Comuna fara strop de apa se numeste – ca o culme a ironiei – Uda. De cind se nasc si pina mor, localnicii invata sa stringa picatura cu picatura comoara ce se-ndura sa pice din cer ori care se aduna prin piriiase. Pentru ei, in fiecare zori de zi, apa este o provocare. Dar, ca niciodata parca, in ultimii ani seceta a fost cosmarul pe pamint. In 2001, Dumnezeu s-a-ndurat si a dat de sus, dar tirziu, spre toamna. Anul urmator, in schimb, setea a fost insuportabila. Ca sa nu moara animalele, s-a carat apa cu vidanjele. Acum tot asa. De miercuri, pompierii au adus cisterne pline la Uda.
Primele 20 de tone de „menajera”
Doua cisterne pline ale Grupului de pompieri „Cpt. Puica Nicolae“ si o masina a Protectiei Civile serpuiau pe drumul de tara de la Uda. Rasfirate pe dealuri, casele asteptau rabdatoare, cu zeci si zeci de bidoane si butoaie insirate in fata portilor. Cineva spunea ca la Uda puterea unei gospodarii sta in numarul de recipiente in care poti sa cari apa. Cita dreptate!
Conform strategiei stabilite cu o zi inainte de catre subprefectul Mircea Draghici, col. Dumitru Voiculescu si primarul Marcel Ciobanu, prima masina de pompieri, cu noua tone de apa, a oprit in punctul „Miercani“, iar cealalta, cu 11 tone, a mai urcat putin la „Greaban“. In desertul Uda, in saracia de pe lume, venise, asadar, apa! Menajera! Iar lumea, peste o mie de familii, a-nceput sa freamate.
Setea animalelor – ostoita la „gauri”
Pompierii au desfasurat furtunurile, iar oamenii au iesit cu galeti, cu bidoane. „N-avem deloc. Si cel mai prost e ca n-avem de vite. Sint mai mult de 140 de vaci si ce facem cu ele?!“, rostea aprig, de pe margine de sant, Marin Mierlea. Aflam ca pe la Uda de Sus oamenii sapa „gauri“ in care, daca vrea Domnul, se-aduna apa de ploaie. Dintr-o astfel de „gaura“ isi astimpara insa setea doar vita care-apuca sa bea prima. „Ale mele beau cite trei galeti, dar seara, ca pina atunci rabda“ – s-a bagat in vorba si Domnica Ispas.
Incet-incet, recipientele de pe marginea drumului erau umplute. Cel mai greu era de batrini, care abia mai puteau sa care. Luau si copiii. Au venit oameni si de la trei kilometri distanta, care cu caruta, care cu magarul, care cu roaba… Luau apa ca sa le-ajunga doua-trei zile pentru animale.
Fintinile n-au apa la Uda
Fintinile n-au apa la Uda. E prea inalt nivelul sus, pe dealuri, iar pinza freatica prea jos, in adincuri. Comuna, spune viceprimarul Florin Maria, are 84 kilometri patrati, 16 sate si 2.599 de locuitori. N-are insa decit vreo 15-20 de „firicele“ care abia susura o idee de apa. Exista si asa-numitele helestee, ca acela din Uda de Jos, de fapt o balta salcie, ingradita. Apa de baza vine de la ploaie sau de la zapada. Strinsa in fiecare canal, santulet sau groapa… Apa de baza vine si carata de pompieri, dar taranul din Uda nu stie ca asta e grija unui intreg Comandament judetean de lupta impotriva dezastrelor, precum si a primarului Marcel Ciobanu.
O sete de 1,154 milioane de euro
Lumea nu stie ca Primariei Uda i-a fost aprobat, pe linia SAPARD, un proiect de alimentare cu apa in comuna. Un proiect care valoreaza 1,154 milioane de euro si care isi asteapta rindul la finantare. Lumea la Uda stie ca anul acesta cultura de griu a fost total compromisa, dar ca s-au facut prunele, asa cum s-au facut. Oamenii de la Uda mai stiau ca pina la ora prinzului nu venise apa potabila, fiindca o cisterna de la Vinalcool trebuia mai intii spalata de otet… Si, ce e mai tragic, s-au obisnuit sa stie ca sint aproape cei mai saraci oameni de pe pamint.
