România nu-l poate ridica pentru ca nici nu l-a instituit!
Uniunea Europeana a impus in urma cu sase ani moratoriul asupra introducerii pe piata de noi produse modificate genetic. Din anul 2004, prin decizia Comisiei europene, porumbul modificat genetic poate fi cultivat si poate fi utilizat in hrana omului si in Uniunea Europeana. Cele doua tipuri de porumb modificat genetic, Bt11 si NK 603, primul rezistent la sfredelitorul porumbului si cel de-al doilea tolerant la glifosat (ingredient activ al erbicidului Rouddup Realy), au fost testate de Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor, care a ajuns la concluzia ca sint la fel de sigure ca si porumbul conventional. In România, pina acum, legal a fost cultivata doar soia modificata genetic, porumbul neprimind autorizatie de cultivare si consum. Recent, comisarul european pentru mediu, Margot Walldtrom, a declarat ca porumbul NK 603, modificat genetic, a fost supus inainte de introducerea pe piata unui riguros studiu de evaluare a riscurilor si concluzia a fost ca este bun de consum.
Anul trecut, in lume s-au cultivat 81 de milioane de hectare cu plante modificate genetic (transgenice), iar principalele tari cultivatoare au fost: SUA (47,6 milioane ha), Argentina (16,2 milioane ha), Canada (5,4 milioane ha), Brazilia (5 milioane ha),China (3,7 milioane ha) si Paraguay (1,2 milioane ha). In Uniunea Europeana, doar Spania a cultivat pe 60.000 ha porumb modificat genetic, restul tarilor raminind reticiente fata de astfel de culturi. In UE, legislatia in domeniul alimentar prevede etichetarea produselor alimentare si a furajelor care contin peste 0,9% organisme modificate genetic (OMG), exceptie de la etichetare facind doar carnea, ouale si laptele obtinute de la animale hranite cu furaje modificate genetic sau tratate cu produse farmaceutice modificate genetic. In România, in toata aceasta perioada, s-a mincat orice era cit de cit comestibil, fara grija informarii consumatorului asupra continutului alimentelor, mai ales ca majoritatea importurilor de alimente s-a facut vrac, iar ambalarea s-a facut in România, unde nu era obligatorie etichetarea prin care sa se explice continutul de OMG.
O singura lege reglementeaza in România folosirea OMG
Patrunderea OMG in Uniunea Europeana a fost destul de grea, UE ingradindu-se cu zeci de legi care nu permiteau obtinerea de OMG. In România, o umbra de reglementare a cultivarii plantelor modificate genetic o da doar Legea nr. 214/2002, care aproba OG nr. 49/2000. Autorizarea pentru folosirea OMG se elibereaza de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor pe baza prezentarii unui dosar de catre utilizatorul de OMG. La nivelul ministerului s-a format o Comisie de Securitate Biologica, aceasta avind doar rol consultativ in eliberarea autorizatiei. Constantin Sim, oficial al Ministerului Agriculturii care se ocupa la acest nivel de monitorizarea cultivarii plantelor modificate genetic, a spus: „Autorizatia se da pentru «eveniment de transformare», adica pentru gena care a fost transferata in genomul plantei. Nu autorizam suprafata pe care se va cultiva planta modificata genetic. Abia dupa insamintare si recoltare, utilizatorul trebuie sa ne comunice cita suprafata a cultivat. Folosirea in cultura a plantelor modificate genetic nu constituie nici un fel de pericol, pentru ca ele au fost create pentru a fi rezistente la anumiti daunatori, care in conditii normale distrug cultura. Folosirea produselor acestor plante in alimentatia omului nu implica nici un risc. In lume, acest lucru se face de ani buni si nu s-a inregistrat vreun incident. Si la noi, anul trecut, s-au cultivat 60.000 ha cu soia modificata genetic, dar porumb modificat nu s-a cultivat pina acum. Daca Europa ridica embargoul asupra cultivarii acestui porumb, dupa ce s-au facut o multime de teste, inseamna ca nu avem de ce sa ne temem. Europa eticheteaza produsele obtinute din astfel de plante doar in scopul informarii consumatorului“, a spus Constantin Sim.
De anul trecut, in Europa sint 17 soiuri de hibrizi de porumb modificat genetic
In 2004, Comisia Europeana a aprobat inscrierea in Catalogul Comunitar a 17 hibrizi de porumb modificat genetic, rezistenti la sfredelitorul porumbului. In România, daunatorul impotriva caruia s-au creat aceste soiuri de hibrizi nu exista decit pe suprafete restrinse, venit din Ungaria, Cehia si Slovacia. Cultivarea soiurilor de porumb modificat genetic si tolerant la glifosat nu s-ar justifica decit prin introducerea pe piata semintelor de porumb a acestor soiuri la un pret pe kilogram mult mai mic decit al hibrizilor obtinuti natural, prin polenizare. O data cultivati, urmeaza sa cumparam si erbicidele produse si comercializate de o anumita firma si, de aici, incepe jocul. Prin neprotejarea suprafetelor cultivate cu porumb modificat genetic se infesteaza si suprafetele cultivate cu porumb traditional si, in citiva ani, hibrizii românesti de porumb dispar, fiind inlocuiti cu hibrizii modificati genetic doar pentru ca primii nu rezista nici la daunatorul care va termina culturile, nici la buruienile tratate doar cu sapa!
