Chiar daca legea ofera facilitati celor care angajeaza persoane cu handicap, acestea gasesc cu greu o usa deschisa, unde sa fie primite fara prejudecati. Redactorii Gazetei de Sud au testat cit de deschisi sint patronii craioveni la ideea de a incadra o persoana pregatita profesional, dar imobilizata in caruciorul cu rotile sau avind alte deficiente. Rezultatul nu ne-a surprins. Il stiam de la numerosii tineri cu handicap care ne-au sesizat, ca pe ultima speranta de la capatul unui lung sir de usi inchise. Ignorati de autoritatile indiferente la litera legii, care ii obliga sa ofere facilitati, si marginalizati de semenii lor, tinerilor cu dizabilitati li se refuza chiar si dreptul de a-si cistiga existenta prin munca.
Legea nr. 519 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999 – privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap – prevede la articolul 37 ca „persoanele fizice sau juridice care angajeaza persoane cu handicap pot infiinta unitati protejate. Unitatile protejate pot fi: agenti economici cu personalitate juridica (…) care au cel putin 30% din numarul total de angajati persoane cu handicap incadrate cu contract individual de munca; sectii, ateliere sau alte structuri fara personalitate juridica din cadrul agentilor economici sau din cadrul organizatiilor neguvernamentale, care au (…) cel putin 30% din numarul total de angajati persoane cu handicap incadrate cu contract individual de munca…“.
Drepturile acestor unitati protejate sint destul de tentante pentru agentii economici: scutire de plata impozitului pe profit, cu conditia ca 75% din fondul obtinut prin scutire sa fie reinvestit pentru achizitionarea de echipamente tehnologice, masini, utilaje, instalatii de lucru si/sau pentru amenajarea locurilor de munca protejate; scutire de plata taxelor vamale pentru importurile de materii prime, materiale, semifabricate, utilaje si parti componente ale acestora necesare procesului de productie; scutire de TVA etc.
Avantajele oferite de lege nu sint insa suficiente pentru ca angajatorii sa considere viabila ideea infiintarii unei astfel de unitati protejate. Persoanele cu handicap nu intra in calculele patronilor care isi doresc angajati sanatosi, chiar daca sanatatea lor nu este neaparat echivalenta cu eficienta.
„…Ne pare rau“ – refuz „ambalat“ in scuze jalnice
Redactorii Gazetei de Sud au sunat citiva angajatori care isi publicasera oferta de munca la mica publicitate. In toate cazurile, discutia a mers struna. Oamenii s-au declarat incintati de pregatirea profesionala si de experienta interlocutorilor. Pina in momentul in care li s-a spus ca stau de vorba cu o persoana imobilizata in caruciorul cu rotile sau cu rudele unui tinar surdomut in cautarea unui loc de munca.
Primul angajator, patron al unui magazin de piese auto, in cautarea unui gestionar, a inchis pur si simplu telefonul cind a auzit ca tinara de la capatul firului, absolventa a Institutului de Stiinte Economice, cu doi ani de experienta, nu se poate deplasa decit in carucior. Al doilea ne-a raspuns raspicat: „Nu angajam handicapati!“. Ne intrebam daca nu cumva acel patron nu sufera de un handicap mai mare decit cel al unui tinar fara picioare: un handicap mental, psihic si emotional.
Alti patroni au pus imediat intrebarea: „Si care ar fi obligatiile noastre daca va angajam. Ce ar trebui sa va asiguram?“. Dupa care gaseau motive sa refuze, mai mult sau mai putin elegant, cererea de angajare a „handicapatului“: „Nu stiu… Cred ca avem o problema cu spatiul. Noi avem un atelier mic. Ca sa ajunga la masinile de cusut, fetele trebuie sa dea la o parte banca pe care punem lucrurile. Dumneavoastra, cu caruciorul… Ne pare rau. Sanatate multa!“, ne-a urat „Primadona“, o firma in cautare de confectionere. Poate ca femeia nu si-a dat seama de ce spune, dar, daca la capatul celalalt al firului ar fi fost intr-adevar o persoana condamnata la o viata in caruciorul cu rotile, urarea cu „sanatatea“ – care nici macar nu tine de foame, este de o cruzime cutremuratoare.
Am intilnit si patroni amabili
…Nu tocmai fericiti de ideea de a angaja o persoana surdo-muta, dar macar amabili si decisi sa ii ofere o sansa. Patroana de la Mc. Pluto’s, in cautarea unui bucatar, ne-a spus ca nu este nici un impediment „atita timp cit fratele dumneavoastra dovedeste ca stie meserie, vine cu un carnetel cu retete si ne arata ce stie sa faca. Sigur, aduceti-l la noi!“.
Spre surprinderea noastra, persoanele surdomute au mai multe sanse de a-si gasi un loc de munca decit semenii lor in caruciorul cu rotile. Amabilitate am intilnit si la SC COREAL, unde ni s-a spus ca „vrem sa angajam oameni cu indeminare. Faptul ca este surdo-mut nu cred ca ii afecteaza fratelui dumneavoastra priceperea. Veniti! Incercati! Este o sansa“.
Tinem sa le multumim acestor persoane care au mai „luminat“ putin perspectivele sumbre.
Nu exista nici macar o baza de date a persoanelor cu handicap!
Aceeasi Lege 519 prevede la articolul 42 ca „persoanele juridice care au cel putin 100 de salariati au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de munca intr-un procent de cel putin patru la suta din numarul total de salariati. Articolul 43 prevede expres ca „persoanele juridice care nu respecta prevederile art. 42, alin. (1), au obligatia de a plati lunar catre bugetul de stat o suma egala cu salariul minim brut pe tara inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au incadrat persoane cu handicap“. Sint exceptate persoanele juridice care fac dovada ca au solicitat trimestrial la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca repartizarea de persoane cu handicap.
Purtatorul de cuvint al Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Dolj, Catalin Dumitrescu, spune ca, desi majoritatea firmelor mari, cu peste 100 de angajati, au solicitat angajarea de persoane cu dizabilitati, acest lucru nu a fost posibil din cauza lipsei bazei de date complete.
„Persoanele cu handicap solicita foarte rar ajutorul nostru in cautarea unui loc de munca, iar de la Inspectoratul Teritorial al Persoanelor cu Handicap avem o baza de date depasita. Am avut surpriza sa trimitem scrisori unor persoane pe care le stiam in carucior si care au venit la sediul nostru pe picioare, recuperate. Noi avem in plan crearea unei baze de date, astfel ca in momentul in care o firma solicita om pentru orice meserie, noi sa avem de unde alege si ce sa le oferim. O sa dureze citeva luni, dar totul o sa fie bine pus la punct“, a spus Catalin Dumitrescu.
Pina cind Autoritatea Nationala a Persoanelor cu Handicap, aceeasi care ar trebui sa supravegheze punerea in practica si respectarea Legii nr. 519/2002, nu va lua masuri drastice si repetate impotriva celor care o incalca, incepind cu autoritatile locale si terminind cu patronii care refuza dreptul la munca al acestor tineri, persoanele cu handicap vor ramine o categorie marginalizata, cu ginduri sinucigase in fata unui viitor fara nici o perspectiva.
