Acasă Actualitate O batrina supravietuieste cu mincare de la studenti

O batrina supravietuieste cu mincare de la studenti

-

Cine o vede pe Mateoiu Dora Dorina poate crede ca e o bunicuta care s-a oprit sa se odihneasca. Are 71 de ani. Toata viata a muncit ca menajera pe la case mari. Nu are pensie si nici unde sa stea. Casa parinteasca de pe strada Mesteacanului a fost vinduta de familie inainte de 1989, cind Dora muncea in Bucuresti. N-a primit vreun leu pe ea. De aproape sase ani s-a imbolnavit. Cerseste in Craiova tot de atita timp. Merge schiopatind, adusa de spate, chinuita de foame, de griji si de boala. E imbracata atit de curat, ca albul hainelor si al baticului iti ia ochii. Din mineca bluzei i se zareste incheietura miinii drepte, umflata si deformata, cu urme vizibile de lovitura recenta. Dupa alegeri a fost la primarie, pentru ca i se promisese in campania electorala ca va fi ajutata si se va gasi si pentru ea un loc unde sa puna capul. Dar usa cea grea de la intrare i-a fost inchisa in nas, si la propriu, si la figurat. La propriu pentru ca usa a fost trintita peste incheietura batrinei, care a urlat de durere. Pentru a nu fi tulburata linistea publica, a fost alungata si de pe scarile municipalitatii. I s-a strigat: „Stai la colt, ca stai bine!“

Fara pensie si fara copii, Dora are nevoie de mai bine de 2.500.000 de lei lunar pentru medicamentele care ii fac suferinta mai usoara. Cardiopatia ischemica, osteoporoza, artroza deformanta sint numai citeva dintre bolile care ii chinuiesc batrinetile. Si tare rau ii mai pare ca a votat…

„Numai sa nu mor in strada, ca un ciine!“

Dora vorbeste foarte ingrijit. A absolvit un liceu teoretic. Sta prin spitale cit o pot tine si doctorii. Spala si se spala pe la prieteni. Intr-o sacosa isi tine schimburile. Restul lucrusoarelor le lasa la bagaje de mina, in gara. Plateste pentru asta din banii pe care ii aduna peste zi. De pe la cunostinte mai primeste cite o haina si cite ceva de-ale gurii. Nu vrea sa deranjeze pe nimeni prea tare. Vrea o camaruta care sa fie a ei.

„Simt ca mor. Macar sa mor intr-un pat, nu pe strada, ca un ciine. Noroc cu studentii, baietii astia tineri. Imi aduc de mincare si mai imi dau si cite un banut, desi nici ei nu au mare lucru. Doar saracul crede saracului. Cind e un meci mare in oras mai primesc si de la sponsori cite ceva. Dumnezeu sa le dea sanatate la toti, ca isi fac mila de un suflet necajit!“, a spus Dora. Ea nu mai crede ca se va gasi un loc in care sa se odihneasca: „Poate ca o sa am un loc al meu cind voi fi la doi metri sub pamint. Atunci nu o sa se mai impiedice nimeni de mine si o sa fiu linistita.“

ȘTIRI VIDEO GdS