei otomane, realizat în anul 1598. Moscheea cea Mare de la Bursa este legată de numele Sultanului Baiazid I la comanda căruia s-a construit acest edificiu în stilul seljuk după victoria dobândită în luptele de la Nicopole (1396). În centrul Anatoliei, la Konya se află Moscheea Aladdin, terminată în anul 1235, care devenise “moscheea tronului” pentru opt sultani, după ce Basilica din acel loc fusese transformată pentru rugăciunile musulmanilor care cuceriseră oraşul în anul 1080.
*Ierusalim/Israel: Moscheea Al-Aqsa constituie un important reper al biografiei Profetului Mohamed, fiind construită în anul 705 D.Hr. Primii Cruciaţi au folosit-o ca palat şi apoi ca depozit în timp ce făceau, din Dome of the Rock, Templum Domini. Cavalerii Templieri şi-au stabilit acolo reşedinţa în anul 1119, iar cuceritorul Saladin a redat edificiului respectiv statutul iniţial de Moschee în anul 1187, guvernatorii otomani ai Ierusalimului extinzându-l în perioada post-1517 prin Fântâna lui Qasim Pasha şi Domul Profetului. *La Damasc/Siria, mi-am îndreptat paşii şi ochii spre Moscheea Umayyad, considerată al IV-lea spaţiu sacru al Islamului, după Mecca, Medina şi Ierusalim, care a fost construită de vestiţi meşteri bizantini, persani şi indieni în anul 715, după cucerirea Damascului de către armatele arabe. *Am vizitat ruinele Marii Moschei de la Samarra/Irak, ce datau din secolul al IX-lea. Până la distrugerea ei în anul 1278 de invazia mongolilor lui Hulagu Khan, era cea mai mare Moschee din lume cu 17 Nave, Minaretul din gresie sub forma unei cochilii de melc, înalt de peste 50 de metri şi zidurile împodobite cu numeroase mozaicuri albastre; se povesteşte despre Califul care putea urca până în vârf doar cu ajutorul unui măgăruş pe treptele în spirală, asemănătoare Templelor (Zigguratelor) din Mesopotamia.
*La Samarkand/Uzbekistan am vizitat Moscheea Bibi-Khanym ce poartă numele soţiei de etnie chineză a temutului războinic mongol Timur Lenk care hotărâse în anul 1404 să se construiască o mare Moschee pe vestitul Drum al Mătăsii. Cronicile timpului scriau despre împodobirea marelui edificiu de cult cu numeroase pietre preţioase aduse cu 90 de elefanţi capturaţi în Campania din India. *În cele patru vizite oficiale în Tunisia, am ajuns la mai multe lăcaşuri islamice, dar mă voi referi acum la cea mai impunătoare dintre ele: Moscheea lui Uqba din Kairouan, construită în anul 670. Minaretul acesteia se aseamănă cu minaretele din Andaluzia şi din alte zone ale Maghrebului şi cuprinde la bază o serie de inscripţii latine din timpul dominaţiei romane. *Denumit cândva “Oraşul celor o mie de minarete”, Cairo/Egipt mi-a oferit privirii câteva vestite monumente islamice printre care: Moscheea Al-Azhar apărută pe lume în anul 972 pe vremea Califatului Fatimid; Moscheea Ahmad Bin Tulul (884) purtând numele Guvernatorului Egiptului; Moscheea de Alabastru (1848), asociată următorului fapt istoric: orologiul din bronz, aflat în Turnul cu Semilună în vârful său, a fost dăruit de către Regele Louis Philippe al Franţei, care a primit în schimb Obeliskul de la Luxor, instalat în Place de la Concorde din Paris.
*Casablanca/Maroc: Moscheea Hassan al II-lea (1993) este situată pe un promontoriu de unde se poate admira Oceanul Atlantic. Are: cel mai înalt Minaret din lume (210 metri), dotat cu un laser orientat către Mecca; o capacitate totală de 105 mii de credincioşi – 25 de mii în interior şi 80 de mii pe imensa Esplanadă; 56 de candelabre împodobite cu cristale de Murano. *La Jeddah/Arabia Saudită am admirat două lăcaşuri islamice: Moscheea Al-Shafei ale cărei minarete datează din secolul al XIII-lea; Moscheea Regele Saud, construită în anul 1987. Îmi exprim regretul că nu am ajuns în niciuna din cele Două Moschei Sfinte, Mecca şi Medina, deoarece acestea sunt permise doar accesului musulmanilor. *Ahmed Al Fateh este numele Şeicului care a cucerit Bahrainul în anul 1783 şi acestuia i-a fost dedicată Marea Moschee din Manama, Capitala Regatului, construită în perioada 1983-1988. Domul din fibră de sticlă, lat de 22 de metri şi înalt de 16 metri, este actualmente cel mai mare din lume, iar materialele utilizate la ridicarea edificiului religios au fost diverse: cristalul din Austria; marmura din Italia; lemnul de teak din India.
*Inaugurată în anul 2001, Moscheea Sultan Qaboos din Muscat/Oman are al doilea covor din lume, făcut manual ca mărime (1,7 miliarde de noduri; o greutate de 21 de tone; 28 de culori şi combinaţii de culori; o suprafaţă de aproape 4400 de metri pătraţi). *La Islamabad/Pakistan m-a întâmpinat de la mare distanţă Moscheea Faisal, realizată în anul 1986 prin asistenţa financiară a Regatului Arabiei Saudite. Semănând cu un imens cort de beduini, edificiul se întinde pe o suprafaţă de 5 mii de metri pătraţi şi are o capacitate de 10 mii de persoane în Sala Mare, 24 de mii în celelalte spaţii interioare şi 40 de mii de credincioşi în curtea aferentă. *Moscheea Regelui celor Două Săbii: astfel se intitula lăcaşul islamic de la Kabul/Afganistan, construit în timpul lui Amanullah Khan (1919-1929). *Îmi mai amintesc Moscheea Nouă de la Alger/Algeria (1660), o sinteză armonioasă între stilul turcesc al Cupolelor şi stilul andaluzian al Minaretului înalt de 27 de metri. Tot o combinaţie de stiluri arhitectonice, dar între cel maur şi cel bizantin era Moscheea Ketchaoua, creată în anul 1612, dar transformată în Catedrală după ocuparea ţării, de către Franţa, până în anul 1962.
*Marea Moschee de la Dakar/Senegal cu un minaret în stil maur, înalt de 67 de metri, fusese inaugurată în cursul anului 1964 de Preşedintele Republicii, Léopold Sédar Senghor şi Regele Marocului, Hassan al II-lea. *Aflându-mă la Jakarta/Indonezia, am văzut cel mai mare lăcaş islamic din Asia de Sud-Est: Moscheea Independenţei, inaugurată în anul 1978. Anumite elemente impunătoare ale clădirii sunt purtătoare ale unei interesante simbolistici: Domul central are un diametru de 45 de metri, Indonezia dobândindu-şi independenţa de stat în anul 45 al veacului trecut; Minaretul de marmură este înalt de 66,66 de metri ca o coincidenţă cu cele 6666 de versete ale “Coranului” în nota tradiţiei musulmane. *La Kuwait City/Kuwait m-a întâmpinat Moscheea Mare, construită între anii 1979 şi 1986, având un Minaret înalt de 74 de metri şi o Cupolă foarte decorată. *Moscheea Naţională, clădită în stil modern cu un Minaret înalt de 73 de metri şi Moscheea Jamek, realizată într-o combinaţie a stilurilor islamic, maur şi indian sunt repere reprezentative ale Capitalei Kuala Lumpur/Malayezia.
Amintirile despre numeroasele lăcaşuri ale Islamului, vizitate în îndelungata mea viaţă ajunsă la aproape opt decenii, vor fi mereu legănate de acest catren numit rubaiyat al marelui savant, poet şi filosof persan Omar Khayyam (1048-1131): “Altădată, când mergeam la moschee,/Mă întorceam cu un dor mai bogat…/Acum merg zilnic, de dor tot mai sărac,/Stau la răcoare pe covor şi tac…”.
Dan Mihai Bârliba
