Ai o casă rablagită de vânzare? Dă fuga la Direcţia pentru Protecţia Copilului Dolj. Ţi-o va cumpăra sigur, mai ales dacă pui şi un preţ de balamuc. Actualul prefect, Florin Stancu, fost director al instituţiei până în urmă cu câteva luni, a aruncat 250.000 de euro pe o dărăpănătură din Băileşti, de unde hoţii au furat până şi uşile de la sobe. Tranzacţia s-a făcut la un preţ dublu faţă de cel real, cu doar câteva zile înainte de Crăciunul din 2008.
Prefectul de Dolj, Florin Stancu, s-a dovedit mână spartă pe vremea când ocupa fotoliul de director al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Dolj. Acesta a aprobat cumpărarea unei case părăsite din Băileşti, denumită pompos „Muzeul Câmpiei Băileştilor“, la un preţ dublu faţă de cel la care o cumpărase vânzătorul. Direcţia a plătit 250.000 de euro (aproximativ 1.000.000 de lei) pentru un imobil vechi de peste o sută de ani, motivând că aceasta a fost singura ofertă disponibilă pe piaţă. Vânzătorul, Ion Badea, a făcut o afacere foarte profitabilă. A cumpărat clădirea de 383 de metri pătraţi cu 450.000 de lei în aprilie 2008 şi, după câteva luni, a vândut-o la preţ dublu Direcţiei. Costul exagerat, starea precară a imobilului, lipsa unei evaluări de specialitate şi viteza cu care s-a făcut tranzacţia ridică mari semne de întrebare asupra intereselor din spatele contractului de vânzare-cumpărare. Practic, Direcţia a plătit un sac de bani pentru o clădire despre care nu ştia nici măcar în ce an a fost construită şi dacă a suferit reparaţii de-a lungul timpului, aşa cum rezultă din corespondenţa instituţiei.
Preţ dublat în opt luni
Istoria clădirii care a adăpostit pentru o perioadă Muzeul Câmpiei Băileştilor începe în secolul XIX. Ea a aparţinut familiei Gabroveanu, apoi a fost revendicată şi câştigată în instanţă de un moştenitor după un lung şir de procese. După ce a pierdut la Tribunalul Dolj, moştenitorul Gheorghe Stănoiu a învins Primăria Băileşti la Curtea de Apel şi apoi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Primăria nu a mai avut ce face şi i-a retrocedat clădirea cu o suprafaţă construită la sol de 383 de metri pătraţi şi terenul aferent de 1.531 de metri pătraţi. Stăpân pe casă, Stănoiu a vândut-o în aprilie 2008 lui Ion Badea, din Craiova, pentru suma de 450.000 de lei. Ulterior, în iulie anul trecut, Primăria Băileşti a emis dispoziţia prin care i-a retrocedat efectiv casa în natură. Ciudat este că, în actul de vânzare-cumpărare, Stănoiu se angajează să-l garanteze pe cumpărător împotriva oricăror „evicţiuni totale sau parţiale“ şi declară că imobilul nu face obiectul vreunui litigiu, dar, în acelaşi document, Badea înţelege să-l dobândească pe riscul său. De ce şi-ar fi asumat cumpărătorul acest risc este greu de înţeles. Doar dacă nu primise asigurări că imobilul i-l va cumpăra Direcţia pentru Protecţia Copilului atunci când va face rost de bani. Una peste alta, cert este că, la data emiterii dispoziţiei primăriei, imobilul nu se mai afla în proprietatea lui Stănoiu. Opt luni mai târziu a intrat în scenă Direcţia pentru Protecţia Copilului şi neprotecţia banului public, am putea spune, judecând după largheţea cu care a aruncat la întâmplare o sumă considerabilă într-o perioadă în care România începea să simtă colţii crizei financiare.
Ai comisie, ai justificare
Pentru a-şi pune în aplicare planul de achiziţie a unei case în Băileşti, Direcţia s-a văzut nevoită să facă economii la alte capitole bugetare, aşa cum recunoaşte actualul prefect, Florin Stancu. Conform bugetului aprobat de Consiliul Judeţean Dolj în ianuarie 2008, Direcţia avea prevăzuţi pentru achiziţia de imobile doar 50.000 de lei. Cum necum, conducerea s-a dat peste cap, a luat bani de la alte departamente, a obţinut aprobarea unei rectificări de buget şi s-a apucat de cumpărat. Pentru că achiziţia nu putea fi făcută fără o procedură adecvată, Florin Stancu a dispus pe 4 decembrie înfiinţarea unei comisii care să analizeze nevoile instituţiei şi să elaboreze metodologia de achiziţie. După îndelungi analize, comisia a stabilit că Direcţia trebuie să cumpere neapărat un imobil în Băileşti, apoi a publicat două anunţuri de cumpărare. Pe 15 decembrie 2008, Ion Badea a depus oferta în care preciza că preţul de 250.000 de euro nu este negociabil, singura ofertă depusă, de altfel. Grăbită la cumpărătură, comisia s-a îmbarcat a doua zi şi a plecat la faţa locului, iar în ziua următoare, pe 17 decembrie, a întocmit raportul de evaluare în care propunea achiziţionarea imobilului. În aceeaşi zi s-a semnat şi contractul de vânzare-cumpărare. Ca o instituţie timidă ce se afla, Direcţia nu a avut curaj să negocieze preţul, singura concesie pe care a făcut-o vânzătorul fiind să plătească el taxele aferente contractului.
Stancu: Când cumperi o clădire, nu te interesează când a fost construită, ci cum arată
Pe ce a plătit instituţia aproape un milion de lei? Pe o casă cu un teren, răspunde fostul director Florin Stancu. În rest, beznă totală. Comisiei deplasate la faţa locului nu i-a trecut prin cap să se intereseze în ce an a fost construită casa sau să comande o evaluare de specialitate care să arate adevărata stare a clădirii. Membrii comisiei au preferat să-şi arunce o privire prin curte şi să facă un tur al clădirii. Lipsa de profesionalism este dovedită de o cerere a Direcţiei semnată de directorul Stancu prin care se cereau date despre casă după ce banii fuseseră deja plătiţi. „Vă rugăm să ne puneţi la dispoziţie copii ale eventualelor acte pe care le aveţi în arhivă cu privire la istoria acestei locaţii (anul construirii, cartea tehnică a construcţiei, istoricul eventualelor reparaţii etc.) fiindu-ne necesare pentru înregistrarea în contabilitate a imobilului“, se arată în adresa Direcţiei. Întrebat dacă el, personal, ar cumpăra o casă despre care nu ştie nimic, Florin Stancu a declarat că nu l-a interesat decât aspectul clădirii. „Nu ne-am gândit să angajăm un expert evaluator. Când cumperi o clădire, nu te interesează neapărat când a fost construită, ci cum arată. Se pare că nu este nevoie de consolidare, ci doar de reabilitare. Noi am dat anunţ la ziar. Nu aveam timp de poveşti. Când ai o clădire de aproape o mie de metri pătraţi (383 mp la sol – n.r.) e greu să găseşti alta“, a declarat Stancu. Actualul prefect a motivat alegerea Băileştiului pentru achiziţie prin numărul mare de copii cu handicap din localitate. „Comisia a stabilit ca ordin de prioritate un imobil în Băileşti pentru înfiinţarea unui centru de recuperare şi reabilitare a copiilor cu handicap. Acolo există cel puţin două sute de copii care nu au nici o şansă de recuperare, deoarece toate centrele sunt la Craiova şi e greu să facă naveta zilnic. Nu ştiam ce clădiri sunt în Băileşti, dar ştiam cum doream să arate. În plus, lângă clădire este o şcoală“, a mai spus actualul prefect. Întrebat de ce s-a plătit un preţ dublu faţă de cel la care fusese cumpărată iniţial casa, Stancu a replicat spunând că, probabil, Ion Badea nu a declarat preţul real atunci când a cumpărat casa de la Gheorghe Stănoiu. „În general, oamenii sunt tentaţi să declare valoarea minimă ca să nu plătească taxe. Eu bănuiesc că a plătit mai mult pe ea“, a completat Stancu. De precizat că valoarea de inventar a clădirii, aşa cum este trecută în hotărârea de guvern privind atestarea domeniului public al municipiului Băileşti, este de 1,5 milioane de lei vechi (150 de lei – n.r.). Chiar dacă valoarea de inventar este diferită de cea de piaţă, Direcţia nu a întrebat măcar cât costă în Băileşti un metru pătrat construit. În schimb, a luat în calcul preţul de construcţie nouă. „Ne-am raportat costurile la o construcţie nouă, unde preţul era atunci de 1.000 – 1.200 de euro. Noi am plătit un sfert din preţul unei clădiri noi“, a completat Stancu. Curat afacere!
Muzeul aurolacilor
Nu numai că a plătit dublu pe clădire, dar Direcţia a lăsat-o de izbelişte. Nu mai există poartă la intrare, geamurile sunt sparte, bălăriile au crescut peste un metru, zidurile sunt rupte, de la sobe au fost smulse uşile de fier. Nici o cameră nu mai are uşi pentru că au fost furate. Imaginea contrastează cu cea pe care a găsit-o comisia în decembrie. În plus, oricine poate intra în clădire să doarmă, pentru că nu este picior de paznic. Prefectul a fost mirat să audă că imobilul s-a degradat accentuat. Mai mult, Stancu nu ştie încă la cât se ridică preţul renovării. „Nu suntem în etapa de evaluare, dar costul va fi consistent“, a recunoscut el.
