Aseară, pe scena Naționalului din Craiova, în prezența unor personalități și a oficialităților locale, a avut loc premiera oficială a spectacolului-eveniment „Rinocerii“, în regia celebrului Robert Wilson, primul spectacol montat de marele regizor american în România, cu Ilie Gheorghe „number one“. Marți seară, după avanpremieră, Wilson a mulțumit tuturor celor implicați în proiectul cu „Rinocerii“, de la actori la echipa tehnică și apoi, adresându-se lui Ilie Gheorghe, regizorul american a ținut să sublinieze faptul că în cariera Domniei sale a lucrat cu foarte mulți actori, dar că Ilie Gheorghe este unul dintre cei mai buni, cei mai mari („one of the best“). Ieri-dimineață, Ilie Gheorghe a fost în spital (dureri în gât), apoi la teatru pentru repetiții, iar aseară a interpretat remarcabil rolul său din „Rinocerii“, Logicianul. Și a acordat și un interviu în exclusivitate pentru GdS.
Ion Jianu: Sunteți un răsfățat al marelui regizor Silviu Purcărete și iată, acum, și al celebrului Robert Wilson, în acest spectacol de la Craiova, „Rinocerii“! De aproape şapte ani duceţi greul spectacolului „Faust“, montat de Purcărete la Sibiu, iar din această vară sunteţi „number one“ al „Rinocerilor“ lui Wilson de la Craiova! De la „Faust“ la „Rinocerii“, ce spectacole-eveniment!
Ilie Gheorghe: Fără falsă modestie, aşa este… „Faust“ este de neoprit, ca să zic așa! Șapte ani de succese… și, atenție, spectacolul este contractat pentru încă doi-trei ani în străinătate! Duc greul acestui răsunător spectacol și… n-am obosit, așa cum m-ați întrebat cu prilejul altui interviu. De ce? Când ai împlinirile acestea formidabile, e firesc. Energia nu îți este dată de mușchi sau picioare, ci energia ți-o dă mintea. Acolo trebuie să se găsească ceva în care să plămădești energie și care să radieze în tot corpul tău de actor.
Mă bucur de ceva vreme și din partea lui Wilson, așa cum s-a întâmplat cu Purcărete, de un respect nedisimulat. Am simțit că mă prețuiește, că mă admiră. M-a și felicitat pentru rolurile din „Rinocerii“… Nu e greșeală. Am vorbit la plural deoarece eu sunt pe scenă din primul și până în ultimul minut al spectacolului. Ceilalți colegi ai mei fac practic un fel de teatru japonez, mai mult mișcări, gen stilul kabuki…
Ilie Gheorghe, între Purcărete și Wilson
I.J.: Ce deosebiri există între regizorii Purcărete și Wilson?
I.G.: Sunt perfecționiști amândoi, dar se deosebesc fundamental, ca stil de lucru. În timp ce Purcărete începe lucrul timp de patru, șase, zece zile, cu textul în față, în bibliotecă și alege traducerile cele mai importante ca să descopere în ce fraze ideile sunt exprimate frumos, emoționant, pe Wilson nu-l interesează textul! Dovadă, la „Rinocerii“ s-a apucat de text după trei săptămâni! (…) El a declarat, de fapt, că urăște teatrul realist, că nu-l interesează teatrul în care se spune bună dimineața, ce mai faci, se deschide ușa, pui mâna pe clanță ș.a.m.d… Când, la o repetiţie cu „Rinocerii“, a văzut o primă scenă în sensul ăsta, m-a chemat la el și mi-a spus: „Ilie, vino încoace, ia textul, așază-te aici, du-te, fă aşa, fă aşa…“. Sunt ca un fel de pieton al aerului, la un moment dat! Deci, Purcărete aprofundează fondul… Pe Wilson nu-l interesează fondul.
Oricum, montarea lui Wilson de la Craiova este o experiență inedită, unicat… Am stat, timp de o lună, câte 12 ore pe scenă cu Wilson. Este o experiență folositoare. În doar o lună, alături de Wilson am descoperit lucruri pe care niciodată nu ți le-ai fi imaginat că există.
I.J.: Am fost marți la avanpremiera cu „Rinocerii“ și câțiva spectatori, la ieșirea din sală, spuneau că nu prea au înțeles spectacolul…
I.G.: Posibil… Și între noi, colegii, sunt păreri și… păreri. Și între cei din fenomenul teatral, care au vizionat până acum spectacolul nostru, sunt păreri destul de împărțite. Wilson însă a afirmat deseori și categoric că este un artist vizual, un regizor imagistic. El se ocupă, acordă 99% din timpul de lucru imaginii, sunetului, luminii, ambientului scenic și, abia în ultimul rând, textului. Cred că Purcărete, dacă ar avea la îndemână toată aparatura și echipa internațională cu care a venit Wilson la Craiova (zece inşi!), n-ar stăpâni știința folosirii aparaturii, așa cum o exploatează benefic regizorul american. Conchid: „Rinocerii“ este un spectacol magnific, creează imagini care te șochează, rămâi în extaz…
Ilie Gheorghe l-a refuzat pe Wilson
I.J.: Este reală informația potrivit căreia dumneavoastră ați fi refuzat, inițial, să jucați în „Rinocerii“?!
I.G.: Inițial, n-am vrut să joc în „Rinocerii“ deoarece atunci, în prima zi de casting cu Wilson, mi s-a descoperit o ruptură de menisc, motiv pentru care am depus o cerere prin care solicitam să fiu scos din distribuție. El deja făcuse distribuția și eram cap de listă. Am plecat acasă… A insistat, prin directorul Cornișteanu, să poarte o discuție cu mine. La insistențele lor, adică ale lui Cornișteanu și Wilson, m-am întâlnit cu acesta din urmă într-un cadru privat: el, alături de cinci membri ai echipei, și doar eu. Timp de o oră am purtat negocierile, ca să spun așa, translator fiind actriţa Gina Călinoiu. Eu îi spuneam că am 74 de ani (Ilie Gheorghe este născut pe 21 septembrie 1940, n.r.), că am o ruptură de menisc, că trebuie să mă operez… El m-a întrerupt: și eu am 73 de ani, și eu am ruptură de menisc!… El insista. M-am tot gândit și, într-un final, l-am întrebat: când încep repetițiile?! Atunci Wilson a dus paharul cu vin la gură! Am bătut palma… Am făcut câteva băi cu sare şi nămol la Ocnele Mari (Vâlcea), mi s-a mai ameliorat situaţia meniscului, chiar m-am simțit bine… Acum sunt bucuros că am acceptat. N-am ajuns la cuțit, iar un spectacol marca Bob Wilson nu se face în fiecare stagiune la Craiova! De altfel, e primul spectacol montat de Wilson în România, iar aici trebuie să-i mulțumim lui Cornișteanu că a reușit să-l convingă să vină la Craiova. Zic și acestei clipe: opreşte-te, că prea frumoasă eşti! Așa cum am spus și la Sibiu, atunci când mi s-a înmânat recent un premiu foarte important…
Purcărete, despre Ilie Gheorghe: „Este actorul meu fetiș“
I.J.: Înțeleg că sunteți încă sub impulsul premiului „Virgil Flonda“ de la Festivalul Teatrului Internaţional din Sibiu, distincție primită luna trecută… Ce reprezintă aceasta pentru dumneavoastră?
I.G.: Semnificația premiului de la Festivalul Internațional de la Sibiu – festival care este, în clasamentul întocmit de organizatori, al treilea în Europa, după Avignon și Edinburgh – se multiplică ținând cont de împrejurarea în care mi s-a acordat, de compania selectă în care m-am aflat, celebrități, unele dintre ele primind stele pe celebra Sibiu Walk of Fame: fondatorul primului teatru de pe teritoriul actual al României – Martin Hochmeister (post mortem), patronul spiritual al Teatrului Național din Sibiu, Radu Stanca (post mortem), marele coregraf Gigi Căciuleanu, Peter Stein – unul dintre cei mai aclamați regizori de teatru și operă din lume, Peter Brook – considerat cel mai inovator regizor din teatrul occidental contemporan, Lev Dodin – legenda teatrului rus și Krystian Lupa – creator de teatru polonez. În acest context… mondial, premiul primit de mine la Sibiu – pentru contribuția excepțională la dezvoltarea artelor spectacolului – este aproape incomparabil cu cele cu care am fost distins până acum (trei premii UNITER, alte 27 de premii din România și din străinătate)! În plus, faptul că marele regizor Silviu Purcărete mi-a făcut un laudatio remarcabil, afirmând, printre altele, că sunt actorul său fetiș, că numai în Antarctica n-am jucat, că sunt prietenul lui de 25 de ani de când colaborăm perfect ș.a.m.d. … m-am simţit cu adevărat răsfățat… Purcărete, în acești 25 de ani de colaborare perfectă, m-a distribuit în rolurile importante -14 roluri – din piesele pe care le-a montat la Craiova, Sibiu, în Anglia, în Franța.
I.J.: Pentru cititorii GdS, reproduc câteva propoziții din acel laudatio al lui Purcărete despre dumneavoastră: „Ilie Gheorghe, un mare actor, de asemenea un mare prieten şi al acestui teatru, prieten al meu, pe care îl cunosc şi cu care colaborez de 25 de ani, un actor cunoscut pe aproape toate continentele… Poate doar cu excepţia Antarcticei, el a jucat în teatre de pe tot globul… Lucrez cu Ilie Gheorghe de 25 de ani, suntem prieteni de 25 de ani, este deseori numit actorul meu fetiş…“.
I.G.: M-a emoționat, mă simt, cum spuneam, un răsfățat… Purcărete mi-a oferit, pe scena din Sibiu, în transmisie „live“ TV, și un fel de cadou inedit, o păpuşă-marionetă, personalizată, o creaţie a artistei plastice din Ucraina, Oliana Timoşenko. Am mulțumit pentru onoarea care mi s-a făcut şi mi-am încheiat astfel discursul: Sunt mândru că primesc acest premiu şi zic acestei clipe: opreşte-te, că prea frumoasă eşti!
Bob Wilson, către Ilie Gheorghe: „Sunteți unul dintre cei mai buni, cei mai mari (one of the best)“
În timpul ședinței de după avanpremiera de marți seară, regizorul Robert Wilson (foto) a mulțumit tuturor celor implicați în proiectul „Rinocerii“, de la actori la echipa tehnică. Actrița Naționalului din Bănie, Gina Călinoiu (coordonator scenă în spectacolul „Rinocerii“), care asigură traducerea din engleză în română, a precizat: „După ce a mulțumit tuturor, s-a referit la actorul Ilie Gheorghe, despre care a spus: «Am lucrat cu foarte mulți actori, dar dumneavoastră sunteți unul dintre cei mai buni, cei mai mari (one of the best)»“.
În contextul dat se referea în special la tehnica incredibilă și harul rostirii pe care domnul Ilie Gheorghe le are are, spunând: „Felul în care transmiteți textul, departe de a fi o simplă narare, îi dă spectatorului posibilitatea să-l descopere, să-l înțeleagă“. Wilson a precizat, de asemenea, că actorul Ilie Gheorghe, prin interpretarea sa, nu impune propria persoană (your own persona), lucru care creează spațiu pentru spectator, o dimensiune amplă în interiorul eului, care creează posibilitatea și libertatea de a reflecta asupra înțelesurilor acestui extraordinar text“.
„Rinocerii“,
Piesă în trei acte şi patru scene
Traducerea în limba română de Vlad Zografi
Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ Craiova
Distribuţia:
Bérenger Valentin Mihali
Daisy Iulia Lazăr – Bleonț
Jean Claudiu Bleonţ
Dudard Valer Dellakeza
Soţia băcanului Tamara Popescu
Băcanul Angel Rababoc
Domnul bătrân Nicolae Poghirc
Logicianul Ilie Gheorghe
Gospodina Raluca Păun
Chelneriţa Monica Ardeleanu
Patronul cafenelei George Albert Costea
Dl. Papillon Cosmin Rădescu
Botard Constantin Cicort
D-na. Boeuf Mirela Cioabă
Un pompier Dragoş Măceşanu
Vecinii bătrâni Iulia Colan, Ion Colan
Rinocerii: Corina Druc, Geni Macsim, Natașa Raab, Costinela Ungureanu, Clara Vulpe, Cătălin Băicuș, Cosmin Dolea, Claudiu Mihail, Șerban Mirea, Marian Politic, Anca Maria Ghiţă, Eugen Titu, Cătălin Vieru.
Un spectacol de Robert Wilson
Costume Jacques Reynaud
Regizor asociat Charles Chemin, Tilman Hecker
Scenograf asociat Adrian Damian
Designer lumini John Torres, A.J. Weissbard
Video Tomek Jeziorski
Muzica Adam Lenz
Designer sunet Daniel Drăgoescu
Coordonare audio Tom Brânduş
Dramaturgia Konrad Kuhn
Asistent regie Bobi Pricop
Asistent costume Adriana Dinulescu
Coordonator scenă Gina Călinoiu, Laurenţiu Tudor
Regia tehnică George Dulămea
Operator lumini Dodu Ispas
Operator sunet Valentin Pârlogea
Sufleor Bogdana Dumitriu
Asistent scenă Crista Bîlciu
Asistent lumini Rui Monteiro
Asistent dramaturgie Luiza Mitu
