BIOSIN, singura fabrica din Romania si a doua din Europa care a produs biostimulatori pentru agricultura, a fost construita in anii ’80, la Calafat. Pina la darea in folosinta, statul roman a cheltuit 100 de milioane de dolari, bani pe care i-ar fi recuperat inmiit daca agricultura romaneasca nu si-ar fi frint coloana in 1990 si nu ar fi ramas paralizata pentru multa vreme. Unitatea fusese proiectata pentru fabricarea Turiginului – insecticid biologic, a Lizinei si a Subtilazei – enzima pentru furaje, aminoacid esential si glutanat de sodiu-corector de gust. Liniile tehnologice au fost, la vremea respectiva, de ultima generatie, iar in unitate lucrau 1.200 de oameni. 1993, ultimul an in care fabrica a mai produs, a insemnat si moartea biotehnologiei romanesti, practicata dincolo de laboratoare, la scara industriala.
Investitori strategici in fier vechi
Schimbarea si rasturnarea sistemului de proprietate din agricultura au insemnat si desfiintarea sectorului zootehnic, inchiderea marilor fabrici de nutreturi concentrate, in acelasi timp cu portile BIOSIN Calafat. La acea data, BIOSIN avea doar citiva ani de productie, intreaga gama de utilaje si linii tehnologice fiind aproape noi. FPS, urmat de APAPS, organisme prin care s-au dus la fier vechi multe din fabricile din Romania, ar fi trebuit sa discearna si sa conserve ceea ce merita conservat, iar, daca ar fi facut acest lucru, cu siguranta BIOSIN Calafat ar produce din nou ceea ce a fost proiectata sa produca, biostimulatori pentru agricultura, si nu ar fi ajuns la fier vechi, cum s-a intimplat.
In septembre 2001, dupa un scandal legat de taierea fierului vechi si a inoxului alimentar din instalatii, unitatea a fost vinduta unor firme din Bucuresti, al caror reprezentant era arabul Khalil Abdelnaour Janho. Primarul Calafatului, Petre Traistaru, spune: „De trei ani, de cind a cumparat BIOSIN, arabul nu face decit sa taie si sa vinda fier vechi. A dat zece miliarde de lei pe fabrica si oamenii vorbesc ca a scos de trei ori mai mult doar din fier. Cind a cumparat, datoria la consiliul local era de un miliard de lei, iar arabul a venit sa ceara reesalonare si scutire definitiva pentru o parte din datorii. I-am reesalonat datoria, dar, pentru ca nu s-a tinut de cuvint si nu a platit la timp, a pierdut reesalonarea, fapt pentru care am pus si noi sechestrul pe ce mai ramasese nevindut: conducta de fier pe care venea aburul de la uzina termica“.
Faptul ca aproape toate fabricile vindute de APAPS au avut aceeasi soarta ca si BIOSIN Calafat, aceea de a ajunge la fie vechi, vorbeste de la sine despre o parte a programului de privatizate, prin care institutiile statului nu au stiut cum sa scape mai repede de ceea ce nici macar nu stiau ce au in administrare, fabrici cu echipament de ultima generatie din Europa. Nu au facut altceva decit sa umple buzunarele unor sarantoci, veniti cu 100 de dolari si pozind in investitori strategici.
