Dacă te numeri printre părinţii care întotdeauna îşi îmbrăţişează copiii sau stau numai cu ei în braţe, de joacă sau îi mângâie, atunci nu te opri din ceea ce faci. Potrivit unei noi cercetări, afecţiunea fizică în timpul perioadei de dezvoltare a bebeluşului este mult mai importantă decât ne-am fi imaginat. Cu cât îmbrăţişăm mai mult un bebeluş, cu atât mai mult creierul său creşte, se dezvoltă, se arată într-un chestionar recent realizat de Nationwide Children’s Hospital, din Ohio.
125 de bebeluşi, atât prematuri, cât şi născuţi la termen, au luat parte la un studiu prin care s-a arătat modul în care aceştia reacţionează în urma atingerilor fizice. Rezultatele indică faptul că bebeluşii prematuri au reacţionat mai puţin decât cei care erau născuţi la termen. De asemenea, s-a descoperit că bebeluşii care aveau parte de mai multă afecţiune din partea părinţilor sau a angajaţilor spitalului aveau creierele mai puternice, mai dezvoltate.
Potrivit cercetătorului Dr. Nathalie Maitre, ultima cercetare ne arată că un simplu contact, o simplă îmbrăţişare poate face o mare diferenţă în dezvoltarea creierelor celor mici. Astfel, bebeluşilor născuţi prematur trebuie să li se asigure atingerile, mângâierile şi prezenţa părinţilor, acestea fiind esenţiale pentru a le ajuta creierele să reacţioneze la atingerile delicate în aceeaşi manieră în care o fac şi bebeluşii născuţi la termen şi care au creat o legătură cu mamele lor încă din pântec.
Practic, afecţiunea este vitală în dezvoltarea creierului. Îmbrăţişările şi momentele prin care ne arătăm dragostea faţă de bebeluşi trebuie să aibă loc cât mai des posibil.
