O viata intreaga a modelat aluatul. Timp de 44 de ani a facut piine la aceeasi unitate, Intreprinderea de Panificatie Craiova, actuala PAN GROUP. A migalit, a creat si a ajutat la punerea pe piata a 30 de sortimente noi. Nicolae Tilipoi, omul care a facut 44 de ani piine pentru toata Craiova, era cel mai talentat fauritor de „piini de protocol“.
„Cind trebuia sa vina cineva mare in judet, stiam ca o sa ma cheme si o sa fac piinile de protocol. Erau piinile cu care se intimpinau oficialitatile si erau oferite spre gustare impreuna cu sarea. Am facut si pentru Festivalul <<Maria Tanase>>, si pentru aniversari deosebite, si pentru zile de nastere. Am facut adevarata arta din piine. Modelele mele se mai pastreaza si acum in albumul meu de familie“, spune batrinul, mingiind fiecare poza din care se rasfata piinile facute de el.
Dupa ce a iesit la pensie in 1986, Nicolae Tilipoi si-a propus sa-si rasfete gustul pentru lucrul frumos si bine lucrat. A inceput sa mestereasca minibaruri din materiale pe care altii le aruncau. Celor trei copii le-a daruit fiecaruia cite o masa multifunctionala, spunindu-le: „Daca n-am sa va dau o casa, macar sa va dau o masa!“.
Pe masura ce treceau anii, zabovea tot mai mult in boxa de la subsolul blocului, unde si-a incropit un atelier. Dupa ce a reparat bastonul unei doamne din bloc, i-a venit ideea sa le faca chiar el. Avea 70 de ani cind s-a „recalificat“ in fauritor de bastoane pentru batrini.
„Am inceput sa desenez sabloane pentru partea de sus a bastonului si am reusit sa am 20 de modele. Cind am timp, cobor in subsol, in boxa, si mesteresc. Acum imi este din ce in ce mai greu pentru ca nu mai am lumina. Proprietarii magazinului de la parter ne-au luat geamurile de la boxa si au pus niste tabla. E cumplit de frig si le-am zis sa nu faca asta, dar nu ma asculta nimeni, ca sint batrin“, spune Nicolae.
Ceea ce a inceput din curiozitate s-a dovedit un plus la pensia mica in comparatie cu greutatile din ce in ce mai mari ale vietii. Fire sensibila, Nicolae accepta asprimea si neajunsurile vietii, gasind explicatii pentru orice nedreptate. Si bucuriile, si necazurile i le poti sti daca deschizi cele doua caiete cu poezii compuse de el si pe care vrea sa le lase ca testament celor trei copii. Rar gasesti atita intelepciune, atita sensibilitate si atita mindrie la un batrin care, la aproape 80 de ani, munceste inca pentru un cistig in plus.
Daca il veti intilni intr-o zi mergind agale pe strada Unirii, cu citeva bastoane pe brat, sa stiti ca nu e la plimbare si puteti cumpara linistiti un sprijin al batrinetilor. Este singurul om din Craiova care mai face astfel de obiecte utile, disparute definitiv din magazinele orasului.
