După o zi de teorie şi două de practică (7-9 octombrie) făcută cu medicii prezenţi la cea de-a doua ediţie a cursului de chirurgie pediatrică minim invazivă organizat la Craiova, de Secţia de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică a Spitalului Judeţean de Urgenţă, cei doi profesori experţi în acest domeniu, francezul Jean-Stéphane Valla (64 de ani) şi belgianul Henri Steyaert (56 de ani), au plecat cu o impresie bună despre oraş şi medicii din România.
Dacă Steyaert, şeful Departamentului de chirurgie pediatrică de la HUDERF (Spitalul Universitar de Copii „Reine Fabiola“) din Bruxelles, este deja o prezenţă obişnuită pentru mediul universitar din Bănie, fiind implicat într-un parteneriat cu Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, pentru profesorul Valla sosirea în România a fost o premieră. Şef din 1994 al Departamentului de chirurgie pediatrică de la Spitalul „Lenval“ din Nisa, unul dintre cele mai moderne stabilimente medicale din lume (practic un hotel cu vedere la mare, aici alegând să nască Angelina Jolie), Jean-Stéphane Valla este cel care a promovat şi dezvoltat acest tip de chirurgie, putând fi considerat părintele laparoscopiei pediatrice.
Cu bunul lui prieten şi colaborator Henri Steyaert alături, profesorul Valla a acceptat destins dialogul cu Gazeta de Sud. Nu a apucat să-şi facă o părere despre sistemul medical românesc, dar susţine, din ce a văzut acum la Craiova şi mai înainte la clinica sa din Nisa, unde au făcut stagii unii medici olteni, că doctorii români sunt foarte buni, iar infrastructura spitalicească nu se ridică la nivelul lor.
GdS: Cum de aţi acceptat să veniţi în România?
Jean-Stéphane Valla: Este pentru prima oară când vin în România, e adevărat, deşi am primit numeroase invitaţii până acum. Dar iată că anul acesta s-au şi concretizat, graţie şi prietenului meu Henri Steyaert, care este obişnuit cu ţara dumneavoastră şi pe care el o iubeşte foarte mult. Eu încă nu am descoperit-o, dar cred că şi mie îmi va plăcea.
GdS: De ce aţi ales tocmai Craiova?
J.S.V.: Am ales Craiova pentru că am avut studenţi, medici de aici, care au făcut practică mai multe luni în spitalul din Nisa, aşa că au existat, aş putea spune, relaţii privilegiate pentru cei pe care îi cunoşteam şi care ne-au ajutat în clinica noastră din Franţa.
„Mai sunt multe progrese de făcut ca nivel de confort al spitalizării“
GdS: Ce ştiţi despre sistemul medical din România?
J.S.V.: Nu ştiu mare lucru, pentru că nu am avut timp să-mi fac o părere. Ştiu doar că luni am efectuat nişte intervenţii chirurgicale într-o sală de operaţii perfect echipată. În ceea ce priveşte restul serviciilor, cred, totuşi, că mai sunt multe progrese de făcut ca nivel de confort al spitalizării, eu vorbesc acum de copii, pentru că acesta a fost singurul serviciu pe care l-am văzut.
GdS: Care este nivelul medicilor români, comparativ cu al celor din străinătate?
J.S.V.: Nivelul medicilor români este unul bun, însă ca infrastructură ce pot să spun: Facultatea de aici este magnifică, dar infrastructura spitalicească trebuie să fie îmbunătăţită, nu se poate rămâne la spitale ca acesta, mai ales pentru copii.
GdS: Credeţi că se pot compara medicii de aici cu cei din Franţa, din Belgia…
J.S.V.: Da, da, formarea medicilor este bună în România, dar, repet, infrastructura spitalicească nu se ridică la nivelul medicilor pe care îi aveţi. Spitalul pe care l-am văzut (Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova – n.r.), ca şi clădire trebuie să se modernizeze. Nu ştiu exact cât de vechi este.
GdS: Are peste 40 de ani.
J.S.V.: 40 de ani este mult. Durata medie de viaţă a unui spital în Franţa este de 50 de ani, după care este demolat şi se construieşte altul. Dar aici cred că e suficient să se renoveze clădirea care există, pentru a putea primi bolnavii în condiţii cât mai bune. Ameliorarea condiţiilor din spitale depinde însă de politică, nu de medici. După această etapă, ca să revin la comparaţia cu medicii din Europa, tehnicile medicale, deprinderea lor este o chestiune de antrenament, de practică… Dar medicii români pot face aceleaşi lucruri ca şi ceilalţi din Europa, la fel de bine, mi-am dat seama chiar de la primul curs practic. Eu am făcut multe cursuri de chirurgie laparoscopică, peste tot în lume, dar am observat că nivelul medicilor de aici este excelent. Am văzut asta imediat, când se făceau operaţii pe porci, şi cred că sunt capabili să efectueze intervenţii chirurgicale laparoscopice.
„Medicii pot doar să spere că li se va pune la dispoziţie tot ceea ce au nevoie“
În discuţie intervine Henri Steyaert: „Restul ţine de politică, un lucru important din nefericire, aşa cum consideră şi domnul Valla. Spitalul este gestionat de oamenii politici, iar medicii nu pot face nimic în această privinţă, pot doar să spere că li se va pune la dispoziţie tot ceea ce au nevoie pentru a putea lucra în bune condiţii“.
GdS: Din nefericire…
Henri Steyaert: Da, dar chestiunile politice nu sunt treaba noastră, noi nu ne ocupăm de aşa ceva. Ştiu că este un subiect sensibil aici, dar noi nu ne implicăm în acest joc de putere. Noi suntem în România doar pentru a transmite cunoştinţele noastre medicilor de aici. De anul trecut, de când am fost la Craiova şi am făcut primele cursuri practice, aici s-au făcut în jur de 150 de intervenţii minim invazive, ceea ce este destul de mult. La Iaşi, pentru că sunt medici de acolo care au venit aici şi anul trecut, şi acum, au început să facă, de asemenea, operaţii cu laparoscopul şi chiar şi-au prezentat primele lor rezultate la Congresul european de chirurgie minim invazivă de la Marsilia, de săptămâna trecută. Deci, vedeţi că acest tip de chirurgie este un lucru pozitiv, care avansează.
GdS: Aţi venit de mai multe ori în România. Se vede un progres?
H.S.: Vin de mult în România, acum este a opta oară, şi pot să spun că există un progres evident în toate privinţele…
Intervine profesorul Valla: A fost şi numit profesor asociat la Facultatea din Craiova, titlul fiindu-i conferit de către decan.
H.S.: Da, da. Îi povesteam domnului Valla că acum 10-15 ani, când am venit prima dată aici, la Craiova, mă plimbam pe străzi, era linişte completă, oamenii nu vorbeau între ei. Erau probabil reminiscenţe ale temerilor din perioada comunistă. Acum văd că lucrurile s-au schimbat mult, studenţii vorbesc, sunt gălăgioşi, râd, este o atmosferă ca în oricare altă ţară, e o anarhie democratică.
Valla: Mă apropii de pensionare, pot să vin ca voluntar la Craiova
GdS: Va continua colaborarea dumneavoastră cu Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică de la Craiova?
H.S.: Proiectul avansează încet, dar vom continua colaborarea, bineînţeles. Şi-au cumpărat materiale, v-am spus că s-au făcut deja vreo 150 de intervenţii minim invazive aici la Craiova, luni am văzut că se pot face şi operaţii mult mai complicate, etapă cu etapă vor vedea că pot face lucruri din ce în ce mai bune şi mai bine. Şi sper ca împreună cu spitalul unde lucrez în Belgia vom putea face în continuare lucruri în comun. De exemplu, acum avem în plan un proiect pentru grefa renală, care începe să prindă contur, chiar dacă este în stadiu incipient.
GdS: Domnule profesor Valla, veţi mai veni la Craiova şi anul viitor?
J.S.V.: Eu sunt la final de carieră, mă apropii de pensionarea de la spitalul unde lucrez, deci aş putea reveni. Nu pot să fac proiecte aşa ca doctorul Steyaert, dar pot să dau o mână de ajutor, să vin ca voluntar… La vârsta mea este destul de complicat să-mi organizez viitorul (râde).
GdS: Ca să încheiem într-o notă de monden, cum a fost perioada cu Angelina Jolie internată la Maternitatea Spitalului „Lenval“, pentru a da naştere gemenilor Knox Léon şi Vivienne Marcheline?
J.S.V.: Of, a fost nebunie, plin de ziarişti peste tot! Cred că erau veniţi din toată lumea, pentru a prinde o fotografie cu mămica şi copiii. Abia aveai loc de ei ca să ajungi la spital.
