• Ilinca Stamatoiu are 86 de ani si ii este teama ca va muri fara sa-si primeasca padurea pentru care, pe vremea comunistilor, a mincat bataie si a fost nevoita sa-si alapteze copilul in puscarie • Familia Stamatoiu a fost singura din Turburea care s-a opus colectivizarii • Dupa ce a fost bagat in puscarie de patru ori de catre comunisti, Toma Stamatoiu a murit fara sa-si indeplineasca visul de a-si lua inapoi padurea
Paralizata si imobilizata de aproape un an, Ilinca Stamatoiu, de 86 de ani, din Turburea-Gorj, nu-si mai poate dori decit ca fiul sau sa umble din usa in usa cu plingerile sale, in speranta ca nu va muri pina cind nu-si va lua inapoi padurea. Singura avere a sotilor Toma si Ilinca Stamatoiu au fost pamintul si un hectar de padure. Pentru pamint si padure, ei au luptat toata viata si au infundat inchisorile comuniste. Familia Stamatoiu a fost singura din comuna Turburea care s-a opus colectivizarii. In toate memoriile, Ilinca Stamatoiu implora autoritatile sa o ajute sa-si primeasca padurea. „Va rog din tot sufletul sa ma ajutati sa-mi iau padurea acum, cind zilele mele sint numarate. Doresc sa-mi iau lemne din padurea mea pentru a ma incalzi“.
„Dumnezeii tai de reactionar, maninci hirtia partidului?“
Cel mai mare regret al femeii este ca sotul sau a murit fara sa-si vada inapoi padurea. Toma Stamatoiu s-a luptat pentru bunurile sale dupa Revolutie la fel de mult ca si pe vremea comunistilor, cind a infundat puscaria de patru ori pentru ca s-a opus colectivizarii. Ilinca isi aminteste ca barbatul a preferat sa o manince decit sa semneze hirtia prin care trebuia sa fie de acord cu colectivizarea: „Il legau de scaun cu mina stinga la spate, iar cu dreapta trebuia sa semneze cererea de intrare in colectiv. El rupea penita tocului in masa, apuca hirtia si o rupea cu dintii, mincind-o. Atunci, comunistii il bateau zicindu-i: «Dumnezeii tai de reactionar, maninci hirtia partidului?»“. In ciuda chinurilor suportate, Toma Stamatoiu a murit, la opt ani dupa Revolutie, fara sa fi intrat vreodata in CAP, dar si fara sa-si vada inapoi padurea confiscata.
„Am dormit cu capul pe hirdaul cu fecale“
Chiar daca avea cinci copii acasa, Ilinca Stamatoiu nu a scapat nici ea de inchisorile comunistilor pentru ca s-a opus cind acestia au venit sa-i lucrurile din curte. Femeia isi aminteste ca pe fiul sau, Toma, l-a alaptat in inchisoare. „Am venit din inchisoare cu fata plina de bube pentru ca am dormit toata detentia linga hirdaul cu fecale“, povesteste Ilinca Stamatoiu. Dupa suferintele indurate, batrina nu intelege de ce, dupa atitia ani, nu poate sa-si primeasca inapoi padurea. Ea nu poate intelege ce lege o impiedica sa ia lemne din propria padure, pentru a se incalzi. Concluzia sa, dupa o viata de lupta si suferinta zadarnica, este: „Astia ne-au pacalit! Tot ca si comunistii sint“.
Familia nu are bani pentru a-si scoate acte din arhiva
Viata grea pe care femeia a dus-o pe vremea comunistilor nu s-a schimbat prea mult nici dupa aceea. Batrina are acum o pensie de 600.000 de lei, care, alaturi de alocatiile nepotilor, reprezinta singurul venit al unei familii de sapte persoane. Toma Stamatoiu, fiul care a ramas sa aiba grija de mama sa, spune ca de la primarie i s-a spus ca trebuie sa obtina actele de la Arhivele Nationale pentru a-si dobindi padurea. „Eu nu am bani pentru aceste documente“, sustine barbatul. El ameninta ca, daca nu-si va primi padurea, si-o va lua singur. De altfel, in Turburea, alte 50 de familii au intocmit un tabel in care semneaza aratindu-si nemultumirea pentru modul in care se retrocedeaza padurile pe care le doresc pe vechile amplasamente. „Cunosc situatia familiei Stamatoiu, dar problema este, ca si la ceilalti, ca doreste padurea pe vechiul amplasament, ceea ce este mai greu. Nici nu are acte decit pe o parte din padure. Primaria a incercat sa ia actele de la Arhivele Nationale pentru toti locuitorii comunei, dar nu se poate. Fiecare trebuie sa depuna cerere si sa plateasca“, a spus primarul Teodor Iloiu.
