Societatea Română de Televiziune (SRTV) ne-a transmis un punct de vedere în legătură cu articolul în care GdS tratează problema taxei tv („Taxa tv, scandal cu repetiție“ – 31 iulie 2014). Printr-o pledoarie destul de elaborată, SRTV încearcă să ne convingă că este legal și normal ca firmele care nu beneficiază de serviciul public tv să plătească această taxă. Societatea face trimitere inclusiv la art. 139 alin. 3 din Constituția României, care spune că „sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora“.
Potrivit SRTV, „caracterul obligatoriu al taxei pe serviciul public de televiziune rezidă din dispozițiile Legii nr. 41/1994, act normativ superior ca forță juridică HG nr. 978/2003“. Așa după cum am subliniat în articolul precedent, art. 40 alin. 3 din legea de funcționare a SRTV (41/1994), stipulează că toate societățile datorează taxele pentru serviciile de radio și tv „în calitate de beneficiari ai acestora“. Pe de altă parte, Decizia nr. 448/2013 a Curții Constituționale a României (CCR) arată că prevederile art. 40 alin. 3 din legea menționată „sunt constituționale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii“. Cu alte cuvinte, taxa nu poate fi aplicată firmelor care nu dețin receptoare radio și/sau tv. Decizia CCR este în vigoare din 7 ianuarie 2014.
Constituția, opțiunea corectă
În ciuda argumentelor de mai sus, SRTV susține, în punctul de vedere trimis GdS, că „societățile comerciale care operează pe teritoriul României nu se pot sustrage de la această obligație legală doar pentru că afirmă că nu dețin receptor tv la sediul firmei“. În continuare, face trimitere la Decizia nr. 448/2013 citată și de GdS, afirmând că „obligația legală este în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciul public“. Practic, SRTV nu contrazice cele afirmate, în esență, de GdS: taxele trebuie plătite de firmele care beneficiază de serviciile radio și tv; firmele care nu dețin receptoare radio și tv nu pot beneficia de aceste servicii; în consecință, nu trebuie să plătească taxele radio și tv.
Cu toate acestea, SRTV acuză că „articolele publicate instigă societățile să trimită declarații ale persoanelor juridice că nu au deținut și nu dețin «aparat tv» inducând astfel în eroare cetățenii, încurajând completarea unei declarații pe propria răspundere cu privire la nedeținerea unui receptor tv care nu este însă consacrată de dispozițiile legale drept modalitate de scutire la plată pentru persoanele juridice“. Într-adevăr, legislația referitoare la taxele radio și tv spune că persoanele fizice pot fi scutite de la plată dacă declară pe propria răspundere că nu dețin receptoare radio și/sau tv. În cazul persoanelor juridice, această prevedere expresă nu există. Ceea ce nu înseamnă că plata unei taxe pentru un serviciu de care nu beneficiezi este constituțională. Decizia nr. 448/2013 a CCR este instrumentul de care aveau nevoie firmele care erau obligate să plătească taxele radio și tv, indiferent dacă dețineau sau nu receptoare.
