„Oare câţi ani de procese vor mai urma până când părţile angrenate într-o ceartă ireconciliabilă se vor declara mulţumite?“. Aşa se încheia un articol publicat de GdS pe 14 noiembrie 2001 („Trei consăteni se judecă de şapte ani“). Au trecut anii şi nici până în 2014, după 20 de ani de procese, instanţele de judecată nu au reuşit să aducă pacea între doi vecini din comuna doljeană Goieşti.
Un caz asemănător ne-a fost sesizat şi de o femeie din Craiova, care îşi dispută cu vecinii o bucată de pământ dintre gospodării şi care crede că instanţele de judecată au luat o decizie strâmbă în cazul său.
Mihai Adamescu şi Tudor Adam din Goieşti au moştenit împreună 43 de ari de pământ de la tatăl lor. În 1993, cei doi şi-au luat titlul de proprietate în care figura întreaga suprafaţă ca fiind în intravilanul localităţii, exact în spatele grădinii casei părinteşti. Pentru că, în spatele grădinii lor fusese pusă în posesie familia Trîncă, în 1994, Adam şi Adamescu i-au dat în judecată pe motiv că le lipsesc 721 mp, suprafaţă despre care cei doi au pretins că se află în terenul reconstituit al familiei Trîncă.
Au urmat şapte ani de procese, expertize tehnice şi hotărâri judecătoreşti în urma cărora cei doi fraţi, Adam şi Adamescu, au avut câştig de cauză. Hotărârea instanţei îi dădea atunci dreptul lui Tudor Adam (între timp Mihai Adamescu a decedat) să ia 721 mp de teren intravilan de la familia Trîncă.
După obţinerea hotărârii, Tudor Adam a cerut executarea, iar în septembrie 2001 un executor judecătoresc l-a pus în posesie cu cei 721 mp de teren… extravilan de la Trîncă, deşi lui Adam trebuia să-i revină teren intravilan. Ulterior, în mai 2005, Primăria Goieşti a emis pentru familia Trîncă un proces-verbal de punere în posesie a suprafeţei de teren disputate, după care au urmat alţi ani de procese.
Familia Adam a cerut instanţei să constate nulitatea titlului de proprietate al familiei Trîncă, iar în anul 2006 acţiunea a fost respinsă definitiv şi irevocabil, Judecătoria Craiova reţinând că cei 721 mp nu figurează în ambele titluri de proprietate (cel al familiei Adam şi cel al familiei Trîncă), terenul fiind în extravilan şi aparţinând lui Ştefan Trîncă. Au urmat alte acţiuni în instanţă, iar abia în mai 2010 Tribunalul Dolj a hotărât definitiv că acea bucată de teren aparţine familiei Trîncă. Lucrurile nu s-au oprit însă aici, pentru că cele două familii din Goieşti îşi dispută o serie de cheltuieli făcute de Ştefan Trîncă şi despăgubirile pentru perioada cât pământul a stat la familia Adam.
Uite despăgubirile, nu sunt despăgubirile!
În iulie 2010, Ştefan Trîncă a cerut în instanţă sumele de bani cheltuite de-a lungul anilor şi pentru lipsa de folosinţă a terenului, iar în iunie 2011 Judecătoria Craiova i-a dat dreptate. Instanţa a dispus ca Tudor Adam să-i plătească lui Trîncă 2.000 de lei drept „contravaloare plăţi nedatorate efectuate de reclamanţi către pârâţi“, dar şi 1.120 de lei valoarea lipsei de folosinţă a terenului, în total suma de 3.120 de lei.
Adam a făcut recurs, iar în noiembrie 2011, Tribunalul Dolj a hotărât ca acţiunea familiei Trîncă să fie rejudecată de magistraţii Judecătoriei Craiova, instanţă care s-a pronunţat din nou în martie 2012.
De data aceasta, după ce au constatat că dreptul la această acţiune s-a prescris, judecătorii i-au dat dreptate lui Adam, iar Ştefan Trîncă a fost obligat de instanţă să achite lui Tudor Adam suma de 533 de lei drept cheltuieli de judecată.
Nemulţumit de hotărârea Judecătoriei Craiova, reclamantul Ştefan Trîncă a formulat recurs la Tribunalul Dolj, instanţă care, pe 28 noiembrie 2012, a menţinut soluţia Judecătoriei Craiova. Acum, familia Trîncă arată cu degetul spre Judecătoria Craiova, considerând că instanţa a dat o hotărâre nedreaptă în ceea ce o priveşte, pentru că a calculat greşit data de la care a început să curgă termenul de prescriere pentru solicitarea despăgubirilor. De asemenea, familia Trîncă mai spune că, în a doua hotărâre dată de Judecătoria Craiova, instanţa l-a transformat pe Trîncă din pârât în reclamant în cadrul unei acţiuni în revendicare de care s-a ţinut cont în luarea hotărârii. Magistraţii craioveni au consemnat însă că această eroare „nu are relevanţă în economia situaţiei, întrucât ceea ce contează este stabilirea corectă a termenului de la care a început să curgă dreptul la acţiune“. A urmat o contestaţie în anulare formulată de Trîncă, respinsă de Tribunalul Dolj, care a obligat familia Trîncă să-i achite lui Adam 800 de lei drept cheltuieli de judecată, iar în iulie 2013, un executor judecătoresc a obţinut în instanţă executarea silită a lui Trîncă. După ce instanţele au stabilit definitiv şi irevocabil că familia Trîncă a fost deposedată fără nici un temei de terenul care îi aparţinea de drept, aceleaşi instanţe spun că trebuie să şi plătească pentru acest lucru.
Nu rămâne decât ca, în încheiere, să punem aceeaşi întrebare ca în noiembrie 2011: „Oare câţi ani de procese vor mai urma până când părţile angrenate într-o ceartă ireconciliabilă se vor declara mulţumite?“
La judecată pentru pământ
Un caz ceva mai „fericit“ este al unei femei din Craiova, care îşi dispută cu vecinii o bucată de pământ încă din anul 2008. Este vorba de Floarea Terşanschi, care, ca şi familia Trîncă, se consideră nedreptăţită de instanţele de judecată din municipiul Craiova.
Povestea în cazul femeii începe în anul 2008, când vecina sa, Anişoara Trăistaru, a chemat-o în judecată pentru a-i lăsa în proprietate 167 mp de teren, care ar fi fost ocupat de Floarea Terşanschi. Mai exact, reclamanta Anişoara Trăistaru a susţinut că, în anul 2007, în urma unei tranzacţii, a dobândit 1.250 mp de teren din cei 2.500 mp deţinuţi de tatăl său pe tarlaua 7, parcela 10, din Bariera Vâlcii. A mai susţinut că, din cei 1.250 mp, o suprafaţă de 167 mp era ocupată de vecina sa, Floarea Terşanschi. În februarie 2010, în baza unui raport de expertiză topometrică care arăta că Terşanschi avea în plus o suprafaţă de teren, însă nu ocupa din pământul vecinei sale, Judecătoria Craiova a respins acţiunea Anişoarei Trăistaru. Aceasta din urmă a formulat apel, ocazie cu care s-a dispus efectuarea altei expertize. De data aceasta, alt expert a stabilit că Anişoara Trăistaru trebuia să deţină 1.568 mp de teren, după ce, în 2009, mai cumpărase 318 mp, însă deţinea numai 1.414 mp, restul de 155 mp fiind ocupat de Floarea Terşanschi, care trebuia să deţină o suprafaţă de 6.976 mp de pământ, însă are 7.448 mp.
Floarea Terşanschi a depus la dosar mai multe documente eliberate de Primăria Craiova, din care rezulta că nu există suprapuneri între tarlale, dar şi că Anişoara Trăistaru deţine mai mult teren, parcela sa având lăţimea la un capăt de 12,80 metri în loc de 11,60 metri. În martie 2011, Tribunalul Dolj a admis apelul Anişoarei Trăistaru şi a dispus ca Terşanschi să-i lase reclamantei suprafaţa de 155 mp.
Ulterior, Floarea Terşanschi a făcut recurs, însă acesta a fost respins de Curtea de Apel Craiova.
Alte acţiuni în instanţă
Următorul pas făcut de Floarea Terşanschi a fost o contestaţie în anulare, formulată la Curtea de Apel Craiova, instanţă care i-a respins acţiunea în noiembrie 2011. Un alt dosar privind disputa dintre cele două familii pe bucata de teren a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova în aprilie 2012, când familia Terşanschi a contestat executarea hotărârii din martie 2011 a Tribunalului Dolj, prin care Anişoara Trăistaru a primit 155 mp din terenul deţinut de Floarea Terşanschi. Acţiunea a fost însă respinsă, pe rând, de Judecătoria Craiova şi Tribunalul Dolj.
De asemenea, în mai 2012, Anişoara Trăistaru a chemat-o din nou în judecată pe Floarea Terşanschi, iar în noiembrie 2013, Judecătoria Craiova a autorizat reclamanta (Trăistaru) să mute gardul ce desparte cele două proprietăţi pe cheltuiala pârâtei (Terşanschi). A urmat alt recurs, care a fost respins de Tribunalul Dolj pe 9 aprilie, anul acesta. Femeia este nemulţumită de felul în care au văzut magistraţii acest litigiu şi i se pare destul de ciudat că a pirdut procesul. „Instanţa nu a ţinut cont de schiţele parcelare de la primărie, unde se arată clar suprafaţa pe care trebuie să o deţină reclamanta. Măsurătorile de la primărie arată că suprafaţa de teren închisă este mai mare decât cea pe care trebuie să o ocupe, dar revendică de la mine 155 mp. Nu s-a întrebat nimeni dacă reclamanta deţine acte pe acest teren?“, se întreba Floarea Terşanschi.
În ciuda nemulţumirilor, după hotărârile instanţelor din Craiova, Floarea Terşanschi a fost obligată să mute gardul care desparte cele două proprietăţi şi să-i lase vecinei 155 mp de teren.
