Alcoolismul, zic specialistii, este considerat a patra problema de sanatate dupa bolile cardiovasculare, bolile mintale si cancer. Nu exista o definitie standard a alcoolismului. Oameni de stiinta, si nu numai, si-au dat cu parerea, secole la rind, cum sa defineasca „harul bahic“ cu care s-au pricopsit oamenii. Meteahna de a da paharele peste cap, a trage la masea, a machi, a pili si-a gasit, in stiinta, mai multe variante. Studiile recente au concluzionat: „Alcoolismul este o boala, o adictie ce ilustreaza conceptul bio-psiho-social, cu multiple cauze; alcoolul este un drog legal si promovat“.
In orice caz, el este in general legat de impulsul necontrolabil de a bea, nevoia de a bea mai mult pentru a resimti efectele, de cele mai multe ori euforice, si de intoxicatia cronica. Setea puternica pentru alcool, neputinta de a se opri din a bea si simptomele starii de sevraj suferite sint toate simptome ale alcoolismului. Dorinta de alcool poate sa devina la fel de puternica precum nevoia de apa sau mincare. Majoritatea alcoolicilor nu pot sa se lase de bautura fara tratament adecvat.
Istoricul betiei
Paracelsus este socotit primul care a dat numele de Alckhol substantei volatile obtinute la distilarea vinului. Cel mai vechi document care contine referiri la vin este considerat a fi papirusul lui Eber, scris in anul 1500 i.e.n. si care contine si prescriptii medicale. Consumul de alcool apare si in scrierile lui Homer, Herodot, Aristotel si Platon. In tratamentul recomandat pentru vindecarea ranilor, Hipocrate remarca folosirea pansamentelor cu vin, cu exceptia ranilor articulare. Termenul de „alcoolism“ a fost utilizat prima data in 1849 de catre medicul suedez Magnus Huss. In 1977, Organizatia Mondiala a Sanatatii a publicat „Incapacitati legate de consumul de alcool“, un document ce incerca sa integreze conceptul existent de „alcoolism“, boala care te face sa fii dependent de el. In 1979, termenul de „alcoolism“ a fost eliminat din clasificarea internationala a bolilor si inlocuit cu „sindromul de dependenta alcoolica“ . Mai bine inteles de nespecialisti si mai larg acceptat prin sinonimul de „betie“.
Alcoolul naste monstri
Studiile de specialitate arata ca dependenta de alcool este cea mai raspindita dintre problemele legate de droguri la nivel mondial. O persoana din 13 este suspecta de alcoolism. Abuzul de alcool genereaza suferinte organice, psihice si comportamente sociale pe care medicii (de orice specialitate) le observa zilnic. Este, de asemenea, cauza a peste 50% din accidentele rutiere mortale. Cu toate acestea, este un drog licit si promovat comercial. Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii, fiind corelat cu 80% dintre cazurile de sinucidere, 50% din crime, 30% dintre accidentele rutiere fatale si 15% din cazurile de inec. Este, de asemenea, unul dintre factori in unul din trei cazuri de divort si unul din trei cazuri de molestare a copiilor. Spre deosebire de companionul sau de adictie, fumatorul, consumatorul cronic si dependent de alcool este stigmatizat social. Se aude de nenumarate ori insulta „betivule!“, dar niciodata „fumatorule!“. Consumul de alcool poate favoriza aparitia cirozei la ficat, poate sa afecteze negativ copiii nenascuti si trebuie asociat cu cancerul la sin la femei, cancerul gurii, al esofagului, al faringelui si laringelui. Consumul mare de alcool a fost corelat si cu performanta sexuala slaba, dementa si degenerarea musculara.
Românul bea moderat si constant
In „cariera“ alcoolicului pot exista perioade variabile de abstinenta autoimpusa. Rareori se pot intilni tipuri „pure“ de consum. Un model este asa-numitul „alcoolism mediteranean“, intilnit mai ales in Franta, dar caracteristic si României. Subiectul este un bautor moderat, dar constant, pina apar alterarile starii de sanatate/socio-profesionale care evidentiaza fara tagada ca individul este dependent. Altfel spus, consumul este controlat, inclus intr-un stil de viata adaptat acestui mod de a bea regulat – la fiecare masa, o cantitate relativ fixa de alcool, asa-zisul „paharut“. Lipseste insa capacitatea de a se abtine, iar individul nu realizeaza ca are o problema legata de alcool pina la aparitia complicatiilor, in primul rind somatice, pentru ca, in societate, complicatiile nu sint vizibile, de vreme ce stilul acesta de a bea apartine mai tuturor membrilor grupului.
Craioveanul alcoolic este, prin excelenta, un bautor de tip mediteranean: moderat, dar constant. Il intilnesti in orice moment al zilei – mai ales pe inserat – in barurile, pub-urile, cafenelele si circiumile semanate din belsug prin toate cartierele. Bea regulat – de trei ori pe zi, inainte de masa. Pentru economie de timp, de multe ori nu se mai oboseste sa faca pauza. Bea singur sau in grup, iar in ambele situatii nu prezinta nici o complicatie sociala: stie ce face si chiar e mindru de asta. Iar daca nu, oricum nu mai are importanta, de la al doilea paharut incolo.
Semne de betiv
Unele dintre semnele care ne pot indica o astfel de problema in faza timpurie sint: bautul mai rapid decit ceilalti, gindul la modalitati de a bea citeva pahare in plus in timp ce „socializezi“, cheltuirea unei sume prea mari de bani pe alcool, negarea problemei si subestimarea cantitatii de alcool consumate, sentimentul de vinovatie sau remuscare legat de propriul consum de alcool, pierdere de memorie in timpul bautului, promisiunea de a bea mai putin, consumul pentru a face fata stresului cotidian.
