Aproape 5 milioane de copii din SUA au fost diagnosticați cu un tip grav de afecțiune mintală, având un impact foarte mare în viața de zi cu zi. În fiecare an, 20% din copii americani sunt diagnosticați cu o formă de anxietate, depresie, ADHD, tulburare de spectru autist sau tulburare de alimentație, printre altele, potrivit depresiv.

Când ne referim la o afecțiune/boală mintală trebuie să ținem cont și de existența mai multor factori care au ajutat la dezvoltarea ei, cum ar fi problemele ereditare sau dezechilibrele chimice apărute la nivelul creierului. De aceea, multe din afecțiunile mintale pot fi tratate eficient cu ajutorul medicației, psihoterapiei, sau un amestec de cele două.

Diagnosticul, un pas dificil

Specialiștii întâmpina complicații când vine vorba de diagnosticarea tulburărilor mintale la copii. Copii sunt diferiți față de adulți în sensul că sunt la vârstă care trec prin foarte multe schimbări emoționale, fizice și mintale, fiind un drum natural pentru creșterea și dezvoltarea lor sănătoasă. De altfel, ei sunt într-un proces continuu de învățare:

• Adaptare la situații
• Relaționare și empatizare cu cei din jur
• Mecanisme unice pentru a face față problemelor sau neajunsurilor

De asemenea, fiecare copil se maturizează în propriul sau ritm și ceea ce poate fi considerat o dezvoltare normală la unii copii, la alții iese din cotidian și cade într-o gamă largă de discuții privind comportament și aptitudini.

Pentru un diagnostic concret, trebuie să fie luat în considerare cum copilul se comportă acasă, în cadrul familiei, la școală, cu colegii și figurile de autoritate, dar și vârsta copilului și simptomele aferente.

Care sunt cele mai comune tulburări mintale la copii?

Nu este neobișnuit ca un copil să aibă mai multe afecțiuni, la fel, nu este neobișnuit ca unui copil să-i fi continuat tulburarea la maturitate.

Tulburări de anxietate – copii care au fost diagnosticați răspund la anumite situații sau lucruri cu frică și groază, dar și cu alte semne fizice ale anxietății, bătăi rapide ale inimii și transpirat excesiv.

Tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) – acești copii au de regulă probleme cu păstrarea atenției și concentrării, pare ca și cum nu pot să urmărească instrucțiuni și devin foarte ușor plictisiți sau frustrați cu sarcinile primite. Au și tendința de a fi foarte impulsivi și de a simți nevoia să se miște constant.

Tulburări de comportament – cei încadrați în această categorie au tendința de a nu ține cont de reguli și sunt disruptivi când sunt puși într-un mediu structurat, cum ar fi școala.

Tulburări de alimentație – aceste tulburări implică o atitudine puternic negativă a copilului, emoții și sentimente copleșitoare, dar și comportament neobișnuit asociat cu mâncarea și/sau greutatea corporală.

Tulburări de eliminare – copii cu această tulburare au probleme cu eliminarea urinei sau fecalelor. Accidente se mai pot întâmpla, dar se pune un semn de întrebare când este mai frecvent de 3 ori pe lună, în special la copiii cu vârsta peste 5 ani. Encoprezisul este răspândit, estimându-se că între 1,5% și 10% dintre copii suferă de această tulburare în România, dar procentul real poate să fie și mai mare datorită factorului de rușine (a copilului și părinților).

Tulburări de învățare și comunicare – copilul care suferă de această tulburare are probleme cu stocarea și procesarea de informații, precum și cu urmărirea unei idei.

Tulburări afective – aceste tulburări implică sentimente de tristețe care persistă pe o perioadă destul de lungă, dar și schimbarea rapidă a dispoziție, indicatori ai depresiei și tulburării bipolare .

Schizofrenia – și alte tulburări strâns legate sunt mult mai puțin comune la copii, dar asta nu invalidează faptul că poate să apară.