Lumea medicală din Craiova îl aniversează astăzi pe profesorul Constantin Burdescu, unul dintre marii chirurgi ai Olteniei, recunoscut pentru modul curat şi fin în care lucra, bisturiul transformându-se în mâna lui „într-un obiect de creaţie artistică“, aşa cum susţin elevii săi, deveniţi, la rândul lor, profesori. „Maître“ (Maestrul), cum este cunoscut profesorul Burdescu în breaslă, şi pentru faptul că a ştiut să-i atragă lângă el pe medicii tineri şi să-i îndrume în arta chirurgiei, împlineşte astăzi 90 de ani. La ceas aniversar, foştii săi elevi, în prezent profesori universitari şi şefi de clinică, dar şi prieteni apropiaţi, au ţinut să-i transmită Maestrului Burdescu viaţă lungă şi sănătate, cel puţin până la 120 de ani.
Născut la 1 februarie 1924, în comuna Nicolae Bălcescu (judeţul Vâlcea), Constantin Burdescu a absolvit Liceul „Lahovari“ din Râmnicu Vâlcea, iar admiterea la Facultatea de Medicină a dat-o la Sibiu, unde se mutase Universitatea de la Cluj-Napoca. A terminat facultatea în 1949, la Cluj-Napoca, iar primul său loc de muncă, în calitate de medic, a fost la Gârla Mare (Mehedinţi). În 1952, a ajuns la Brabova (Dolj), iar din anul 1957 a trecut la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Craiova, ca medic chirurg, unitate unde şi-a desfăşurat activitatea până la pensionare, în anul 1992, la vârsta de 68 de ani.
Chirurgul Burdescu s-a remarcat prin modul curat în care opera şi grija faţă de pacient. A efectuat peste 10.000 de intervenţii chirurgicale, multe în cazuri de cancer, şi a salvat foarte multe vieţi. „Să ştiţi că niciodată nu am condiţionat pe nimeni pentru vreun beneficiu şi nici nu am cerut vreodată nimănui nimic“, se destăinuia profesorul Burdescu în urmă cu cinci ani, într-un ziar local. „Maître“ (Maestrul), aşa cum este cunoscut profesorul Burdescu în breaslă, a mai avut însă o mare calitate, aceea de a forma chirurgi. Iar elevii săi au ajuns peste ani profesori universitari şi şefi de clinici de chirurgie. „Nu aveai cum să nu te îndrăgosteşti de chirurgie, după ce-l cunoşteai pe profesorul Burdescu, pe «Maître», cum îi spuneau toţi. Eu m-am îndrăgostit nu numai de chirurgie, ci şi de România şi nu am mai părăsit această ţară“, îşi aminteşte dr. Kamel Jamal, sirian de origine şi medic primar în cadrul Secţiei de chirurgie şi ortopedie pediatrică a SJU Craiova.
Această secţie a fost condusă ani întregi şi dezvoltată de prof. univ. dr. Corneliu Sabetay, care a devenit şi unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Constantin Burdescu. „Doctorul Burdescu a făcut o chirurgie curată, estetică, în sensul de a lucra respectând toate principiile chirurgiei generale clasice. Eu, venit ca medic specialist de la Spitalul «Grigore Alexandrescu» din Bucureşti, am fost membru al aceleiaşi echipe a Clinicii de Chirurgie II de la Spitalul Judeţean Craiova, pentru că atunci compartimentul de chirurgie pediatrică era mai mic. Dar, în vremea aceea, nu am făcut nimic altceva decât ca împreună cu doctorul Burdescu să efectuez foarte multe gărzi şi pot să spun că aceste gărzi te formează ca şi chirurg de urgenţă“, a povestit prof. univ. dr. Corneliu Sabetay.
Un model pentru medicii tineri
Marea calitate a profesorului Constantin Burdescu, aceea de a-i forma pe medicii mai tineri de lângă el, dă roade şi astăzi, pentru că generaţia anilor ’70, care a trecut prin mâna sa, este de excepţie. „Lângă profesorul Burdescu s-a format o serie de medici tineri în pregătirea de chirurgie, printre care i-aş numi pe cei de astăzi, conferenţiarul Marinică Paşalega, care lucrează tot la Clinica Chirurgie II, pe profesorul Ion Vasile, şeful de acum al Clinicii II, pe conferenţiarul Marian Munteanu, şeful Clinicii III Chirurgie. De fapt, toţi din generaţia de astăzi de chirurgi trecuţi de 50 de ani s-au format alături de o şcoală de chirurgie care s-a instituit după formarea Facultăţii de Medicină. Pentru chirurgie, şef era profesorul Ion Buşu, venit de la Bucureşti, iar peste toţi era, ca decan al facultăţii, profesorul Petre Georgescu, şeful Clinicii de Urologie şi al Clinicii II Chirurgie. Iar la toate operaţiile de la Clinica II, unde profesorul Petre Georgescu avea solicitări, dânsul ţinea întotdeauna să facă echipă cu doctorul Burdescu, un om cu experienţă în chirurgia generală şi care putea să fie tot timpul un ochi în plus, cum se zice, un îndrumător în anumite momente ale actului operator“, mai spune prof. dr. Corneliu Sabetay.
Reputatul profesor craiovean a mai ţinut să menţioneze că, pe lângă meseria de chirurg, pe care Constantin Burdescu a făcut-o cu mare drag, acesta a avut şi hobbyuri precum vânătoarea, pescuitul, sportul şi muzica. „Erau multe momentele în care mergeam împreună la meciurile echipelor de fotbal ale Craiovei, Universitatea şi Constructorul, şi chiar şi astăzi doctorul Burdescu este amator de sport şi oricând ştim că este un meci la Sala Polivalentă el este dispus să participe“, a amintit prof. Sabetay. Acesta i-a făcut şi o urare de suflet lui „Maître“, la împlinirea a 90 de ani: „Există o urare biblică, «Să fi sănătos până la 120 de ani», ceea ce denotă că anticii au ajuns la constatarea că se poate trăi până la 120 de ani. Eu cred că, până la această vârstă, rezistă prostata, asta ca o glumă aşa. Dacă este să fie sănătos până la 120 de ani, atunci trebuie să-i spun doctorului Burdescu «La mulţi ani, Maître», şi vezi că eşti încă printre cei tineri şi mai ai multe de spus“.
Profesorul, operat de elev
Anul trecut, profesorul Constantin Burdescu a avut nevoie de operaţie. La 89 de ani, s-a transformat din medic în pacient, iar cel care l-a operat a fost Marian Munteanu, şeful Clinicii III Chirurgie, unul dintre destoinicii săi elevi. „În 1975, eram student în anul IV la Medicină Generală şi îmi amintesc perfect primul dialog maestru – elev: «Bă băiete, vrei să faci chirurgie? Du-te și spală-te!». În 2013, după 38 de ani, elevul se afla la pupitru, iar maestrul pe masa de operaţie. Intervenţia s-a finalizat cu succes. «Aşa cum m-aţi învăţat, aşa v-am operat!», a fost dialogul elev – maestru“, a povestit conf. dr. Marian Munteanu, care a dorit să-i transmită maestrului Burdescu viaţă lungă şi multă sănătate.
Pentru conf. univ. dr. Marin Paşalega, medic primar chirurg în cadrul Clinicii II Chirurgie, profesorul Constantin Burdescu a rămas un magician al bisturiului. „Cele mai alese gânduri pentru domnul doctor Constantin Burdescu, la împlinirea a 90 de ani de viaţă, cu recunoştinţă şi admiraţie, după 15 de ani de mentorat în preajma dânsului. Mă număr, din fericire, printre norocoşii care au avut şansa de a privi cu uimire graţia şi dansul mâinilor unui magician al bisturiului. Mă număr printre norocoşii care au avut şansa de a privi cu încântare cum acest temut instrument, bisturiul, se transforma miraculos, în mâinile unui virtuoz, într-un obiect de creaţie artistică. La această aniversare, îmi dau seama că virtutea chirurgului-om, căruia discipolii şi emulii i-au spus, simplu şi sugestiv, «Maître», pot fi depăşite numai de numărul anilor de viaţă pe care îi adună omul-chirurg! La mulţi, mulţi ani, Maître!“, este mesajul dr. Marin Paşalega pentru prof. Burdescu.
„Pe domnul doctor C. Burdescu l-am întâlnit pentru prima dată în 1974, când, student în anul IV fiind, am efectuat stagiul de chirurgie în Clinica II, clinică în care Domnia sa își desfășura activitatea de medic primar chirurg. În acea perioadă, colectivul de chirurgi al Clinicii II era foarte puternic, format din chirurgi profesioniști desăvârșiți: Petru Tonitza (fiul marelui pictor), Mihai Ionescu, Vicu Tănase, viitorul profesor universitar Fane Ghelase, Vladimir Beldiman, Octavian Tomescu, Constantin Burdescu – formați la școala de chirurgie românească a marilor profesori Juvara și Setlacec. Toți au produs asupra unui tânăr student o puternică influență în alegerea viitoarei cariere de chirurg, prin modul exemplar în care rezolvau cazurile dificile, prin tehnica chirurgicală impecabilă etalată în sala de operație, prin îngrijirile postoperatorii fără cusur de care beneficiau bolnavii. Dar, poate, cel mai mult a contat faptul că acești seniori ai chirurgiei craiovene erau foarte apropiați de studenți, îi invitau în sala de operație, mai mult, eram cooptați în echipele operatorii, ni se explicau gesturile chirurgicale, eram inițiați în anatomia abdomenului pe omul viu. Cu răbdare, ne-au învățat să facem primele noduri chirurgicale în plaga operatorie. Am fost copleșit de generozitatea, modestia, altruismul și profesionalismul chirurgilor din Clinica II“, spune şi prof. univ. dr. Ion Vasile.
„Doctorul Burdescu mi-a pus pentru prima dată bisturiul în mână“
Şeful Clinicii II Chirurgie, prof. dr. Ion Vasile, nu uită nici acum prima operaţie făcută împreună cu profesorul Burdescu. „Doctorul Burdescu a văzut în mine un viitor chirurg. Nu pot să uit clipa când eram ajutor secund în echipa dânsului și, la un moment dat, îmi spune: «Tu să faci chirurgie!». A fost primul moment care m-a emoționat profund în relația cu domnul doctor Burdescu. Al doilea episod cu încărcătură poate mai determinantă pentru mine s-a desfășurat în vara anului 1974, în perioada de concedii, când am devenit ajutorul principal al domnului doctor (majoritatea medicilor erau plecați să se odihnească după un an de muncă). În acea vară nu am plecat în vacanță. Eram prezent zilnic în clinica de la etajul VI a Spitalului Judeţean și îl ajutam la toate intervențiile chirurgicale pe doctorul Burdescu. Dimineața, la ora 7.00, ajungeam în clinică, vedeam bolnavii, scriam evoluția în foile de observație, iar la 7.30 urcam la sala de operație de la etajul VII, mă spălam și mă dezinfectam pe mâini, mă echipam și făceam masa de instrumente, astfel încât, când doctorul Burdescu apărea în ușa sălii de operație, totul era pregătit pentru a începe. Într-o zi, către ora prânzului, pe masa de operație era o tânără căreia trebuia să i se practice o apendicectomie (îndepărtarea chirurgicală a apendicelui, n.r.). După pregătirea câmpului operator, doctorul Burdescu îmi spune: «Tu ai să operezi mâna întâi, eu o să te ajut!». A fost omul care mi-a pus pentru prima dată bisturiul în mână. Nu am să uit niciodată acea zi călduroasă de iulie. Atunci am realizat că pot face chirurgie. Doctorul Burdescu, prin generozitatea și intuiția cu care era înzestrat, a văzut într-un student un viitor chirurg și sper să nu-i fi înșelat așteptările. La sfârșitul operației mi-a spus: «A fost totul bine. Mergi pe drumul acesta și nu o să regreți!». Am fost copleșit de situație, îmi venea să-l îmbrățișez, nu știam cum să-mi exprim recunoștința, eram bucuros, dar în același timp marcat profund de importanța episodului petrecut. Cu emoție în glas i-am spus doar atât: «Vă mulțumesc foarte mult!». Îi mulțumesc, îi sunt recunoscător și acum și tot restul vieții, fiindcă datorită dânsului şi al altor mari chirurgi precum Tonitza, Tănase, Fane Ghelase, Ionescu, Beldiman sau Tomescu am îmbrățișat cariera de medic chirurg!“, a dezvăluit prof. univ. dr. Ion Vasile.
„Soarta a făcut să devin în 2003 șeful Clinicii II Chirurgie, acolo unde am văzut primele operații, acolo unde am făcut prima operație și sigur acolo unde o să-mi închei cariera de chirurg. Sala de operații, atât de dragă mie din perioada studenției, acolo unde i-am admirat de atâtea ori pe doctorul Burdescu și pe colegii săi, este astăzi locul meu de muncă, unde încerc și sper să reușesc să fac ceva din ceea ce am învățat de la ei. Este și acesta un mod de a-i omagia pe oamenii care mi-au influențat destinul“, a mai menţionat prof. Vasile.
„Am fericitul prilej de a-l omagia la împlinirea vârstei de 90 de ani pe domnul doctor Burdescu, față de care nutresc sentimente speciale de respect, recunoștință și prietenie, deși am fost alături de Domnia sa o perioadă foarte scurtă (stagiul de chirurgie din anul IV de facultate şi vara anului 1974). Îmi amintesc cu drag ce frumos se desfășura operația făcută de doctorul Burdescu: plaga era curată, cu puțin sânge pierdut de pacient, operația se desfășura cursiv, fără «hopuri», fără tensiune psihică, gesturile erau precise, nu se repetau. Respectul pentru țesuturi era literă de lege pentru domnul doctor, fiindcă era un chirurg talentat, cu finețe în executarea timpilor operatori, talent dublat de o pregătire chirurgicală impresionantă și de un simț clinic rar întâlnit. Așa îl percepeam eu ca student, așa l-am perceput și mai târziu, când am devenit chirurg format. Intervenția chirurgicală era o plăcere, o desfătare a spiritului pentru studentul de anul IV, care se uita la chirurgii care operau și vedea în ei oameni deosebiți, dedicați acestei profesii atât de grele, dar, în același timp, atât de frumoase. Eram fascinat de ceea ce se petrecea în sala de operație. Acum, la ceas aniversar, la împlinirea vârstei de 90 de ani, va doresc «Maître» să fiți sănătos, să vă bucurați de viață, să aveți parte numai de bine și mulțumiri sufletești! Cu respect și recunoștință, profesor Ion Vasile“, este mesajul transmis profesorului său de șeful Clinicii II Chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova.
Fane Ghelase: La mulţi ani, venerabile!
Alt mare chirurg al Craiovei, profesorul Fane Ghelase, medic primar la SJU în perioada 1979 – 2010 şi şef al Clinicii I de Chirurgie între anii 1986 – 2003, a ţinut să-şi amintească perioada în care l-a cunoscut pe Constantin Burdescu: „În urmă cu aproape 50 de ani, ca medic rezident chirurg, mă aflam împreună cu alţi colegi din Constanţa şi din Craiova la un curs de specializare în cadrul Clinicii de chirurgie a Spitalului Fundeni din Bucureşti, condusă de marele om, profesor şi dascăl dr. Dan Setlacec, care, de altfel, a pregătit şi format majoritatea chirurgilor din ţară în anii ‘70 – ‘80. Aici l-am cunoscut pe chirurgul craiovean Constantin Burdescu. Mi-l amintesc ca pe o persoană sobră, jovială, amabilă, care în camera sa din căminul Fundeni, unde locuiam şi noi, studia şi îşi pregătea conştiincios examenul de medic primar chirurg, care pe atunci se organiza sub formă de concurs naţional cu locuri limitate. Era un concurs de probare a deplinei maturităţi profesionale şi de mare prestigiu, care acordă o valoare certă în specialitatea respectivă. Mi-a fost prezentat ca un specialist valoros, de succes, ce reprezintă un exemplu şi un model de atins pentru cei din generaţia mea, pe care-i iniţia şi ajuta să pătrundă tainele specialităţii chirurgicale în cadrul Spitalului Regional Craiova la acea vreme“.
„Destinul a făcut ca în 1970 să se înfiinţeze Facultatea de Medicină şi eu să devin cadru didactic. În acel an de referinţă pentru medicina craioveană s-a dat în folosinţă şi spitalul judeţean, la care am fost integrat ca medic specialist chirurg, şi am avut bucuria să-l reîntâlnesc pe distinsul chirurg Burdescu. Am avut şansa să lucrăm mai mulţi ani în aceeaşi clinică condusă de prof. dr. docent Petre Georgescu, să operăm împreună, să muncim în gărzi istovitoare zile şi nopţi, să ne bucurăm de succese, să ne întristăm de nereuşite, independente de eforturile şi cunoştinţele noastre. Am participat împreună la multe congrese naţionale de chirurgie, am publicat în reviste de specialitate experienţa noastră profesională, sub formă de lucrări ştiinţifice. Am colaborat aproape 30 de ani în cadrul aceluiaşi spital, iar pentru mine doctorul Burdescu a fost şi rămâne un frate mai mare, un prieten deosebit pe care l-am admirat şi preţuit totdeauna pentru onestitatea sa profesională, modelul uman pe care l-a reprezentat pentru generaţiile mai tinere şi, în acelaşi timp, pentru generozitatea sa în a-i îndruma, forma profesional şi uman“, a mai spus prof. Fane Ghelase.
„Profesorul Burdescu reprezintă în chirurgia craioveană un simbol, un om care şi-a dăruit întreaga viaţă profesiunii, care a salvat de la suferinţă, a redat sănătatea şi viaţa la mii de oameni. A ştiut să trăiască în sens pozitiv, să asigure un echilibru între profesie şi viaţa personală, reuşind să ajungă la venerabila vârstă de 90 de ani cu aceeaşi luciditate, optimism şi jovialitate pe care le-a avut dintotdeauna. Eu, ca vechi coleg şi prieten, îţi doresc venerabile «Maître», cum îţi spuneau cei tineri, să te bucuri încă ani mulţi de sănătate şi să ne reamintim şi la împlinirea centenarului de timpurile frumoase lăsate în urmă“, a încheiat profesorul Ghelase.
