Familia Mariei este formata din zece persoane, care traiesc intr-o singura camera. Casa in care locuiesc oamenii este situata in Craiova, in cartierul Fata Luncii, pe strada Rindunele. Atit Maria, cit si sotul ei nu au un serviciu stabil, muncind cu ziua pe unde apuca. Unul dintre copii este grav bolnav si are nevoie de ingrijire speciala, pe care parintii nu i-o pot oferi.
La cei 45 de ani, Maria are opt copii. Neavind nici un venit sigur, strictul necesar al familiei este asigurat cu greu. Pentru a nu-i lasa pe copii sa moara de foame, cei doi muncesc pe unde gasesc, pe bani destul de putini.
„Vecinii mi-au zis sa mai dau din ei la casa copilului, ca mai scap de o grija. Dar nu pot sa nu ii stiu linga mine. Mai bine muncesc eu de ma spetesc, decit sa ii dau ca pe niste haine vechi. E destul de greu. Ne trezim dimineata si plecam fiecare intr-o parte, ca sa putem sa facem ceva. Acum, ca a venit vara, gasim de sapat, fie la cimp, fie in gradina omului. In oras, daca avem nororc sa dam peste ceva, sintem mai bine platiti decit la satele din apropiere. Acolo nu iesim prea bine, pentru ca «patronii» ne dau mai putini bani. Primim maximum o suta de mii pe zi. De obicei, daca stam toata ziua, sint obligati sa ne dea si mincare. Nu mincam, ci o pastram sa ducem acasa la copii. E o adevarata bucurie cind ajungem seara acasa, dupa o zi de munca, si ei vin sa ne sara in brate“, a povestit Maria.
Zece suflete se adapostesc intre patru pereti
Unul dintre copiii Mariei este grav bolnav. Medicamentele de care acesta are nevoie sint destul de scumpe pentru buzunarul familiei.
„Nu au mai mincat saracutii de ei ceva dulce de anul trecut, de la Craciun. Atunci am primit niste dulciuri si le-am impartit la toti. Nu s-au saturat, dar macar au gustat si ei. Eu nu am cum sa le cumpar. De abia ne ajung banii ca sa mincam atit cit sa nu murim de foame. In plus, trebuie sa dau bani si pe medicamentele baiatului bolnav. Acum citiva ani i-a fost rau pentru prima data. Cind l-am dus la spital, mi-au spus ca este grav. Ar trebui sa aiba parte de o ingrijire speciala. Dar asta nu se poate. Locuim toti intr-o singura camera. Cind este cald, mai iesim sa dormim si afara. Iarna insa, ne inghesuim toti intre patru pereti. Pentru a supravietui facem orice. Cind nu am avut bani, de multe ori am adormit si nemincati. Copii sint intelegatori. Nu ne-au certat niciodata ca ii lasam sa traiasca in halul asta. Sint constienti ca, daca am avea putere, le-am da tot ce si-ar dori. Oricum, inima mea de mama sufera cind ii vede ca, uneori, vin de la scoala plingind pentru ca au ris colegii de ei din cauza hainelor jerpelite. Orice s-ar intimpla insa, le-am promis ca nu ne vom desparti niciodata de ei“, a incheiat cu ochii in lacrimi femeia.
