Acasă Actualitate Nimic nu-i poate ucide zâmbetul

Nimic nu-i poate ucide zâmbetul

-

Era o zi de noiembrie când lumea din jurul ei a început să devină diformă. A crezut că este o oboseală după o noapte de gardă la clinica în care lucrează, dar starea nu a dispărut nici după două, trei zile. Şi-a spus că nu poate să fie atât de obosită, încât să vadă în jurul ei oamenii şi lucrurile dublu, să nu mai suporte lumina, să nu mai poată să muncească. Şi-a făcut analizele şi „oboseala“ s-a dovedit cancer.
Este asistentă medicală la cel mai mare spital din Craiova, are 30 de ani şi este de o veselie debordantă, chiar dacă trece prin cea mai cumplită etapă din viaţa ei. Aşa este Carmen, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu gata să spună o glumă şi să le ridice moralul celor din jur. Aşa este Carmen Ozunu, aproape de cei din jurul ei, plină de optimism.
Tânăra a aflat cu stupoare în urmă cu două luni că suferă de cancer – tumoră nazofaringiană cu invadare intracraniană. A fost operată, iar acum urmează şedinţe de radioterapie şi chimioterapie la o clinică din Bucureşti. „Eram după o gardă. Este obositor, într-adevăr, dar nu mi se mai întâmplase niciodată să văd dublu oamenii, lucrurile. Conduceam şi abia am ajuns acasă. Chiar m-am întrebat cât de obosită să fiu ca să mi se întâmple asta?! Am încercat să mă odihnesc, dar starea nu a trecut nici după două, trei zile. Nu mai suportam lumina puternică. Chiar aveam probleme. Mi‑am făcut repede nişte analize la oftalmologie şi neurologie. Rezultatul nu arăta ceva îngrijorător. Poate să fie o lipsă de calciu? Am făcut şi un RMN şi atunci am aflat că am o tumoră benignă. Nu îmi venea să cred. De ce eu? Planurile mele erau altele, să încep o viaţă de familie, să am un copil…“, se opreşte şi zâmbeşte ca şi cum ar povesti întâmplarea altcuiva.
Vestea asta a făcut-o pe Carmen să scormonească în tot trecutul ei, să caute cauzele.  Poate chiar meseria ei, rolul ei de a-i ajuta pe oameni i-a afectat sănătatea (Carmen lucrează la Clinica de Radiologie a Spitalului de Urgenţă Craiova). Nu a găsit un răspuns. Nici nu s-a cramponat prea mult în trecut. Pentru ea acum important este prezentul. „Am vorbit cu mama, dar mi-a spus că fratele meu este cel cu capul spart, chiar dacă şi eu făceam aceleaşi năzbâtii ca şi el în copilărie. Eram umbra lui, când se căţăra în copaci, când juca fotbal. M-am întrebat, dacă nu condiţiile de muncă, dar noi facem periodic nişte testări. Eu nu am avut probleme. Acum nu mai privesc în urmă. Importantă este ziua de mâine. Aşa îmi spun că am să trec şi peste perioada asta neagră şi îmi voi relua viaţa mea normală. Îmi voi duce la bun sfârşit planurile. Trebuie…“. Şi iarăşi râde. Un om optimist, cum rar întâlneşti.

„Îmi place ce fac“

Parcă i-a fost predestinat să lucreze cu oamenii. Să le întindă o mână, să le spună o vorbă bună, să le zâmbească tocmai atunci când ei sunt în cumpănă. Când viaţa lor, când sănătatea lor atârnă de un fir de păr. Pentru Carmen, profesia de asistent medical nu este o corvoadă. Dimpotrivă, este o plăcere. O meserie pe care a ales-o datorită mamei. „Plecasem cu tata să mă înscriu la liceu. Mă gândeam la «Elena Cuza», la «Carol», dar am trecut şi pe la Liceul Sanitar. Am intrat şi mi-a plăcut. Am zis că aici este de mine. Mă gândeam la mama, că ea are astm. Şi înainte nu era ca acum, tratament. Făcea injecţii. Venea periodic un asistent şi ăsta era cam alcoolic şi avea un tremur al mâinii şi o chinuia pe biata mama până să-i găsească vena. Şi eu eram copil, stăteam lângă ea şi parcă mă sacrificam pentru ea. Sufeream pentru ea şi plângeam la gândul câtă durere îndură. De atunci am avut acest gând, să lucrez în sănătate. Şi aşa am făcut liceul, apoi Facultatea de Moaşe şi Asistenţă Medicală, mi-am luat două slujbe. Îmi place ce fac“, afirmă Carmen. Şi acum, când propriile ei probleme de sănătate o ţin departe de munca ei, de oamenii cu care lucrează, tot aici i se întoarce gândul. „Îmi este dor de munca mea. Dar o să treacă toate. Dacă îmi este bine, totul vine de la sine. Colegii îmi sunt aproape. Primesc zilnic mesaje“, mai spune ea. Despre orice întâmplare ar vorbi, orice s-ar pregăti să spună, zâmbeşte mereu.

„Vreau viaţa mea de dinainte“

De pe patul de spital, Carmen se gândeşte la viitor. Nu poate să conceapă că viaţa ei se opreşte aici. Nu are timp să îşi plângă de milă, luptă, chiar dacă şedinţele de chimioterapie o lasă fără vlagă. Chiar dacă ştie că nu a biruit definitiv cancerul care i-a măcinat sănătatea. „Intervenţia chirurgicală a reuşit. Medicii nu au putut extirpa întreaga tumoră, din teama de a nu-mi afecta şi alte simţuri cum este vederea, vorbirea. Să nu‑mi atingă nervii… este prea aproape de carotidă. Mai rău este că, după extirpare, analizele au arătat că este o tumoră malignă. Adică boala mea lucrează în continuare. Nu are zile libere. Din care cauză am şi procedat urgent la începerea procedurilor“, afirmă Carmen. Tânăra are de efectuat 45 de şedinţe de radioterapie şi cam tot atâtea de chimioterapie la o clinică din Bucureşti. Gândeşte că peste un an, viaţa ei va intra pe un făgaş normal. Se va întoarce la lucru, va fi sănătoasă şi tot cu zâmbetul pe buze şi mai ales: „să am şi eu un puişor. Aveam în plan în acest an să îmi întemeiez o familie, dar, mai ales, dacă se poate, să am un copil. Nu contează ordinea… Nu… să am şi eu un puişor“, şi chicoteşte numai la gândul de a-şi îndeplini una dintre cele mai frumoase meniri ale unei femei. Să fie mamă. Poate că undeva, în adâncul sufletului sunt şi lacrimi, dar ele nu năvălesc afară decât foarte rar, atunci când disperarea o cuprinde pe Carmen, firesc, ca pe orice om. A, şi mai are o dorinţă… să vadă Moldova.

Să-i întindem o mână

Nu a fost o întâmplare să vă spunem povestea acestei tinere cu zâmbetul mereu pe buze. Poate aţi fost în clipe de suferinţă şi aţi întâlnit-o în spital, v-a zâmbit şi v-a spus o vorbă bună. Acum şi ea are nevoie de semenii ei, are nevoie de sprijin ca să‑şi ducă la bun sfârşit tratamentul. Numai şedinţele de radioterapie sunt în valoare de 19.350 de lei. Ajutaţi-o pe Carmen donând chiar şi un leu („Orice leu este acum necesar pentru mine“, o spune chiar ea) în contul RO38RZBR0000060008017632 Raiffeisen Bank, Agenţia Craiova 1 DJ. Dar şi o vorbă bună o poate ajuta, prin urmare o puteţi suna la numărul de telefon 0763262482.

ȘTIRI VIDEO GdS

Horoscop

Berbec Este o zi în care latura financiară a vieţii cotidiene vă interesează cel mai mult. Veniturile din munca desfăşurată sunt fluctuante,...

Bancul zilei

Căutând să depisteze cauzele nevrozei de care suferea copilul Bulă, medicul îl întreabă: În timpul vacanţei, tatăl tău s-a...

Gorjul redevine roșu

Liberalii nu numai că au pierdut alegerile în Gorj, dar au rămas și fără localitățile conduse de primari liberali. PSD Gorj a reușit să câștige alegerile în şase din cele nouă orașe. Liberalii au pierdut alegerile inclusiv în municipiul Motru, condus de penelistul Gigel Jianu.