Statul se miră cum să mai impoziteze excesiv firmele private. ANAF controlează societățile care au angajați cu acte în țară, dar care îi plasează la muncă în străinătate, cu contracte legale și le impozitează indemnizația de deplasare (diurna). Firmele se revoltă și, prin vocea unor apărători legali, susțin că ANAF nu are dreptul să stabilească impozit pe venit și contribuții sociale pentru indemnizația de deplasare plătită muncitorilor români care sunt trimiși la muncă în străinătate. Se lasă cu procese.
Fiscul s-a pus cu controalele pe firmele care au angajați plasați la muncă în străinătate și care le plătesc acestora diurnă pentru perioada lucrată în fiecare țară străină. De regulă, asemenea persoane sunt angajate la firme din țară cu salariul minim pe economie sau cu un salariu modic, sunt detașate (deplasate) în străinătate, de regulă într-o țară UE, iar pentru faptul că persoanele sunt deplasate în străinătate, firma le plătește o diurnă consistentă. Între firma din România care plasează personal și firma din străinătate, unde lucrează efectiv muncitorii, se încheie contracte de prestări servicii.
Sunt afectate de măsurile Fiscului firmele care lucrează ca agenți de muncă temporară, firmele care fac detașări de personal în străinătate și le plătesc diurnă acestora, respectiv alte firme care plasează personal peste graniță și îi au ca angajați în România, dar suportă și cheltuieli cu diurna pentru respectivii angajați. Dacă o diurnă de acest fel poate atinge câteva zeci sau chiar sute de euro pe lună pentru un singur angajat și sunt firme care au sute de astfel de angajați care muncesc legal în străinătate, atunci impozitele și contribuțiile calculate din urmă de ANAF pot atinge sume impresionante, ce pot pune în dificultate firmele private respective, controlate de Fisc pe această speță a impozitării indemnizațiilor de deplasare.
Antifrauda a efectuat controale pe această speță
Pe finalul anului 2014, în goana după bani la buget, ANAF a verificat firmele care acordă diurnă consistentă muncitorilor plasați peste graniță, la muncă. În decembrie, Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF transmitea un comunicat de presă către GdS și alte entități mass-media, în care comunica impozitul pe diurnă care se percepe: „Diferența dintre salariul minim din România, la care se plătesc obligațiile fiscale și salariul minim din statul membru al Uniunii Europene în care lucrătorul este pus la dispoziţia unei întreprinderi utilizatoare, pe care agentul de muncă temporară are obligația să îl asigure conform legislației în vigoare, este plătită cu titlu de diurnă pe care agentul de muncă temporară o consideră venit neimpozabil. Această metodă, prin care a fost disimulată plata unor drepturi de natură salarială, a fost utilizată pentru a nu fi înregistrate și virate la bugetul consolidat al statului obligațiile fiscale constând în impozit pe venit și contribuții sociale, fiind de natură să genereze distorsiuni concurențiale pe piața muncii și să afecteze nivelul de securitate socială al angajaților“.
Și Fiscul doljean impozitează diurna
Și Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Dolj a efectuat controale în rândul firmelor doljene care au plasat forță de muncă în alte state și le plătesc acestora bani sub formă de diurnă. Fiscul susține că le percepe firmelor controlate inclusiv dobânzi și penalități, pentru neplata impozitului pe venitul din diurnă și pentru contribuțiile aferente calculate din urmă, pe cinci ani (perioada de prescripție), respectiv de la încheierea contractului de muncă respectiv, dacă oamenii au fost angajați în ultimii cinci ani.
Întrebați de ce nu au informat firmele din vreme că ar avea de plată impozite restante la stat și contribuții și de ce tocmai acum li se calculează retroactiv firmelor astfel de sume de plată din urmă, cu dobânzi și penalități, șefa AJFP Dolj, Bogdana Dragomirescu, a răspuns la redacție: „În conformitate cu prevederile art. 119, art. 120 și art. 120 indice 1 din OG nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru obligațiile fiscale principale suplimentare stabilite în sarcina contribuabililor supuși inspecției fiscale și neachitate la termenele legale, se datorează dobânzi de întârziere și penalități de întârziere“.
În plus, până către sfârșitul anului 2014, nici o autoritate a ANAF din România nu s-a sesizat că veniturile din diurna câștigată de românii care au acte în țară, dar lucrează în străinătate, ar fi venituri de natură salarială. ANAF nu a informat vreodată firmele respective că ar avea vreo restanță către bugetul consolidat al statului din impozitele pe diurnă.
Fiscul doljean se prevalează de faptul că legea fiscală trebuie cunoscută de toată lumea. „Impozitarea veniturilor de natură salarială sau asimilate salariilor este reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și de HG nr. 44/2004 cu modificările ulterioare, care sunt acte normative publicate în Monitorul oficial al României la care contribuabilii au acces neîngrădit“, a mai precizat Bogdana Dragomirescu. Finanțiștii au mai explicat că la încadrarea diurnelor în categoria veniturilor asimilate salariilor s-a ținut cont de anumite aliniate din diverse articole din legislația fiscală, cum ar fi art. 11, 39, 40, 41, 55, 90, 296 indice 4, 5 și indice 18 din Codul Fiscal, dar și punctele 67, 68 și 209 din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal. Fiscul mai ține cont și de prevederile unei directive europene (Directiva 96/71/CE din 1996) „privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii“.
Firmele se adresează instanțelor
Societățile care se văd nevoite să plătească impozite și contribuții aplicate diurnei se vor adresa instanței. Un avocat specializat pe dreptul afacerilor contactat de GdS condamnă modul în care Fiscul interpretează legea fiscală, considerând că aceste impozite sunt calculate fără temei legal. Avocatul consideră că firmele nu trebuie să plătească nici dobânzi și penalități pentru acele presupuse obligații de plată stabilite de Fisc. „Nu este normal să se datoreze nici debitul principal, nici accesoriile, dat fiind faptul că autoritățile fiscale nu au argumentat aplicabilitatea art. 11 alin 1 din Codul Fiscal, în ceea ce privește impozitul pe venit. Conform acestui text legal, «la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are ca scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției». Or, în cazul nostru, indemnizația de deplasare derivă dintr-un contract individual de muncă, act juridic ce are, fară nici un dubiu, un scop economic și un conținut economic. Așadar, autoritățile fiscale nu au dreptul să recalifice aceste operațiuni“, susține Lavinia Tumbăr, avocat din Craiova, care a precizat că a întâlnit în practică astfel de cazuri.
„Diurna este scutită de plata impozitului pe venit“
De efectele inspecțiilor fiscale ale ANAF sunt afectate firme din domeniul transportului internațional, din construcții, dar și firme care activează ca agenți de muncă temporară, a mai precizat avocata. „Perioada fiscală controlată a fost aferentă anilor 2010-2014. Firmele controlate consideră că nu datorează nici debitul principal, nici accesoriile, întrucât indemnizația de deplasare (diurna) este scutită la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale“, a declarat Lavinia Tumbăr.
Potrivit Codului fiscal, art. 55, aliniatul 4) litera g) se arată că diurnele sunt scutite de impozit în anumite limite: „Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit: (…) g) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare“.
Cum ar fi trebuit să procedeze statul
Culmea este că Fiscul ar mai fi controlat în ultimii cinci ani unele dintre firmele care le oferă angajaților deplasați în străinătate indemnizație de deplasare (diurnă), iar la acea dată ar fi considerat că firmele respective nu aveau debite către stat. „Statul român ar trebui, în primul rând, să aplice principiul aplicării unitare a legislației fiscale, consacrat de art. 5 din OG nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală. Multe dintre firmele acum controlate și impozitate excesiv au mai fost verificate în anii trecuți, autoritățile fiscale concluzionând că acestea au respectat legislația fiscală. În plus, așa cum am aratat, autoritățile fiscale au stabilit, în sarcina unor contribuabili, debite excesive, fără un fundament legal“, a mai explicat avocata Lavinia Tumbăr.
Articolul 5 din Codul de procedură fiscală prevede: „Aplicarea unitară a legislaţiei (1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat“.
