Mirosul alb

Cercetătorii de la Institutul Weizmann din Israel au creat un „miros alb“, informează portalul scienceblogs.com. Gândiţi-vă la ceea ce este cunoscut drept „lumină albă“ sau „zgomot alb“. Fiecare dintre acestea combină mai multe unde, provenite din părţi diferite al spectrului vizual, respectiv auditiv, iar lungimile de undă se amestecă în aşa fel încât formează lumina discretă sau sunetul discret care sunt identificate drept „albe“. Cum se încadrează simţul olfactiv în acest scenariu? Profesorul Noam Sobel şi membrii echipei pe care o coordonează au arătat deja că există şi un spectru al mirosurilor, care se întinde de la plăcute până la neplăcute şi care are legătură cu structura chimică a moleculelor mirositoare. Întrebarea este dacă acest spectru este cu adevărat asemănător cu cel al luminii sau sunetului – adică dacă din spectrul olfactiv se pot lua părţi care să poată fi combinate în aşa fel încât să se ajungă la un stimul convergent.
Potrivit experimentelor realizate, dacă se iau cel puţin 30 de mirosuri diferite şi variate, se diluează până la aceeaşi intensitate şi se amestecă, la capătul acestui proces chiar se poate genera un „miros alb“. Adică un miros pe care cei care îl simt îl percep ca fiind nici plăcut, nici neplăcut. Cercetătorii au precizat că, la fel ca şi în cazul luminii albe sau al sunetului alb, combinaţia exactă nu este relevantă, atât timp cât gama de elemente este suficient de generoasă şi intensităţile sunt similare.
În afară de faptul că ar putea fi un element util pentru industria care are drept obiect de activitate neutralizarea mirosurilor, descoperirea făcută recent dezvăluie o informaţie fundamentală despre simţul olfactiv al omului. Potrivit lui Sobel, la fel ca şi în cazul vederii şi auzului, receptorii mecanici din organele noastre senzoriale olfactive sunt „acordaţi“ la anumiţi stimuli, dar când toţi aceştia sunt adunaţi la un loc, suma percepţiilor noastre poate fi doar mirosul alb.