Gazeta de Sud povestea, in august 2003, citeva dintre amorurile infiripate pe bancile caminului de batrini din Craiova. Citeva cupluri trecute de toate tineretile au ramas memorabile pentru nebuniile pe care le infaptuiau intr-o institutie cam nepotrivita pentru astfel de zburdalnicii. Ne intoarcem astazi acolo, intr-un mic control. Cine s-a cumintit? Cine pe cine a inselat? Si cu cine?
Batrineii „sex-appeal“ – remember
Pe unde te uiti, in curte, in spatele blocurilor, pe dupa copaci, perechi-perechi de batrinei isi mingiie ultimii ani de viata dupa puteri: unii impletind ciorapi si despletind, altii leganind o carte pe genunchi pina ce cucul senectutii ii cheama la culcare. Citiva dintre ei, insa, cei prevazuti cu ochi albastri si inima zburdalnica, isi regleaza conturile de pe urma cu amorul. Decorul tandreturilor rotunjite cu pipaieli pe sub jartele se muta deseori pe o fisie de iarba, ori undeva in dosul caminului, la fereala de cei care ar putea intrerupe clipa suprema cu vreun „Iu, Doamne, pacatele mele, ce faceti acolo?“
A murit de dorul lui
Nea Fanica si Vasilica, cuplul care acum doi ani inspaiminta toata suflarea caminului cu escapadele „orgioase“ din dosul tufelor, a ramas doar de poveste. El, Stefan Neagu pe numele intreg, a plecat la cele lumesti. „Si-a refacut viata, s-a dus la familie“, povestesc citiva dintre supravietuitorii-martori ai campaniilor de cucerire comise de gagicarul-sef fata de reprezentantele sexului slab din azil. La vremea aceea, Fanica era considerat de-a dreptul neiertator. Cu o privire albastra si un picior lipsa, Casanova de 80 de ani facuse zeci de victime in rindul batrinicilor cardiace ori betege. Si nu pe rind, cum i-ar fi ingaduit etatea si buna cuviinta, ci cu mai multe deodata, fapt ce i-a adus faima de crai, dar mai ales invidia celorlalti mosneguti cu pretentii de cuceritori. Acum insa, cind concurenta a disparut, povestesc amuzati de „nazdravaniile“ craisorului. „Era o figura. Batrin, sontorog, da’ nu ducea lipsa niciodata. Veneau la el toate, ca mustele… Cite nu l-au plins cind a plecat! Le vedeai stind pe bancuta, laolalta, suspinind si povestindu-si una alteia minunile pe care le facuse Fanica fiecareia…“ Vasilica, tinerica de 69 de ani, ultima care-i cazuse la picioare lui Neagu, n-a suportat insa multa vreme singuratatea. Tinjind dupa nebuniile de pe conducta, dupa hirjonelile din iarba, femeia a gasit de cuviinta ca viata fara ele nu-si mai are rostul. Si a plecat si ea de la azil, dar la cele vesnice.
Iubirea de-a sticla
Gheorghe Stroe, locul doi atunci in topul don-juanilor ramoliti, isi plimba inca falnicia pe aleile umbroase ale caminului. Adevarul e ca acum, dupa plecarea rivalului, el a ramas purtatorul de drept al titlului atit de rivnit de partea barbateasca a locului. Mai obosit cu vreo trei ani – „Am facut 87, incep sa imbatrinesc“, zice ginditor, sprijinit in baston – Gheorghe a ramas luptator indracit pe meterezele dragostei. De Getuta s-a despartit dupa doi ani de bucurii dulci, gustate prin ungherele spitalului. „N-am avut noroc cu ea. N-a vrut soarta“, a spus Gheorghe, dezamagit de esec. Nu ca ar fi avut vreunul vreo vina, ca ar fi calcat strimb sau altceva. Dar „soarta“ – Legea 343/2004 – a mutat-o pe Getuta la handicapati. Si ce era sa faca Gheorghe, barbat inca in putere? „Am luat-o pe Marioara, ca era aci, aproape. Oi avea mai mult noroc cu ea“, spera batrinul, desi n-ar duce lipsa de pretendente, in cazul in care nici partenera de acum n-ar corespunde cerintelor. Cu toate ca uneori il mai incearca nostalgia sarutarilor strimbe de altadata – deficienta care a si mutat-o pe Getuta la vecini – in general, Gheorghe e fericit. Chiar daca de cele mai multe ori e nevoit s-o convinga pe Marioara cu o litra de tuica, satisfactiile nu se lasa niciodata prea mult asteptate. Chiar si atunci cind o aduna de pe jos beata crita. „E rusinoasa, minca-o-ar tata, da’ e buna!…“
Hirjoana pina la altar
„Ma, femeie, mai stam?“, se aude un glas usor plictisit de pe-o bancuta. „Cum vrei tu… apoi mincam“, vine raspunsul chicotit al doamnei de alaturi. Ion Velici si Anica Velicea – perechea de pe banca – au facut istorie. Sint impreuna si astazi, ba chiar pe picior de a-si pune pirostriile, la patru ani de cind i-a cuprins o dragoste nebuna. Dupa un asediu de citeva saptamini presarat cu floricele, pufarine si plimbari lungi pe la umbra, apoi atacul scurt si precis – o pereche de chilotei cu gaurele – Ion (acum in virsta de 63 de ani) a cucerit-o definitiv pe Anica. Desigur ca o vreme, barbatul nu a lasat deloc artileria grea. Imbratisari furise, pupaturi apasate, pipaieli aproape necuviincioase, furate pe cite un petec de iarba. Focul indragostelii s-a stins insa cu vremea, lasind loc unei iubiri sincere si durabile.
„Nu mai incerc s-o cuceresc“, spune Ion, „E deja cistigata! Dogoarea iese din piept si acum, da’ parca e mai sanatoasa dupa ce s-a invechit“.
Nebuniile de la inceput au lasat loc vietii tihnite in doi. Gatit, spalat, cirpit ciorapi, mincat impreuna. Ca in orice casnicie. Au avut chiar norocul sa locuiasca impreuna, intr-o garsoniera. Din iarna insa, de cind s-au produs schimbarile la caminul de batrini, Ion si Anica au fost despartiti.
„Avem noroc ca sint camerele vizavi“, se consoleaza barbatul. „E mai greu, ca doar ne-am obisnuit ca omul cu femeia lui. Acum, cind fiecare mai are cite cinci oameni in camera, e dificil sa fii intim, chiar daca ne stiu toti. Adevarat ca asta ne face sa ne mai furisam prin locuri numai de noi stiute, asa, ilegalisti. Si care iubire nu e buna pe pitite, la iarba verde si miros de fin?“, zimbeste Ion, cu experienta barbatului care a gustat tot ce-a putut. Una peste alta, batrineii sint fericiti. Si se gindesc serios la ce-i asteapta: analize medicale, tot felul de acte, inelul. „Pai ce altceva? Nu mai avem nimic de impartit. Doar sa adunam cite ceva, dac-om putea…“
