Camera de Comerţ şi Industrie (CCI) Dolj oferă consultanţă gratuită pentru accesarea de fonduri europene, dar şi soluţii pentru dezvoltarea, promovarea şi optimizarea serviciilor, pentru firmele care activează în domenii variate de activitate, cum ar fi industria automotivelor, turism, automatizări, IT etc. Pentru a putea beneficia de aceste facilităţi, firmele trebuie să se înscrie ca şi membri într-unul dintre polii de competitivitate economică (clustere) care pot atrage fonduri nerambursabile UE. Industria pe orizontală în domeniul automobilelor se va crea în jurul Ford. În turism, există un potenţial uriaş de dezvoltare, în ce priveşte reţelele de furnizori pentru hoteluri, pensiuni, restaurante şi nu numai, în arealul de dezvoltare intrând obiective din România şi Bulgaria. Industria de automatizări şi IT sunt alte domenii cu potenţial de dezvoltare integrată pe orizontală. CCI Dolj poate juca un rol central pentru firmele care caută oportunităţi de dezvoltare şi finanţare. Vicepreşedintele CCI, Gabriel Vlăduţ, a explicat pentru GdS ce înseamnă conceptul de cluster şi cum pot firmele să beneficieze de aceste facilităţi.
GdS: În primul rând, ce înseamnă un cluster?
G.V.: Un pol de competitivitate economică (cluster) reprezintă o aglomerare de entităţi care concură la dezvoltarea unui anumit domeniu de activitate. Aglomerarea respectivă are câteva cerinţe clare, reprezentate de unitatea (industria) predominantă pentru domeniul respectiv. Unul dintre clusterele care se dezvoltă acum în Craiova este cel pentru industria de automotive, grupat în jurul Ford. Prima componentă a clusterului o reprezintă unităţile care realizează componente şi servicii pentru uzina de bază. A doua componentă o reprezintă administraţia locală – care are rolul de a crea facilităţile pentru dezvoltarea industriei respective. A treia componentă o reprezintă unităţile de cercetare şi inovare. La nivelul UE, dezvoltarea se realizează în principal prin cercetare şi inovare, ea fiind punctul de creştere a competitivităţii, atât pentru o întreprindere, cât şi pentru aglomerarea de întreprinderi. O componentă deosebit de importantă, mai ales pentru ţări ca România, în care acest concept de competitivitate economică nu este foarte cunoscut, este componenta de facilitator – cel care leagă între ele celelalte componente. Facilitatorul identifică necesităţile, caută soluţii, prezintă ce se poate face şi cum se poate face. Nu vreau să fac o distincţie între aceste 3+1 componente, pentru că una fără cealaltă nu poate funcţiona.
GdS: Ne puteţi da un exemplu de cluster?
G.V.: În Franţa, un pol de competitivitate avea 1.500 de membri, toţi concurând pentru realizarea unui singur produs. Erau fabrici mari, dar şi multe IMM-uri care realizau un singur produs, însă acel produs era adus până la perfecţiune de către fiecare unitate. Fabricile conlucrau pentru a scoate împreună produsul final. Totodată, au avut alături de ei universităţi, centre de cercetare şi centre de inovare, de transfer de tehnologie, care sprijineau nevoile industriei de bază, pentru creşterea competitivităţii unităţilor, dar şi a întregului pol de competitivitate. Exemplul pe care l-am văzut se referea la construirea rachetei Arianne.
GdS: Dar în domeniu automotivelor?
G.V.: Sunt peste tot în Europa, grupate, în general, în jurul câte unui brand important. Aşa sunt uzinele Mercedes sau Audi. Chiar şi Nokia a luat fiinţă într-un cluster. De asemenea, la Stockholm, primarul oraşului şi un primar al unei comune limitrofe au pus bazele unui cluster în domeniul farmaceutic. Un cluster înseamnă conlucrare, sprijin reciproc, identificarea nevoilor comune şi găsirea de soluţii, pentru ca produsul final să fie competitiv.
GdS: În ce stadiu al dezvoltării se află clusterul în domeniul automotivelor?
G.V.: Comitetul de iniţiativă, reprezentat de Primăria Craiova, Ford şi Universitatea din Craiova, a atras un număr important de parteneri. Este aici vorba despre firme care lucrează pentru Ford, centre de cercetare şi CCI Dolj – care are importantul rol de facilitator. Au venit inclusiv unităţi care folosesc concepte legate de automobilul electric, de tracţiune electrică, de transport în aglomerări urbane. Primăria Craiova are şi ea un rol foarte important, fiind un ferment pentru cluster. Este singura primărie din România care a fost nominalizată în 2010 şi 2011 printre primele zece oraşe inovative la nivel european, iar acest lucru începe să se vadă. Dezvoltarea unei industrii va însemna şi dezvoltarea oraşului. Aceasta înseamnă plusvaloare şi locuri de muncă. Unde vor plăti impozitele acei din ce în ce mai mulţi muncitori de la unitatea de bază şi industria adiacentă? La bugetul local.
GdS: Un alt domeniu cu potenţial de dezvoltare este turismul. Care sunt oportunităţile în acest sector?
G.V.: Trebuie să spunem încă de la început că turismul în Oltenia nu este organizat, nu am văzut studii sectoriale de dezvoltare a acestui domeniu. În domeniul clusterelor, ne adresăm în primul rând industriei predominante, aşa cum am vorbit, dar şi pentru dezvoltarea furnizorilor, care pot să aducă plusvaloare segmentului respectiv, în speţă turismul. Turismul, pe lângă existenţa unor trasee, a unor restaurante, hoteluri, a infrastructurii de comunicare şi de transport, înseamnă o foarte largă industrie pe orizontală. Un mic exemplu: obiecte turistice, cataloage, brelocuri, pălării, suveniruri etc. În spatele unui magazin de suveniruri stă o întreagă industrie, stau oameni care lucrează, care produc pentru aceste magazine de suveniruri. Să fii inovativ înseamnă să fii un pic mai bun decât cel de lângă tine sau decât ai fost ieri. Dacă privim şi mai în profunzime, la materiile prime din care se produc acele suveniruri, vedem că, în fapt, clusterul înseamnă dezvoltarea industriilor din mai multe segmente. Lanţul de furnizori înseamnă o adevărată industrie. De multe ori, există meşteşugari, oameni cu ateliere mici, care nu au piaţă de desfacere. În momentul în care începe să funcţioneze, clusterul are nevoie de facilitatori. Spre exemplu, în loc ca fiecare membru să meargă separat cu oferta la târguri de turism şi expoziţii, apelează la facilitatori. Ei merg la aceste evenimente cu pachete de bunuri şi servicii. Este o ofertă mai bună pentru clienţi şi mai ieftină pentru firme. Rolul facilitatorului este însă mult mai complex: el identifică nevoile fiecărui membru din cluster, îi caută pieţe de desfacere, surse de finanţare etc.
GdS: Avem clustere pe turism în Oltenia?
G.V.: Avem clusterul Turinn – cu ofertă în special pentru Clisura Dunării, clusterul transfrontalier România – Bulgaria, cu parteneri din cele două ţări, dar şi Oltenia Turism.
GdS: Ce rol poate juca Craiova din punct de vedere turistic?
G.V.: Craiova poate juca un rol foarte important, pentru că are aeroportul internaţional. Pentru turism, este un lucru esenţial. Craiova poate să joace un rol central în euroregiunea formată din Oltenia şi judeţele de la sud de Dunăre: Vraţa, Montana, Vidin şi Pleven. În Europa există aşa-numitele hub-uri, conexiuni care îl ajută pe turist să piardă cât mai puţin timp. Graniţele dintre România şi Bulgaria dispar, vom avea podul peste Dunăre. Întrebarea este: suntem noi pregătiţi pentru un asemenea rol?
GdS: Mai există şi alte clustere?
G.V.: Un alt cluster se va forma în jurul industriei de automatizări. Există peste 35 de membri în momentul de faţă, iar lista este deschisă. În interiorul acestui cluster, există specializări pe sisteme Scada, automatizări pentru sistemul energetic, transport urban etc. În urmă cu circa doi ani, au fost identificate industriile predominante şi necesităţile pentru fiecare zonă a României. În Oltenia există opt asemenea industrii, cele mai importante fiind industria de automotive, energetică, chimică, turistică şi IT. Spre exemplu, Doljul are un important potenţial şi în domeniul IT. În scurt timp, va deveni funcţional parcul tehnologic al Universităţii din Craiova. Firmele din zonă încep să se dezvolte pe acest segment. Aici nu au pătruns încă branduri renumite, cum sunt în zona Timişoara, Cluj sau Sibiu. Avem însă firme care vin din urmă pe acest segment, depăşind 100 de angajaţi.
GdS: Firmele vor să ştie ce beneficii vor avea dacă se vor înscrie într-un asemenea cluster.
G.V.: În primul rând, toţi se uită la posibilităţile de finanţare. În cadrul clusterului, se identifică nişte proiecte comune, care să zicem că înseamnă introducerea în fabricaţie a unui nou produs, a unui nou serviciu sau a unei noi tehnologii, din domeniul de expertiză a clusterului. În acel moment, se unesc două, trei sau mai multe unităţi care au un interes comun, împreună cu universitatea sau un centru de cercetare şi cu un facilitator care scrie, practic, proiectele pentru a atrage fonduri. Subliniez că se pleacă de la o idee şi o necesitate, ceea ce înseamnă că trebuie identificate ideile şi se verifică sustenabilitatea lor pe piaţă, apoi se face o analiză a potenţialului de dezvoltare.
GdS: Dar firmele trebuie să plătească pentru scrierea unui proiect?
G.V.: Depinde ce reguli fac partenerii între ei. Dacă unul dintre facilitatori spune: veniţi voi cu ideile, că eu scriu proiectul, atunci pe parteneri nu-i costă nimic. Ce trebuie însă spus: peste tot există noţiunea de cofinanţare. O firmă îşi arată interesul de a realiza ceva şi cofinanţând acel proiect. Regulile în cadrul clusterului sunt făcute de către membri. Nu trebuie neapărat să plătesc, dacă clusterul şi-a ales ca membru pe cineva care ştie să facă anumite servicii. Membrii pot alege în cluster firme care scriu proiecte, care fac promovare şi marketing etc.
GdS: Dacă firmele nu vor plăti pentru scrierea de proiecte, atunci de unde vor fi plătiţi facilitatorii?
G.V.: Este rolul facilitatorilor să identifice sursele de finanţare. În primul rând, facilitatorii sunt plătiţi din bugetul clusterului, apoi ei pot asigura managementul proiectelor cu fonduri europene, fiind plătiţi din bugetul acestor proiecte. Este rolul lor să ofere consultanţă şi soluţii pentru membrii clusterului.
