Ceea ce ma face sa continuu sa scriu la Gazeta sunt laudele superlative si nemeritate pe care mi le aduce consecvent dl. Notaru. Singura critica pe care mi-o aduce distinsul cititor este aceea ca nu gândesc ca el si ca nu-l consult inainte de a scrie ceva.
In articolul de ieri am comis o greseala impardonabila prin transcrierea gresita a numelui Clara Haskil; greseala este impardonabila prin faptul ca apartine unei persoane care asculta muzica simfonica de 50 de ani, care are una din cele mai complete discoteci particulare din Craiova si pentru care Haskil e interpreta favorita. Dar recunosc, am gresit acum si in alte dati, caci a gresi e omeneste; de aceea dl. Notaru nu greseste niciodata. Am remarcat din interventia Domniei sale altruismul, generozitatea sa prin faptul ca-mi atribuie si mie principala sa calitate: aceea de „coada de topor“. Acest lucru m-a intinerit, amintindu-mi de vremurile de alta data.
Tot dl. Notaru dezvolta o tema de mare profunzime democrata si umanista; daca aceia care nu sunt ca noi sunt omorâti, aceasta nu este o crima, ci un sacrificiu necesar pentru binele celorlalti. Asa ne invata marele Stalin (20 de milioane de victime, dupa statistici, cam putin fata de cele 100 de milioane de victime ale comunismului). Asa afirma si Hitler, care cel putin nu-si omora compatriotii. Atentie insa, daca dl. Notaru crede in adevarul absolut al acestei teze, s-ar putea, in situatia actuala, când cei care gândesc ca dânsul sunt o minoritate, sa-si ceara singur un tratament ca acela pe care l-a laudat si l-a considerat necesar; astfel poate aspira la calitatea de martir. In orice caz, vreau sa-i multumesc domnului Notaru: de câte ori ma agreseaza cu cuvinte triviale si insulte imi dau seama ca acelea scrise de mine sunt juste si lovesc unde trebuie.
Cu mult respect, coada de topor
C. Avramescu
