Tamara Popescu, alături de Ilie Gheorghe, pe scena TNC (Arhiva: Tamara Poescu)
Tamara Popescu, alături de Ilie Gheorghe, pe scena TNC (Arhiva: Tamara Poescu)
Tamara Popescu, alături de Ilie Gheorghe, pe scena TNC (Arhiva: Tamara Poescu)

Cunoscuta actriță a Naționalului din Craiova, Tamara Popescu, l-a avut profesor pe Dem Rădulescu, iar la o repetiție cu spectacolul „Steaua fără nume“, marele actor-profesor a interpretat rolul Tamarei și apoi le-a jucat pe toate celelalte, adică tot spectacolul cap-coadă. Studenții priveau stupefiaţi şi plini de admirație. La final, „Bibanul“ a coborât de pe scenă şi le-a spus studenților: „Faceţi şi voi la fel!… Asta-i tot!“.

Ion Jianu: Ați visat să deveniți balerină, ați fost studentă la Științe Economice, dar în final ați devenit actriță! Destinul a „dirijat“ acest traseu?
Tamara Popescu: In­formațiile sunt corecte: la început a fost baletul. Am pășit pe la patru ani într-o sală de balet din Timișoara (frumosul oraș unde m-am născut), iar profesoara le-a spus părinților mei că am potențial de „mare“ balerină! În clasa a V-a am fost acceptată la Școala de Balet din Cluj, dar aici condițiile de viață din cămin erau extrem de grele. Din motive de boală, s-a curmat, brusc și dureros, visul meu de a deveni balerină. Dar destinul avea alte planuri pentru mine! Am intrat la Liceul nr. 4 Timișoara, secția real, liceu care avea un program special de educație fizică… Mergeam și la Școala Populară de Artă, la secția  actorie, apoi și la regie… Începea să se-nfiripe o nouă pasiune, care s-a dovedit definitorie, mai târziu, pentru viața mea. Am terminat liceul și mă pregăteam pentru admiterea la Facultatea de Educație Fizică și Sport și studiam anatomia… Îmbătată de spectacolele de teatru din acea perioadă (cu Ovidiu Iuliu Moldovan și Florina Cercel, plus regizorul Aurel Manea), mă visam însă și eu actriță. Și, cu plânsete și rugăminți, am plecat la București să susțin admitere la IATC!

200 de candidate pe loc la IATC!

I.J.: Ce poveste!
T.P.: În 1972, la IATC erau doar șase locuri (pe toată țara) și sute de fete candidate, aprope 200 pe un loc! Culmea a fost că am picat la o diferență mică de medie față de cele admise. Să intri la IATC în vremurile de atunci era ca și când ai fi câștigat premiul Oscar, ca să spun așa! Am revenit la Timișoara și în toamnă am susținut admitere la Științe Economice (terminasem realul, doar) și, spre bucuria părinților, am intrat. Visul meu era însă teatrul… Am reînceput lupta cu părinții de a renunța la Științe Economice și a încerca din nou la teatru… Am plecat la București, am făcut pregătire cu un profesor și am reușit să intru la IATC! A fost una dintre cele mai minunate zile din viața mea. Am crezut că visez, că o să aprind o stea pe cer. O întâmplare hazoasă de atunci: tatăl meu, vrând să-mi arate cât de fericit și mândru este de mine, mi-a făcut cadou o poșetă din piele galbenă și mi-a cumpărat bilet de avion (de la București la Timișoara)! Din cauza ceții, avionul a aterizat la Arad. Nu am avut răbdare să aștept până a doua zi dimineața și am parcurs triumfătoare drumul de la Arad până acasă la Timișoara într-un… tractor cu remorcă! Da, dar eram deja Actriță! Eram pe atunci singura fată din Timișoara care reușise la IATC… Poate că destinul „a dirijat“ totul, dar eu am luptat, am visat, am muncit și am îndrăznit pentru a-mi îndeplini destinul. Am avut totdeauna o imaginație bogată și mi-am propus tot timpul să evoluez, să progresez, să cunosc, să experimentez cât mai multe lucruri ș.a.m.d. Acestea sunt, desigur, motivele reușitelor mele. O completare: destinul este și bucurie, și suferință în același timp, și agonie, și extaz. Problema este cum ne raportăm noi la tot ce ni se întâmplă.

 I.J.: La IATC, l-ați avut profesor pe Dem Rădulescu. Cum erau orele cu marele artist?
T.P.: A fost o mare onoare şi un privilegiu de a-l fi avut profesor pe inconfundabilul Dem Rădulescu, un geniu al comediei. Fac parte din prima generaţie de studenți ai regretatului mare actor. Ţinea foarte mult să scoată din noi actori foarte buni şi de aceea era foarte sever cu noi. Mult timp am fost emoţionată şi copleşită de prezenţa Domniei Sale la ore. Era foarte punctual şi ne sancţiona drastic dacă absentam de la cursurile de actorie, cursuri care nu erau puţine (de luni până vineri, câte patru-cinci ore în fiecare după-amiază). A pus mult suflet şi pasiune în munca de pedagog. Muncea mult cu noi… Tare se necăjea când nu răspundeam cerinţelor Domniei Sale.

I.J.: Povestiți-ne o amintire inedită cu Dem Rădulescu.
T.P.: Eram în anul III de facultate şi păşeam pentru prima dată pe scena de la Casandra (teatrul studenților de la IATC). Eu trebuia să interpretez rolul D-ra Cucu din piesa „Steaua fără nume“. Rolul era foarte dificil şi trebuia să joc aşa cum îmi cerea maestrul. Am repetat intrarea în scenă – poate cel mai greu moment – de nenumărate ori… Dem Rădulescu, exasperat, m-a chemat în sală şi s-a urcat dânsul pe scenă…. Ce-a urmat ar fi trebuit filmat, e de poveste… A interpretat nu numai rolul meu, ci le-a jucat pe toate! A jucat în faţa noastră tot spectacolul cap-coadă, cum se spune. A fost magnific! Noi priveam stupefiaţi şi plini de admirație. Apoi a coborât de pe scenă şi ne-a spus: „Face-ţi şi voi la fel!… Asta-i tot!…“. Şi a plecat din sală… Noi am continuat să repetăm cu asistentul lui.
Dem Rădulescu
m-a notat cu 10…“

I.J.: Ce notă aţi luat la examenul cu Dem Rădulescu?
T.P.: 10! A fost singurul zece din anul meu! Dem Rădulescu era foarte mândru de mine şi mă aprecia: „Sunt convins că vei ajunge o mare actriţă!“. Descoperise în mine, spunea Domnia Sa, certe calităţi de comediană…

I.J.: După absolvirea IATC-ului (și după o escală de câteva luni la Teatrul din Botoșani), ați fost angajată, prin concurs, în 1981, la Naționalul din Craiova, unde sunteți și în prezent. Cum au fost aceste peste trei decenii petrecute în capitala teatrului românesc, Craiova?
T.P.: Poate că o să vă surprindă, dar prima dată am jucat pe o scenă de teatru în anul IV de facultate, la Teatru Național București, în spectacolul „Danton“. Am rămas cu această dorință de a reveni pe acea scenă… Și am venit la Craiova, mărturisesc sincer, cu dorința permanentă de a pleca înapoi la București. Dar la Craiova am început să joc foarte multe roluri, am cunoscut colectivul Naționalului, orașul… Naționalul mi-a îndeplinit toate visele pe care le aveam despre teatru și roluri, despre spectacole și succese. Am interpretat multe roluri la care am visat și mi-am construit o carieră solidă, demnă de orice actriță de oriunde. Dacă m-aș referi doar la faptul că am jucat peste 200 de spectacole cu un imens succes, cu o recunoaștere a valorii Teatrului Național Craiova pe cele mai importante scene și festivaluri de teatru din lume. Nu spun vorbe mari, ci realitatea: au fost ani de glorie pe care nu îi voi uita niciodată deoarece am fost părtașă. Pentru cariera mea în teatru, nu cred că aș fi putut găsi un loc mai binecuvântat decât TNC! Am întâlnit oameni de teatru minunați, cărora le voi rămâne mereu recunoscătoare, precum: Mircea Cornișteanu (regizor și director), Alexandru Dincă (director), inegalabilul Emil Boroghină (coleg, regizor, director)… Ca să nu mai vorbesc de marele regizor Silviu Purcărete, de regizorul Cristian Hadjiculea, alături de mulți alti regizori și, bineînțeles, în ultima stagiune, genialul regizor american Robert Wilson… Le voi rămâne mereu recunoscătoare colegilor mei actori de mare valoare, ca Ilie Gheorghe, Valeriu Dogaru, Valer Dellakeza, Valentin Mihali, Ion Colan și mulți alții. Astăzi joc și alături de o tânără generație care, cred cu toată sinceritatea, că este foarte talentată și capabilă să ducă mai departe faima colectivului nostru. Și mă bucură mult acest lucru! Am uitat să vorbesc și de întâlnirea mea teatrală cu unul dintre cei mai mari artiști pe care îi are România, maestrul Radu Beligan. Am jucat alături de Domnia Sa în spectacolul Naționalului nostru „Poveste din Hollywood“ (1983). Și închei cu ceea ce ar fi trebuit, într-un fel, să încep: aprecierea și afecțiunea extraordinară a spectatorilor craioveni în fața cărora voi face o adâncă plecăciune: Măria Sa, Spectatorul! Teatrul pentru mine este modul meu de a iubi viața, este omagiul meu adus vieții, adevărurilor ei. Este dorința mea de a trăi mai multe vieți într-o singură viață (asta ca o metaforă).

„Filmul și televiziunea mi-au adus cea mai mare notorietate“

I.J.: Aveți o carieră notabilă în cinematografie și în serialele de televiziune…
T.P.: Într-adevăr, filmul și televiziunea mi-au adus cea mai mare notorietate. A fost o mare șansă să joc în seriale și telenovele alături de mari actori (Gh. Dinică, Marin Moraru, Florina Cercel, Carmen Tănase ș.a.) M-am bucurat de o imensă popularitate prin rolurile din serialele de televiziune („Inimă de țigan“, „Regina“, „Aniela“…). Nu este, însă, deloc ușor să obții aceste roluri. Trebuie să participi în permanență la castinguri și probe și astea, din păcate, numai la București. Filmul și televiziunea se fac doar în București și de aceea mulți tineri aleg să rămână în Capitală pentru a putea să-și împlinească visele de a juca în filme, seriale sau reclame. În prezent se fac puține filme (mai mult de autor) și cred că singurul serial profesionist care se mai produce este „Las Fierbinți”. Am bucuria de a juca și eu, de patru ani, un rol episodic în acest excepțional serial. Sigur, să produci seriale și filme necesită un suport material incomparabil mai mare decât un spectacol de teatru. Cunosc situația destul de bine pentru că fiul meu este un tânăr și foarte talentat regizor de film! Ca să obții însă o finanțare pentru un film este aproape imposibil fără un ajutor cu fonduri din străinătate.

I.J.: Care este cea mai importantă distincție primită?
T.P.: Diploma (de la Ministerul Culturii) cu titulatura de „Societar de Onoare al Teatrului Național din Craiova“. Mă onorează această titulatură și mă face să cred că sunt continuatorul atâtor generații de celebri actori care au pășit pe scena sfântă a Naționalului craiovean. Sunt mândră că am fost nominalizată la UNITER pentru Premiul pentru întreaga activitate în anul 2015.

ROLURI interpretate de Tamara Popescu
(conform site-ului Teatrului Național Craiova):

Roluri din repertoriul curent:
„Tartuffe“
de Moliere, regia Kincses Elemer
Rol: Doamna Pernelle
„Rinocerii“
de Eugène Ionesco, regia Robert Wilson
Rol: Soţia băcanului
„Isteaţa“
de Fraţii Grimm, regia Traian Savinescu
Rol: Guşă

Roluri la Teatrul Național Craiova:
* Brânduşa – „Simion cel drept“ de I.D. Sârbu, 1981-82, regia Georgeta Tomescu
* Tina – „Catedra“ de Valeria Vrublevskaia, 1981-82, regia Alexandru Grigorian
* Ioana – „Polen pe insulă“ de Carmen Firan, 1981-82, regia Emil Boroghină
* Cixi – „Unchiul nostru din Jamaica“ de Dan Tărchilă, 1981-82, regia Constantin Dicu
* Smaranda / Gabriela / Doina – „Politica“ de Theodor Mănescu, 1982-83, regia Mircea Cornişteanu
* Maria Panait – „Fulgi de nea şi diamante“ de Flavia Buref şi Camelia Dăscălescu, 1982-83, regia C. Dicu
* Libby – „Poveste din Hollywood“ de Neil Simon, 1982-83, regia Emil Boroghină
* Marcela – Ex de Aldo Nicolaj, 1983-84, regia Mihai Manolescu
* Prinţesa Mofturica – „Aventură-n codru“ de Pavel Grym, 1984-85, regia Valentin Balogh
* Corina – „Jocul de-a vacanţa“ de Mihail Sebastian, 1985-86, regia Emil Boroghină
* Ionescu Gh. Maria – „Vârstele dragostei“ de Tudor Muşatescu şi Sică Alexandrescu, 1985-86, regia Valentina Balogh
* Getuţa – „Preşul“ de Ion Băieşu, 1985-86, regia Mircea Cornişteanu
* Eliza Doolittle – „Pygmalion“ de G.B.Shaw, 1986-87, regia Mihai Manolescu
* Victoria Sătmaru – „Familia“ de Dina Cocea, 1986-87, regia Mihai Manolescu
* Domnica – „A treia ţeapă“ de Marin Sorescu, 1987-88, regia Mircea Cornişteanu
* Melania – „Mobilă şi durere“ de T. Mazilu, 1987-88, regia Cristian Hadjiculea
* Zoe Trahanache – „O scrisoare pierdută“ de I.L.Caragiale, 1988-89, regia Mircea Cornişteanu
* Vrăjitoarea – „Vărul Shakespeare“ de M. Sorescu, 1989-90, regia Mircea Cornişteanu
* Stuardeza – „Unde este Bimbo?“ de H. Nicolaide şi G. Mihalache, 1987-88, regia Valer Dellakeza
* Regina Rosamunde – „Ubu rex cu scene din Macbeth după A. Jarry şi W. Shakespeare“, 1990-91, regia Silviu Purcărete
* Recital – „Vocea umană“ de Jean Cocteau, 1991-92, regia Daniela Peleanu
* În corul bătrânilor din Atena – „Phaedra după Euripide şi Seneca“, 1992-93, regia Silviu Purcărete
* Oaia – „Ferma animalelor“, muzical de Peter Hall după romanul lui G. Orwell, 1993-94, regia Cristian Hadjiculea
* D-ra du Parc – „Improvizaţia de la Versailles“ de Molière, 1994-95, regia Daniela Peleanu
* Ruja – „O tragedie furtunoasă“ de Duşan Covečevic, 1996-97, regia Virginia-Marina Guzina
* Dany – „Ucigaş fără simbrie“ de E. Ionesco, 1997-98, regia Theodor-Cristian Popescu
* Wanda Serafim – „Gaiţele“ de Al. Kiriţescu, 1997-98, regia Daniela Peleanu
* Pythia / În cor – „Orestia“ după Eschil, 1997-98, regia Silviu Purcărete
* Veta – „O noapte furtunoasă“ de I.L. Caragiale, 1998-99, regia Daniela Peleanu
* Thérèse Dubuc – „Cumetrele“ de Michel Tremblay, 2000-01, regia Petre Bokor
* Georgeta – „Casa cu ţoape“ de Puşi Dinulescu, 2002-03, regia Mircea Cornişteanu
* Mama – „Povestea bunelor intenţii“ de John Elsom, 2004-05, regia Anca-Maria Colţeanu
* Domnişoara Cucu – „Steaua fără nume“ de M. Sebastian, stagiunea 2004-05, regia Şerban Puiu
* Louise – „Noroc şi sănătate, domnule!“ de Pierre Chesnot, stagiunea 2005-06, regia Petru Hadârcă
* Atena – „Olimp în cârje“ de Dragan Stankovici, stagiunea 2006-07, regia Mircea Cornişteanu
* Mme Frauchard – „Cele două orfeline“, de Adolphe d’Ennery, regia George Ivaşcu
* Bătrâna – „Scaunele“ de Eugéne Ionesco, 2008-09, regia Kincses Elemér
* Lia – „Lumina din pod“ de Carmen Firan, 2009-10, regia Mircea Cornişteanu
* Doamna Pernelle – „Tartuffe de Moliere“, 2011-12, regia Kincses Elemer
* Maria, camerista Oliviei – „Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului“ (A XII-a noapte) de W. Shakespeare, regia Silviu Purcărete
* Liza – „Cabina artistelor“ de Arnost Goldflam, 2012-13, regia Raluca Păun
* Oh – „Apocalipsa după Shakespeare“, 2012-13, regia Janusz Wisniewski
* Nicodiki (in Corul Femeilor) – „Lysistrata“ de Aristofan, 2012-13, regia Yiannis Paraskevopoulos
* Sanda – „Ultimul dans al libelulei“ (spectacol-lectură) de Cornel Mihai Ungureanu, 2013-14, regia Mircea Cornişteanu
* Soţia băcanului, Cap de rinocer – „Rinocerii“ de Eugène Ionesco, stagiunea 2013-14, regia Robert Wilson
* Bunica – „Aniversarea bunicului“ (spectacol lectură) de Sergiu Vâlcu, 2014-15, regia Mircea Cornişteanu
* Guşă – „Isteaţa“, basm teatral de Traian Savinescu după Fraţii Grimm, 2014-15, regia Traian Savinescu