Teodor Meleşcanu, printre posibilii remaniaţi
Teodor Meleşcanu, printre posibilii remaniaţi
Teodor Meleşcanu, candidat independent la preşedinţia României
Teodor Meleşcanu, candidat independent la preşedinţia României

Teodor Meleşcanu, candidat independent la preşedinţia României, afirmă că nu l-a mai dat în judecată pe fostul diplomat Mircea Răceanu, care îl acuzase în 2005 că a fost ofiţer acoperit al fostei Securităţi, deoarece nu a putut obţine hârtii oficiale de la SRI şi SIE care să nege. „Mi s-a spus că nu figurez în evidențe şi nu puteam pe această bază să încep o acţiune“, a explicat Meleşcanu. Fostul şef al SIE susţine că nu a fost nici informator, nici ofiţer activ, nici acoperit al fostei Securităţi.
Meleşcanu afirmă, într-un interviu pentru HotNews.ro realizat de Cristian Pantazi şi Dan Tapalagă, că a ajuns la Geneva, unde a urmat studii doctorale în anii ‘60, doar cu aprobare de la partid, fără vreo legătură cu fosta Securitate. El susţine că sute dacă nu mii de români puteau pleca liberi la studii în străinătate în anii ‘60, deoarece era o perioadă de dezgheţ, şi că printre cei care au studiat în acea perioadă teologia la Geneva se numără şi Patriarhul Daniel.

Rep.: Şi dumneavoastră aţi fost protagonistul unui scandal „ofițer acoperit“. Acum aproape zece ani. În septembrie 2005, fostul diplomat Mircea Răceanu, condamnat la moarte de Ceauşescu în 1989 sub acuzaţia de spionaj în favoarea SUA, a scris într-o carte că dumneavoastră, între alţii, aţi fi fost ofiţer acoperit al fostei securităţi. Aţi spus atunci că îl acţionaţi în judecată, dar n-aţi mai făcut-o. De ce?
T.M.: N-am făcut-o pentru că mi s-a părut stupid şi n-am putut să obţin hârtiile necesare care să nege, nici de la SIE, nici de la SRI.

Rep.: Cum adică n-aţi putut să obţineţi hârtiile necesare?
T.M.: Am făcut nişte adrese oficiale şi mi s-a spus că nu figurez în evidențe. Atât. Dar altceva nu mi-au spus nimic şi nu puteam pe această bază să încep o acţiune. Dar, de fapt, lucrul e foarte simplu. Nu înţeleg care-i problema. Înţeleg că acuzaţia domnului Răceanu era referitoare la activitatea mea dinainte de ‘90, totul este deconspirat, se găsesc materiale la CNSAS. Am candidat de patru ori la Senat, de fiecare dată am fost verificat. Au mai fost şi alţii care au verificat direct în arhivele serviciului. Foşti şefi care au avut această curiozitate. Aşa că nu este nici o problemă, vă rog să mă credeţi.

Rep.: Nu e nici o problemă în ce sens?
T.M.: Nici o problemă că aş fi avut vreo legătură cu Securitatea nici ca informator, nici ca ofiţer activ, nici ca ofiţer acoperit.

Rep.: Vă rog să-mi satisfaceți o curiozitate de om mult mai tânăr. Cum putea cineva în anii ‘60 să facă facultate la Geneva, ca dumneavoastră, fără aprobare din partea Securităţii? Din ce am citit, nu se prea putea face asta.
T.M.: Foarte simplu. Ca să plec la studii în străinătate am avut nevoie de o singură aprobare. Aprobarea secţiei relaţii externe a CC a PCR pentru că nu eram membru de partid. Această aprobare mi-a fost dată şi nimeni nu mi-a cerut niciodată altă aprobare.

Rep.: Deci, nu aţi avut aprobarea Securităţii? Se putea pleca la studii în afară aşa, la Geneva, oricine?
T.M.: Au plecat foarte mulţi, dacă aveţi impresia că eu sunt singurul.

Rep.: Din generaţia dumneavoatră, cine a mai făcut studii afară, din ce vă amintiţi?
T.M.: Cum să spun, cei care au fost cu mine la institut. Dar au fost sute de oameni în străinătate la studii. Eu am fost nu la studii la facultate, la studii doctorale. Deci, am făcut un doctorat, nu era vorba de facultate. Au fost sute dacă nu mii de oameni. Gândiţi-vă că anii ‘60 au reprezentat în România o perioadă de deschidere. Am fost la doctorat împreună cu… Nu vreau să invoc că după aceea mă trezesc cu cine ştie ce… Dar pot să vă dau un singur exemplu. Am fost cu actualul patriarh, în aceeaşi perioadă, dânsul făcea doctorat în teologie, eu făceam în studii sociale şi politice.

Rep.: Cu dl Ilie Sârbu?
T.M.: Nu, nu l-am cunoscut niciodată înainte de a fi în parlament.

Rep.: Tot în discuţia despre ofiţerul acoperit în ultimele zile pe televiziuni a fost adus în discuţie numele fostului mare spion Mihai Caraman, invocat ca somitate. Ce părere aveţi despre domnul Caraman?
T.M.: Nu i-am cunoscut activitatea. Ştiu doar că a fost implicat probabil după plecarea lui Pacepa, nu-mi dau seama cum a fost, cu spionaj la NATO. Este singurul lucru pe care-l ştiu. Nu l-am cunoscut. L-am cunoscut după 1990, pentru că odată pe an, la ziua Serviciului de Informaţii Externe, sunt invitaţi toţi foştii şefi ai Serviciului de Informaţii Externe. Nu pot să-mi fac o părere, să spunem, despre partea profesională, ce a făcut. Este un om obişnuit, un om normal, cu care se poate discuta foarte bine, dar nu sunt un specialist în materie de istoria spionajului român şi nici măcar un specialist în spionajul Serviciului de Informaţii Externe.

Rep.: Curiozitatea mai precisă era dacă dumneavoastră consideraţi că ce a făcut în anii ‘60, adică penetrarea NATO, a fost o performanţă sau nu.
T.M.: Din punct de vedere profesional, a fost o performanţă. Din punct de vedere politic, nu cred că ne-a adus foarte multe, mai ales că România nu cred că avea probleme reale în relaţia cu NATO. Cei care aveau probleme reale în relaţia cu NATO erau cei din fosta Uniune Sovietică, nu noi. Dar, încă o dată, să fac aprecieri mi se pare hazardat.
Dan Tapalagă – HotNews.ro