Acasă Actualitate Preţul îngrijitorului la domiciliu

Preţul îngrijitorului la domiciliu

-

Opt ore pe zi îngrijesc bătrâni. Aleargă dintr-un cartier în altul, ca să ajungă la timp în patru destinaţii. Au mult de lucru în fiecare casă: fac curăţenie, merg la piaţă, aleargă după medicamente, gătesc, spală, schimbă lenjeria. Fără ele, aproape 90 de oameni ar trăi mai greu. În Italia, ar avea, probabil, între 700-1.000 de euro pe lună. Aici primesc între 534-593 de lei.
În total, sunt 89. Cei mai mulţi au 80-90 de ani. Fiecare suferă de ceva, de la boli de inimă sau fracturi la depresie şi Alzheimer. 37 sunt imobilizaţi. Şi singuri. De altfel, aceasta a fost una dintre condiţiile de includere în program. Se numeşte „Îngrijiri la domiciliu pentru persoanele vârstnice din Craiova“. A început în ianuarie 2007, printr-un grant Phare/2004. Din vara lui 2008, primăria oraşului, prin Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială, îl face să stea încă în picioare. Adică asigură sustenabilitatea, conform contractului.
Pentru bătrânii aceştia, muncesc 23 de îngrijitori la domiciliu. În aşteaptă cu sufletul la gură, ca pe o binecuvântare nu doar să le prepare de-ale gurii sau să le aducă medicamentele de care au nevoie, ci să mai schimbe o vorbă, să mai vadă om trecând dintr-o cameră în alta prin casele lor singuratice. Unii, de boală şi de bătrâneţe, au devenit nerăbdători, suspicioşi, certăreţi. Câteodată ar vrea servicii mai bune, ar mai vrea timp. Două ore pe zi e prea puţin. Însă, fiecare îngrijitor la domiciliu îşi împarte programul de lucru între patru drumuri, între patru locuinţe.

Caz nou, probleme diferite

La început, au fost 153 de beneficiari ai proiectului. Acum, au rămas 89. Sunt deja mulţi şi femeile angajate de Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială abia fac faţă. Îşi organizează sarcinile în funcţie de priorităţi. Unii bătrâni au nevoie de medicamente, alţii au rămas fără mâncare. Pe cei imobilizaţi trebuie să-i schimbe în fiecare zi, să golească vasele în care şi-au făcut nevoile, să-i spele. Apoi, când timpul s-a scurs, se mută în altă casă. „Alt caz, probleme diferite“, spune una dintre îngrijitoare. După trei luni, se rotesc, pentru a nu lăsa timp vârstnicilor să devină dependenţi. Cei mai mulţi sunt ca nişte copii. Seara, când ajung acasă, cu sufletul greu de atâta suferinţă, o iau de la capăt cu propria gospodărie.
„Am nevoie de ajutor ca de aer. Nu mai pot să ies din casă. Când mă ridic, ameţesc. Mă simt dezechilibrată, nu mai sunt sigură nici pe picioare“, rosteşte încet o bătrână. Are 80 de ani. În tinereţe, a lucrat la Spitalul Judeţean, La Secţia de Urologie. Acum, şi vederea a-nceput s-o lase. Altă bătrână este imobilizată la pat de şase ani. Soţul nu vede. Cei mai mulţi dintre oamenii aflaţi în grija primăriei nu mai au pe nimeni.

Disperare, nevoie şi altruism

Nu numai disperarea şi nevoia unui venit îi ţin aici. „Fără înclinaţie, fără dorinţa de a ajuta, de comunicare cu cei în vârstă, n-ar fi rezistat atât“, îi descrie Adelina Deliu, managerul de proiect, pe îngrijitorii la domiciliu. „Conform Legii nr. 330/2009, salariile brute ale acestora sunt cuprinse între 705-788 de lei, respectiv cele nete între 534-593 de lei, la care se adaugă gratuitatea pe mijloacele de transport în comun“, precizează Carmen Licu, purtătorul de cuvânt al primăriei. Nici un spor, nici un bon de masă, nici un bonus. Multe dintre femeile angajate nu au de ales. Una dintre ele are acasă un copil cu paralizie cerebrală. Locuieşte undeva lângă Craiova.  „Înainte să vin aici, am fost asistent personal pentru copilul meu. Poate de-asta mi-e uşor să-i ajut pe bătrâni, pentru că ştiu ce e suferinţa“. Când i-a ajuns cuţitul la os şi bănuţii pe care-i primea de la stat au devenit insuficienţi, şi-a lăsat băiatul în grija mamei şi a început să facă naveta, lucrând pentru acest proiect. „Statul acasă nu e o soluţie“. Nici plecatul în străinătate. Una dintre colegele sale are doi copii la şcoală, cu un prag înainte de liceu. „Nu putem să-i lăsăm singuri acum. Trebuie să avem grijă de ei, să meargă la şcoală, să înveţe. Sămbăta şi duminica mergem la ţară, muncim şi acolo. Altfel n-am supravieţui. Este greu, dar… ne descurcăm“.

Cu bani europeni

Obiectivul proiectului este de a oferi servicii sociale persoanelor de peste 60 de ani, care şi-au pierdut parţial sau total autonomia bio-psiho-socială, în vederea prevenirii instituţionalizării în centre de specialitate. Proiectul a fost implementat de Consiliul Local Municipal în parteneriat cu Asociaţia „Vasiliada“, Arhiepiscopia Craiovei şi Consiliul Persoanelor Vârstnice Dolj, cu o echipă formată din: un manager, un manager financiar, un asistent manager medical, doi asistenţi sociali, 30 de îngrijitori la domiciliu.
 

ȘTIRI VIDEO GdS

7 COMENTARII