Vineri, la Centrul Cultural „Club Electro Putere Craiova“ a avut loc vernisajul celei mai importante expoziţii de artă modernă contemporană de până acum.
Uşi grele, de fier, cu mânerele din ţevi groase, jupuite de vopsea. Gratii la geamuri, ciment pe jos şi tavane înalte închizând pereţi din prefabricate. Un bar de protocol amenajat în fosta garderobă capitonată cu vinilin bleumarin şi o sală de spectacole a cărei arhitectură te duce clar cu gândul la corul de aplauze constante, ritmate, măsurate, din timpul vreunei şedinţe de partid.
„Fetish Factory“. Nu se putea găsi în Craiova un spaţiu mai potrivit pentru cea mai importantă, de până acum, expoziţie de artă contemporană, decât fostul Club Electroputere, astăzi Centrul pentru Cultură Contemporană „Club Electro Putere“. Vernisajul a avut loc vineri, în prezenţa unui public numeros şi interesat, în clădirea impozantă datând din epoca de aur a comunismului.
„Conceptul fetish factory propune simularea parţială a câmpului cultural al istoriei recente din România. Titlul «Fetish Factory» este numele descriptiv al acestui câmp; el desemnează aluziv mecanismele de producere ale discursului postcomunist“, explică Adrian Bojenoiu, curatorul expoziţiei. „Trecutul traumatic, trăit în comunism şi transformat în discurs, devine un produs cultural cu efect regulator: el cuprinde o ambivalenţă la baza căreia se află o recunoaştere şi o renegare“.
Bulgări de dosare
„…În 1968, natalitatea s-a triplat faţă de 1966. Această creştere a fost o consecinţă directă a Decretului nr. 770 din 1966, prin care se interziceau avortul şi alte măsuri contraceptive femeilor cu vârsta sub 40 de ani sau cu mai puţin de patru copii…“.
Pe un piedestal de rigips, câţiva bulgări cu formă şi compoziţie incertă. „The State of Mind“, lucrare semnată de Daniel Knorr, reprezintă bulgări de celuloză obţinuţi în urma arderii dosarelor de către serviciul secret al RDG, în timpul căderii Cortinei de Fier în 1989.
„«The State of Mind» este formată pe un schimb între Muzeul STASI din Leipzig şi artistul Daniel Knorr, schimb care împarte lucrarea în două: o parte reprezentată de macheta unui tanc sovietic T-34, de ţeava căruia atârnă câteva documente (parte rămasă în Leipzig) şi bulgării de celuloză din Centrul «Club Electro Putere» din Craiova“, explică Adrian Bojenoiu una dintre lucrările expoziţiei.
Brâncuşi – Beijing
„Fratele meu Titi, îmbrăcat în Moş Gerilă. Printre cadourile pe care le împărţea se afla şi o cutie de chibrituri, o raritate în acea perioadă de lipsuri cotidiene!…“.
Aliniate pe peretele din stânga stau şase fotografii, surprinzând grădina unui hotel din Beijing, de fiecare dată din alt unghi. Obiectul de studiu – o fântână arteziană scoasă din uz, având ca simbol arhitectural nimic altceva decât „Sărutul“ lui Brâncuşi. Fotografiile, realizate chiar anul acesta, îi aparţin lui Dan Perjovschi, cazat din pură întâmplare la acel hotel. De alt-fel, „lucrările lui Dan Perjovschi tematizează ordinarul cotidian, răspunzând unui mediu imediat şi livrând o interpretare subiectivă“, spune Bojenoiu.
Un colţ al peretelui opus îi este rezervat aceluiaşi artist care, în ‘95, surprindea aspecte ale aceleiaşi Românii inconfundabile: o latrină obişnuită de ţară, atât de actuală şi azi în „cea mai frumoasă ţară din lume“, o bisericuţă sugrumată de blocurile din jur ori o privire de ansamblu asupra Casei Poporului – „un popor mic cu o casă aşa se mare“.
Mămăliga, comoară românească
Alexandru Niculescu a fost singurul dintre cei şase artişti prezent la vernisaj. Vreau să menţionez că el este şi fondator al Centrului „Club Electro Putere“ din Craiova, alături de Adrian Bojenoiu. Niculescu a venit vineri cu o lucrare mai veche („Fără titlu“), prezentată la Roma, în 2007, în cadrul unui proiect, reprezentând un scaun întors spre perete, un microfon şi două boxe. Cea de-a doua lucrare, „Temporary Myths“, a fost, fără doar şi poate, atracţia evenimentului de vineri: zece lingouri de mămăligă, aşezate pe un edificiu din catifea. Aşa cum apreciază curatorul expoziţiei, obiectele sale „reflectă modul în care individul, societatea receptează schimbările determinate în plan social, traducând aceste cadre socio-dramatice în obiecte şi imagini aflate la limita abstractului“. Lingourile lui Alexandru Niculescu reprezintă cea mai sugestivă imagine a sărăciei din ultimii 20 de ani.
„Ştiaţi că… în perioada 1986-1989, cota zilnică de alimente stabilită pentru o persoană era de 107 grame de carne, 215 g de lactate, 75 g de fructe, 116 g de cartofi şi 181 g alte legume? …că, pe 17 iulie 1976, Nadia Comăneci a obţinut prima notă de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal, pentru exerciţiul efectuat la bârnă?… că ţigările Kent, cafeaua, săpunurile, ciorapii, blugii, magnetofoanele şi televiziunea bulgară, rusă sau sârbă se aflau printre lucrurile de valoare înainte de 1989?“.
Postcomunismul din noi şi de lângă
Ştefan Constantinescu este autorul citatelor de mai sus, în cartea sa „Epoca de aur pentru copii“, o carte de artist în format pop-up, biografică şi istorică în acelaşi timp, unde primii 20 de ani din viaţa sa se suprapun peste ultimii 20 de ani de comunism românesc. Cea de-a doua lucrare, filmul de opt minute „Troleibuzul 92“, oferă o secvenţă despre nivelul de frustrare şi decădere pe care îl cunoaşte cuplul bărbat/femeie în societatea contemporană românească: o discuţie telefonică violentă, în mijlocul pasagerilor din troleibuz, în care el o ameninţă pe ea cu bătaia şi moartea.
Pavel Brăila şi Alexandru Solomon, artişti români cu aceeaşi vizibilitate în lumea artei contemporane din ţară şi din străinătate, au fost prezenţi la expoziţia de vineri cu lucrări de excepţie. Brăila a adus în faţa publicului „Soap for Europe" pentru spălarea creierului şi un film în care artistul a surprins, în 20 de minute, o noapte întreagă petrecută la staţia Ungheni, fosta graniţă dintre România şi Uniunea Sovietică, astăzi considerată tot punct strategic militar. Filmul înregistrează procesul prin care se schimbă roţile pentru a se potrivi cu ecartamentul rusesc.
„Kapitalism – reţeta noastră secretă“ este un film documentar în care Nicolae Ceauşescu – personaj fictiv venit să arunce un ochi asupra realizărilor din ultimii 20 de ani în ţara lui dragă – îi adună în 80 de minute pe cei mai importanţi oameni de afaceri din România. Analizându-i de la începuturile „timide“ la conturile grase şi în continuă creştere, fostul dictator descoperă cu satisfacţie că magnaţii de astăzi nu sunt decât produsul finit al comunismului de ieri.
„Fetish Factory“. Nu o spun eu, o spun toţi cei care au fost vineri acolo: este cea mai importantă expoziţie de artă contemporană din Craiova, de până acum. Proiectul face parte din evenimentul „Romanian Cultural Resolution“, produs de Centrul pentru Cultură Contemporană „Club Electro Putere Craiova“ şi Institutul Cultural Român de la Berlin, şi a fost prezentat în perioada 1 mai – 1 iunie 2010 în Spinnerei Werkschau, Leipzig, Germania. Artişti: Pavel Brăila, Ştefan Constantinescu, Daniel Knorr, Alexandru Niculescu, Dan Perjovschi, Alexandru Solomon. Curator: Adrian Bojenoiu.
Deschisă între: 18 iunie – 16 iulie
Marţi – Sâmbătă 17.00 – 20.00
Duminică, Luni – închis.
