Grevistii de la Poiana Mare nu „impartasesc“ deciziile ministrului sanatatii
„Astazi la Poiana, mâine-n toata tara“ este una dintre lozincile cu care cei trei sute de angajati ai Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare au asteptat si ieri rezolvarea situatiei care s-a creat in urma deciziei ministrului sanatatii, Eugen Nicolaescu, de inchidere a spitalului.
Stupefiati de decizia Ministerului Sanatatii de a desfiinta institutia – decizie facuta publica in cursul zilei de sâmbata – cadrele medicale si ceilalti angajati au amenintat duminica, in timpul unei greve spontane, ca-si vor da demisia in bloc si vor abandona bolnavii, daca pâna a doua zi la ora noua ministrul Nicolaescu nu va veni sa negocieze cu salariatii. Dupa o noapte alba petrecuta in fata portilor Spitalului Poiana Mare, angajatii amenintati cu pierderea locului de munca au continuat si ieri protestul. Câteva zeci de persoane au stat la poarta spitalului scandând: „Noi de-aicea nu plecam“, „Vrem sa muncim, nu sa cersim“, „Sa vina ministrul“, iar o salvare pusa de-a curmezisul drumului bloca circulatia. In lipsa ministrului sanatatii si a altor reprezentanti ai guvernului, la Poiana Mare a ajuns ieri doar subprefectul de Dolj, Ion Groza. Acesta s-a asezat la masa tratativelor impreuna cu reprezentantii spitalului, intre care directorul Viorel Oprescu, lidera de sindicat Marcela Ticu, Ileana Ionescu, lider SANITAS Dolj. Pe parcursul a doua ore de discutii, conducerea spitalului a insistat pe realizarile din ultima vreme si pe conditiile extrem de bune pe care le ofera la ora actuala bolnavilor unitatea sanitara de la Poiana Mare. Ei au incercat sa-l convinga pe subprefect ca lucrurile merg aici ca pe roate si nu inteleg de ce, dupa ce s-au cheltuit miliarde, se recurge la aceasta masura extrema. Crezul angajatilor de aici este ca bolnavii sunt atât de multumiti incât nici nu ar mai pleca acasa. „Ca stau ca la hotel si se roaga de noi sa nu le dam drumul acasa! Ca mâncare ca aici nu gasesc niciunde!“, ba mai mult, „in loc de ceapa si mamaliga de acasa, Poiana Mare i-a ingrasat de au ajuns chiar si la 120 de kilograme“, a tinut sa precizeze Vasile Prodescu, asistent-sef, sincer contrariat de decizia ministerului. Ca sa fie si mai convingatori, directorul si ceilalti reprezentanti ai spitalului l-au invitat pe Ion Groza sa viziteze cele sase pavilioane imbunatatite si ramase in functiune, dintre care trei sunt folosite de cei cu condamnari penale, iar celelalte de bolnavii psihic.
„Avem de toate“
Intr-un slalom de zile mari, subprefectul Groza, flancat de conducerea spitalului, a luat la picior saloanele cu bolnavi, cantina si sala de mese, cluburile. Semnele bunastarii bolnavilor s-au aratat la tot pasul. Flori proaspat culese tronând pe noptierele de fier, miros greu de deodorant improspatând atmosfera, pardoseli lucind de curatenie, televizoare aprinse prin cluburile pustii. In pozitie de drepti si echipament complet, pijama, trening, halat si sosoni, bolnavii n-au mai prididit in fata lui Groza cu laudele. „Totul este perfect, mâncare pe saturate, caldura, apa calda, avem de toate“, o tineau una si tare nebunii, intr-un glas. Si exemplele nu s-au lasat asteptate. „In trei luni am pus 11 kilograme, ne cântareste periodic! Câti dintre noi ne permitem termopane, gresie si faianta?“, s-a intrebat nedumerit Stefan Nina, de 54 de ani, care in numai câteva saptamâni de stat la Poiana Mare spune ca a ajuns de la 65 la 76 de kilograme. Daca au existat pareri contradictorii, nimeni nu le-a luat in seama, pe motiv ca apartineau bolnavilor „cu probleme grave“. Unii dintre bolnavi sustineau ca nu sunt lasati in club, unde pot sa citeasca o carte sau sa priveasca la televizor, ca nu pot merge la plimbare in curte, fiindca usile sunt incuiate. Din cele sase pavilioane „aratate“ lui Ionel Groza, intr-unul singur, la club, se aflau doi bolnavi care jucau table. Nu se poate spune ca persoanele internate aici de ani buni nu ar dori sa mearga la club, problema este daca ei sunt intr-adevar lasati sa-si omoare timpul citind o carte sau privind la televizor. Oficiile, destinate bolnavilor ca sa-si pregateasca un ceai sau mici gustari, erau si ele pustii, „Aici isi fac asistentele cafeaua si isi tin mincarea la frigider, noi nici nu avem voie sa intram“, a spus Gabriel Spatarelu, un bolnav pe care cadrele medicale nu-l prea pot tine in frâu.
Groza a primit un tablou – „Peisaj de primavara“
Grevistii au tinut cu tot dinadinsul sa-i arate subprefectului Ionel Groza bucataria, unde in cazanele cu mâncare nu lipsea evident carnea. Un produs pe care, din câte spun angajatii de aici, bolnavii au cam inceput sa-l refuze, pe motiv ca mai trebuie sa consume si hrana de post. „Am avut bolnavi pentru care apartinatorii au intervenit ca in zilele de post sa nu le mai dam carne“, a declarat Vasile Prodescu. Croitoria spitalului a fost inca un obiectiv prezentat cu mândrie subprefectului: stive de pânza asteptau sa fie facute lenjerie. Vizita lui Groza s-a incheiat la atelierul de creatie al pacientilor, unde bolnavii cu abilitati artistice au posibilitatea sa-si etaleze talentul. Unul dintre artistii spitalului, Cornel Surdu, i-a oferit lui Groza o pictura de-a sa intitulata „Peisaj de primavara“.
Conditii decente
La plecare, subprefectul de Dolj, Ion Groza, le-a spus grevistilor ca a vizitat spitalul si si-a facut o parere, dar ca decizia va fi luata la minister. „Am vizitat toate pavilioanele spitalului. Am ajuns la concluzia ca sunt conditii decente. Dar cum nu am mai vizitat si alte unitati de acest gen nu pot sa fac o comparatie. Impreuna cu domnul director voi prezenta ministrului sanatatii si ministrului justitiei situatia pe care am gasit-o aici si sper ca problemele sa se rezolve“, a declarat Groza in fata cadrelor medicale de la Poiana Mare. Acesta a tinut sa-i linisteasca pe angajatii spitalului si i-a indemnat sa mearga acasa, pentru ca deciziile nu pot fi luate sub presiune. „Eu il voi informa telefonic pe domnul ministru si in dupa-amiaza acestei zile va voi comunica decizia dumnealui“, a concluzionat Groza. In schimb, lidera de sindicat, Marcela Ticu, in asentiment cu grevistii, a spus ca oamenii vor ramâne in strada: „Este dorinta lor, noi nu vom pleca de aici pâna in momentul in care nu vom cunoaste ce a hotarât ministrul cu privire la soarta acestei institutii“.
