Academicianul prof. univ. dr. Mircea Laurențiu Popescu, unul dintre cei mai exponențiali profesioniști ai cercetării științifice medicale mondiale, directorul general al Institutului Național de Patologie ”Victor Babeș”, a încetat din viață, potrivit unui comunicat trimis la 3 august, de către Institutul Național ”Victor Babeș”.
Rector al Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București (1992-2004), președinte al Academiei de Științe Medicale (2006-2011), președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române (2006-2014) și director general al Institutului Național ”Victor Babeș” din București (1993-2015), academicianul Mircea Laurențiu Popescu s-a născut la 15 aprilie 1944, la Câmpulung-Muscel.
A absolvit ca șef de promoție, Facultatea de Medicină din București (medicină generală), unde a obținut doctoratul în științele medicale (1972). Și-a continuat specializarea în Olanda (Universitatea Leiden, 1977) și SUA (1981). A avut o intensă activitate profesională: asistent universitar (1971-1979); șef de lucrări (1979-1990); conferențiar (1990); profesor (1992); șef de catedră (1993) — Catedra de Biologie Celulară și Histologie; șef departament (2001) — Departament de Medicină Moleculară și Celulară; prodecan al Facultății de Medicină (1990-1992).
A desfășurat o susținută activitate științifică, în lucrările sale demonstrând, pentru prima dată pe plan mondial, prin metode citochimice, ultrastructurale și de microanaliză cu raze X, rolul fundamental al reticulului sarcoplasmic în reglarea dependentă de calciu a contracției musculare netede. S-a aplecat asupra rolului semnalizării intercelulare mediată de hidroliza fosfoinozidelor membranare în contracția musculară netedă, contracția mușchiului cardiac, mecanisme de apărare imună. Totodată, a fost cel care a descoperit cel de-al treilea tip de sinapsă în 2005, „sinapsa stromală”, în afară de clasica sinapsă neuronală, descoperită în 1897 și cea imunologică, din 1983.
Împreună cu echipa sa de cercetători de la Institutul Național de Patologie „Victor Babeș”, a descoperit un nou tip de celule umane — telocitele, denumite inițial „celulele Popescu” sau celule interstițiale „Cajal-like”, în cadrul unui proces care a început în 2005 și a durat cinci ani. Telocitele, sunt văzute în străinătate drept cheia regenerării țesuturilor, în combinație cu celulele stem, cu ajutorul cărora ar putea fi tratat infarctul miocardic.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 350 de lucrări, studii, articole, comunicări, rapoarte, manuale, scrise singur sau în colaborare, între care: „Termoreglarea — aspecte fiziologice”, „Biologie celulară”, „Tratat de medicină internă. Bolile cardiovasculare”, „Atlas color de histologie; structura microscopică a țesuturilor și organelor” ș.a.
Președinte al Academiei de Științe Medicale din România (2006-2011) și membru al Academiei de Științe din New York, al Academiei polone de Științe Medicale, al Societății americane de biologiecelulară, al Societății europene pentru cercetarea mușchilor, vicepreședinte (2010-2011) și președinte (2012) al Federației Europene a Academiilor de Medicină (FEAM).
A fondat și a fost redactorul-șef al ”Journal of Cellular and Molecular Medicine”. De asemenea, a fost membru în comitetul editorial al mai multor reviste de specialitate, precum: ”Acta Histochemica and Cytochemica” (Japonia); ”Cell Transplantation” (SUA); ”Chinese Journal of Clinicians” (China); ”Comments on Molecular and Cellular Biophysics (Olanda); ”International Journal of Translational Medicine” (SUA); ”Italian Journal of Anatomy and Embriology” (Italia); ”Langenbeck Archives of Surgery” (Germania); ”World Journal of Stem Cells” (China); ”World Journal of Methodology” (China).
Membru al Partidului Social Democrat, în legislatura 2000-2004 a fost ales senator de București, pe listele acestui partid. În calitate de senator a făcut parte din Comisia pentru Sănătate, Ecologie, Tineret și Sport, dar a fost și membru titular al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Membru corespondent al Academiei Române de la 20 iunie 1995, membru titular din 2001, președintele Secției de Științe Medicale (2006-2014).
Peste 10 universități de prestigiu din întreaga lume i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, și a primit numeroase premii și distincții: Premiul ”Victor Babeș” al Academiei Române (1985); Medalia de Argint a Academiei din Paris — Universitatea ”René Descartes” (1993); Medalia de Aur a Universității ”René Descartes”, Paris (1998); Ordinul Național ”Serviciu Credincios” în grad de Comandor (2000); distincția International Man of the Millennium, SUA (2000); Medalia de Merit a Societății Internaționale pentru Studiul Cordului (2001); Medalia de aur a Academiei Internaționale ”Albert Schweitzer” (2002); Premiul pentru cea mai bună carte de specialitate, Colegiul Medicilor din România (2002 — ”Dicționar de Imunologie Medicală”); Diplomă de Excelență Universitară — UMF ”Gr.T.Popa”, Iași (2004); Diplomă de Excelență Academică — UMF ”Carol Davila”, București (2004); Premiul VIASAN pentru cel mai bun proiect, București (2005); Medalia de Aur a Universității ”Vasile Goldiș”, Arad (2005); Premiul pentru cea mai bună contribuție științifică, Simpozionul Cajal, București (2006).
În iunie 2012, în cadrul celui de-al 10-lea Congres Internațional al Societății de Medicină Adaptativă, i-a fost acordată ”Medalia de Merit” a Academiei Internaționale de Cercetări Cardiovasculare, distincție considerată de vârfurile medicinei internaționale un adevărat premiu Nobel pentru cardiologie.
