Doua camere ale casei invatatoarei Lenuta Moarfa, din satul Rogojelu, judetul Gorj, au cazut de aproape 20 de ani in haul sapat de proprietarii depozitului de carbune de la Termocentrala Rovinari. Atunci, in 1985, in graba cea mai mare au inceput sapaturile de extindere a depozitului de carbune. S-au facut evaluarile bunurilor locatarilor din satul Rogojelu, ale caror gospodarii impiedicau extinderea, li s-au dat citeva mii de lei pentru ce au agonisit o viata si multi ani s-a crezut ca problemele erau rezolvate. N-a contat ca unii oameni nu puteau sa-si mai incropeasca gospodarii, ca unii nu aveau unde sa plece, ca multi nu voiau sa locuiasca in coloniile in care Compania de lignit le aranja casute-tip. Lozinca „Tarii cit mai mult carbune“ stergea orice obstacol din calea fauririi marilor ctitorii socialiste.

„Cind mi-au evaluat casa, a iesit o suma de o suta de mii de lei. Compania, sau cine a fost atunci, mi-a dat 35.000 de lei. Pentru livada cu 115 pruni care era in spatele casei mi-au dat 2.000 de lei. Dupa ce mi-au dat banii, au venit cu soldatii si au inceput sa sape si sa-mi scoata prunii. Au venit cu haul pina linga casa mea, care era mai sus decit restul satului. Atunci s-a imbolnavit barbatul meu si bolnav e si acum. Paralizat si avind probleme cu capul, nici nu moare, nici nu traieste. Se tiraste in doua ciomage pe batatura care ne-a mai ramas. Dupa ce au sapat, ar fi trebuit sa faca zid de sprijin, dar nu au facut. Zidul s-a facut mult mai tirziu, iar jumatate din casa mea s-a prabusit in anul 1986. Abia pe urma au facut zidul, ca altfel alunecau si camerele care mi-au mai ramas“, povesteste invatatoarea pensionara, Lenuta Moarfa. Depozitul de carbune al termocentralei a ajuns la citiva metri de casa ei. A pastrat toate actele si anul trecut a hotarit sa dea Compania in judecata si sa ceara sa-i plateasca cinstit munca ei de-o viata. Procesul s-a tot aminat, s-a tot incurcat, iar acum s-a impotmolit de tot pentru ca, intre timp, Compania s-a divizat, iar invatatoarea asteapta sa vada impotriva cui se va indrepta cu plingerea ei. Spera ca macar acum, dupa 20 de ani de asteptare, cei care au intrat in curtea ei cu carbunele sa plateasca cinstit ceea ce se mai poate plati. Anii de chin traiti intr-o casa pe jumatate prabusita, anii in care trebuia sa le explice copiilor de la scoala despre marile realizari care-i distrusesera casa, boala barbatului de linga ea nu le poate plati nimeni niciodata. Cele mai frumoase zile ale locuitorilor din Rogojelu sint cele cu ploaie. Atunci, carbunele se uda si pulberile si praful nu le mai intra in suflete. Zgomotul de la termocentrala depaseste orice limita a decibelilor admisi prin lege. In „capitala“ judetului lor, Gorj, se fac si se desfac afaceri, se invirt miliarde de lei, in timp ce la Rogojelu, oamenii mor incet, in asteptarea unui proces drept.