Ziua Infanteriei Române este sărbătorită la 30 aprilie, dată la care, în 1830, a luat naştere Infanteria ca armă modernă a Principatelor Române, se arată pe site-ul www.rumaniamilitary.ro.
Înfiinţarea Infanteriei a fost posibilă după semnarea Tratatului de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829), încheiat între Rusia şi Turcia după războiul ruso-turc, care prevedea că Ţările Române obţin dreptul să-şi organizeze ”un număr de gărzi înarmate pământene”, ceea ce însemna să-şi înfiinţeze propria lor putere militară, ”ale cărei număr şi întreţinere aveau să fie stabilite de domni împreună cu divanele lor”, se arată pe site-ul www.armataromaniei.ro. Aşadar, la 30 aprilie 1830, s-a hotărât ”formăluirea în Valahia a şase batalioane pedestrime şi 6 escadroane călărime a străjii pământeşti”.
Din aceste forţe s-au creat 3 regimente mixte: unul la Bucureşti, unul la Ploieşti şi altul la Craiova. Totodată, în Moldova au fost create un batalion de infanterie şi un escadron de cavalerie, din care a aluat fiinţă primul regiment mixt, cu garnizoana la Iaşi. După Unirea celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, la 1859, infanteria a făcut progrese importante, ajungând, în anul 1860, la efective de 10.848 de oameni, potrivit ”Calendarului Tradiţiilor Militare” (2010).
La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea 5 corpuri de armată şi 15 divizii de infanterie. Din efectivul de peste 400.000 mobilizaţi, peste 300.000 îl reprezenta infanteria, ceea ce reprezenta 80 la sută. După reorganizarea armatei din 1917, infanteria a fost structurată în 15 divizii de infanterie. Măsurile de reorganizare şi o instruire mai bună au dus la obţinerea victoriilor din vara acelui an, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
În anul 1938, infanteria reprezenta 52% din efectivele armatei. În prezent, Forţele Terestre, din care fac parte unităţile de infanterie, constituie categoria de forţe de bază a Armatei României.
