Acceptarea în ultimele decenii a faptului că percepția durerii poate fi modificată prin metode psihologice a condus la imaginarea a variate tehnici utilizate pentru managementul durerii acute, dar, mai ales, cronice. S-a început cu tehnici de distragere a atenției în care pacienții erau îndemnați să rezolve sarcini mentale dificile, care aveau rolul de a le atenua percepția dureroasă, potrivit sanatatebzi.
Astfel, unor persoane li s-a cerut să efectueze calcule aritmetice în timp ce erau supuși la stimuli dureroși de presiune. Rezultatele au arătat că metodă este funcțională numai dacă exercițiile aritmetice nu erau prea dificile, în caz contrar subiectiii renunțând la ele. Un studiu ulterior a arătat că ambele tipuri de exerciții ar avea efect, dar numai pe termen scurt.
O altă tehnică a recurs la stimuli umoristici despre care se postulează că ar avea efect nu numai senzorial, ci și afectiv. O serie de autori au demonstrat că stimularea prin umor ar produce eliberarea în organism a unor substanțe generatoare de bună dispoziție (endorfine), o reducere a tensiunii musculare și o creștere a numărului de respirații. Cercetări efectuate pe voluntari au arătat o creștere a pragului dureros la cei care ascultau texte umoristice înregistrate pe bandă, față de cei care ascultau texte monotone. În urmă cu un deceniu, doi autori americani au urmărit reacțiile a 78 bolnavi aflați în perioada postoperatorie care au fost puși să urmărească filme. O jumătate dintre aceștia au vizionat comedii, iar cealaltă jumătate filme „serioase“. La cei care au urmărit comediile nevoia de analgezice minore a scăzut semnificativ, iar dacă au avut și dreptul de a-și alege filmele preferate, atunci s-a constatat și reducerea intensității durerii.
Studii relativ recente au inclus și muzică printre factorii care ar putea influență durerea. Alegerea genului de muzică este însă un element cheie, deoarece fiecare persoană reacționează în mod particular la o anumită muzică. Se apreciază, în general, că muzică „tare“, cu ritmuri rapide, e asociată cu descărcări de energie, care determina „excitarea“ subiecților, în timp ce muzică liniștită, în chei minore, poate fi asociată cu evenimente triste. în interpretarea reacției la muzică un rol important îl au amintirile legate de o anume melodie și de reacția emoțională trăită în împrejurările date. De aceea, o echipa de cercetători englezi a avut ideea de a testa efectele „analgezice“ ale muzicii, solicitând pacienților să-și aducă muzică lor preferată. Studiul a arătat că, în aceste condiții, ascultarea muzicii preferate a determinat o analgezie egală celei date de către ascultarea unui text umoristic și superioară rezolvării unor calcule aritmetice.
