12.3 C
Craiova
duminică, 17 noiembrie, 2019
Acasă Actualitate Primele biciclete în Bănie

Primele biciclete în Bănie

-

Pentru circulația în bune condiții pe străzile Craiovei, primăria a fost nevoită să emită reglementări pentru circulația  în bune condiții (Foto: Arhiva GdS)
Pentru circulația în bune condiții pe străzile Craiovei, primăria a fost nevoită să emită reglementări pentru circulația
în bune condiții (Foto: Arhiva GdS)

Dacă la începuturi bicicleta a fost mai mult o fantezie, utilizată de tinerii amatori de noutăţi occidentale, în scurt timp a devenit o utilitate, fiind des întâlnită în traficul din oraş. La sfârşitul secolului XIX, numărul bicicletelor în Craiova crescuse, astfel încât se impunea implementarea unor reglementări pentru circulaţia pe străzile oraşului.

Istoria bicicletei a început să se scrie cu sute de ani în urmă. Pe la 1780, un francez, contele de Sivrac, a inventat un vehicul numit celerifer, cu două roţi, fără pedale, care era pus în mişcare de forţa picioarelor. Ulterior, un baron german s-a gândit la un mod mai simplu de a se deplasa prin parcurile și grădinile palatului său. Un cadru rigid din lemn prevăzut cu două roți și coarne pentru a se ține călătorul, așa arăta drezina – primul vehicul pe roți acționat de om. Modelul nu a fost foarte îndrăgit, deoarece nu era comod, mai ales pe drumurile din acea vreme.
Așa că mai târziu aveau să apară velocipedele, care aveau o roată foarte mare, cu pedale în față. Tatăl şi fiul Michaux au fabricat strămoșul bicicletei din oţel şi nu din lemn ca celeriferul şi drezina. I-au adăugat pedale şi au redimensionat roţile în aşa fel încât cea din faţă să fie mai mare în circumferinţă decât cea din spate. Ulterior, velocipedului i s-a adaugat sistemul de mobilitate bazat pe lanţ, iar apoi, în anii 1890, frânele şi anvelopele din cauciuc. Era un mijloc de transport foarte periculos, deoarece biciclistul stătea la o înălțime destul de mare și putea să cadă cu ușurință direct în cap, mai ales la frânare.
Trecerea timpului a adus în prim-plan o altă invenție: bicicleta din oțel, cu roți egale, cu cauciucuri și care avea pedale și lanţ. La început erau foarte scumpe, fiind folosite numai de către oamenii înstăriți, doar pentru distracție.

Circulația în bune condiții pe străzile urbei

Bicicletele şi-au făcut intrarea și în România. În 1886, scriitori precum Alexandru Vlahuță, Barbu Șt. Delavrancea sau Alexandru Macedonski se numărau printre posesorii unor biciclete de concurs, chiar. Treptat, și pe străzile Craiovei au apărut primele biciclete. Dacă la început erau utilizate de tinerii amatori de noutăţi occidentale, după ce au depășit perioada în care erau doar râvnite de oamenii obișnuiți, pentru că erau o extravaganță pentru veniturile lor, bicicletele au devenit, odată cu trecerea timpului, o utilitate, fiind des întâlnite în traficul din oraş. Timpul deplasărilor se reducea considerabil. Numărul mare de biciclete a făcut ca în ziua de 29 septembrie a anului 1899 Primăria Craiova să emită o reglementare pentru circulaţia bicicletelor pe străzile oraşului.
Se stipula că „fiecare velociped trebuie să fie prevăzut cu un aparat sonor al cărui sunet să poată fi auzit pe o distanţă de 50 m. Aparatul sonor nu trebuie să fie numai fixat pe maşină, prescripţia este respectată dacă aparatul se ţine în mână de către ciclist şi se serveşte de dânsul ori de câte ori este nevoie“.
De asemenea, odată cu ivirea serii, orice bicicletă trebuie să aibă o lanternă, spuneau autorităţile „Prin cuvântul lanternă se înţelege orice aparat destul de luminos pentru a fi zărit noaptea la oarecare distanţă. O lampă veneţiană poate fi considerată că îndeplineşte scopul propus“ – se arăta în regulament. Conform ordinului, bicicletelor nu trebuia să le lipsească plăcuțele de identitate cu numele, prenumele şi adresa proprietarului. Bicicleta a rămas pe străzile Craiovei, ale marilor orașe, reușind de la aparția sa să câștige cât mai mulți adepți.

ȘTIRI VIDEO GdS