• Viata linga cariera miniera este un adevarat infern • Oamenii sint somati sa se mute, dar locuintele care trebuia construite de mai multi ani nu sint gata • Casele satenilor din Rosia pot sa se prabuseasca
Doar 12 familii au mai ramas in satul Rosia Jiu. Acestea sint somate de conducerea unitatii miniere sa plece din locuinte, numai ca oamenii nu au unde sa se mute, pentru ca mina nu le-a terminat casele, care, conform conventiilor incheiate, trebuia construite de mai mult timp in cartierul Primaverii. Viata linga cariera miniera este un adevarat infern. „Se misca pamintul atunci cind dau drumul la excavatoare. Ne curge tencuiala in cap, iar usile le legam cu sfoara ca nu mai stau deschise. Peretii au crapat, iar casa nu mai prezinta siguranta. Ne este teama sa mai locuim aici“, a spus Aurelia Patrascu, una din persoanele care traieste linga excavatoarele din cariera Rosia. Aceasta si-a luat inima in dinti si a mers, saptamina trecuta, la sediul PNA Gorj, pentru a reclama nedreptatile suferite. Casa in care locuieste aceasta se afla linga un excavator gigant, care a fost pus in functiune in urma cu putin timp, chiar in prezenta ministrului economiei si comertului, Codrut Seres. In gradina gospodariei, unde altadata se afla o livada de pruni, acum au „rasarit“ mastodontii care scormonesc dupa carbune.
Familia Patrascu detine in satul Rosia Jiu doua case si, in anul 2001, a incheiat o conventie cu unitatea miniera ca, in schimbul lor, sa i se construiasca o casa mai mare in cartierul Primaverii. In urma realizarii proiectului a reiesit o suprafata construibila mai mare cu 40 mp decit cea avuta de cele doua locuinte, dar Aurelia Patrascu impreuna cu sotul ei s-au angajat sa plateasca toata suprafata construita in plus si toate lucrarile suplimentare. Potrivit actului incheiat intre cele doua parti, termenul de predare a locuintei era inceputul anului 2002, insa casa este, in momentul de fata, departe de a fi finalizata. La momentul incheierii conventiei, valoarea lucrarilor care urma sa fie suportate de Exploatarea Miniera Rosia se ridica la 726 de milioane de lei. Reprezentantii unitatii miniere sustin ca s-au platit, pina acum, 1,3 miliarde de lei. Insa sumele platite au fost mai mari deoarece lucrarile au fost taraganate.
In urma cu citeva luni, Aurelia Patrascu s-a trezit la poarta casei sale cu ministrul Codrut Seres, care venise sa inaugureze un excavator gigant. Femeia s-a plins ministrului de situatia in care se afla, ca locuinta din Primaverii nu este finalizata, iar cea in care sta este crapata si risca sa se prabuseasca din cauza lucrarilor miniere din zona. „Domnul ministru era insotit de directorul general al SNLO, Tiberiu Trotea, caruia i-a dat ordin ca in trei luni sa rezolve problema si sa-mi predea casa din Varsaturi. Pina atunci, i-am cerut sa imi dea un cort in care sa stau. Apoi, a venit domnul director general, impreuna cu deputatul Manta, care s-a implicat si el in rezolvarea problemei, si cu inca cinci salariati. Au vazut casele in ce hal erau, dupa care am mers in Varsaturi sa vedem in ce stadiu se afla casa in care trebuia sa stau de patru ani. Directorul general s-a suparat pe mine si a recurs la amenintari. Casa nu este terminata nici pe jumatate. Nu este tencuita, nu s-a facut instalatia electrica. Nu pot sa ma mut in ea“.
Aurelia Patrascu mai spune ca unii stramutati au beneficiat de alt tratament: „La cei care lucreaza in minerit le monteaza si centrala termica. Le-au facut gard de fier, le-au bagat apa, canalizare si nu aveau nimic din toate acestea, iar noi trebuie sa cumparam totul. Am cumparat usile si am platit gardul. La altii s-au construit din doua case, trei sau patru, s-au construit beciuri si anexe pe care nu le-au avut“.
Amenintata de SNLO
Dupa putin timp, femeia s-a trezit acasa cu o adresa din partea SNLO, in care este somata sa se prezinte la sediul EMC Rosia, pentru a semna documentul de transfer al proprietatii. In caz contrar, aceasta era avertizata ca va trebui sa restituie sumele de bani primite pentru anexele gospodaresti si ca va fi actionata in judecata, fiind acuzata chiar de o fapta penala, inselaciune in conventii. De asemenea, intr-o minuta incheiata in luna august la sediul SNLO, familiei Patrascu i se oferea doua variante: sa preia casa din Primaverii in stadiul in care se afla si sa suporte restul cheltuielilor pentru finalizarea ei sau exploatarea miniera sa execute restul lucrarilor de constructie, cu conditia de a vinde catre SNLO restul proprietatilor detinute in Farcasesti, adica 1,5 ha de teren intravilan si doua hectare de padure, la preturi mai mult decit simbolice.
„Nu mai pot sa ma odihnesc“
Cornelia Brailoiu, de 65 de ani, este alta persoana care sufera enorm de pe urma carierei miniere. Aceasta locuieste la citeva case departare de Aurelia Patrascu, tot linga excavatoarele de mare putere. La fel ca vecina ei, aceasta trebuia sa se mute de mai mult timp intr-o casa din cartierul Primaverii, dar constructia nu este finalizata. Femeia a ramas singura, pentru ca sotul ei a murit in urma unui infarct cauzat, spune sotia, de supararile si necazurile pricinuite de exploatarea miniera. „Eu am doua case in satul Rosia, unde locuiesc de 40 de ani. In 2002, mina a facut contract cu firma ARC ca ne fac case. Au facut doua case. Una cu acoperis si tencuita, dar fara usi, fara ferestre si fara pardoseala si cealalta fara acoperis. In 2004, sotul meu a murit. Se tot ducea pe acolo, ca de aia a si facut infarct. El a fost profesor si era un om foarte calculat. Dupa ce a murit el, nu s-a mai facut nimic la case. A venit directorul EMC Rosia, Guran, cu masina si m-a intreaba cind ma mut. I-am spus ca nu am unde sa ma mut. A plecat“, povesteste Cornelia Brailoiu. Batrina spune ca nu poate sa doarma noaptea din cauza zgomotului excavatoarelor, iar tavanul casei este gata sa cada: „Ploua peste mine in casa. Tavanul e gata sa cada. Cind dau drumul la excavatoare nu mai pot sa ma odihnesc. Nu mai pot sa dorm deloc pina la ziua. Am facut nu stiu cite perechi de ciorapi“.
Aceasta este viata pe care sint nevoiti sa o indure adevaratii stramutati, in timp ce stramutatii de lux locuiesc de citiva ani in vilele ridicate cu numai citeva zeci de milioane de lei.
