Blocuri construite din lemn si carton carora le-au disparut acoperisurile sau chiar un etaj intreg – asa arata colonia ACH din comuna Pestisani. Oamenii care locuiesc aici nu pot spune daca sint oraseni sau sateni. Cei mai multi sint veniti din Moldova pentru a lucra pe santierul Hidroconstructia. Cind au plecat de acasa, au crezut ca vor sta un an, dar au ramas o viata. Colonia devine, pe zi ce trece, o ruina. Muncitorii se tem ca acum, in prag de pensie, cind santierul se va inchide, va trebui sa se intoarca acasa, in locurile pe care nu le-au mai vazut de zeci de ani.
Zeci de familii traiesc de multi ani in comuna Pestisani, dar nu pot spune ca sint de-ai locului, iar vecinii lor nu i-au considerat niciodata membri ai comunitatii. Colonia ACH, cum este cunoscuta asezarea formata din blocuri de lemn si carton, a fost mereu izolata de restul comunei, chiar daca se afla chiar in mijlocul ei. Localnicii din Pestisani nu-i cunosc pe vecinii lor din colonie si nici acestia nu s-au grabit sa se apropie de sateni. Chiar daca nu-i despart decit citiva zeci de metri, oamenii au trait toata viata fara sa se intereseze prea mult unii de altii, iar cei din colonie au ramas pentru restul comunei „moldovenii de la ACH“. Locuitorii coloniei nu se cunosc prea bine nici intre ei pentru ca in comunitatea lor a fost un continuu du-te-vino.
Un provizorat care dureaza de 15 ani
Blocurile care alcatuiesc colonia sint construite dintr-o imbinare ciudata de lemn, caramizi si carton, locuinte improvizate, destinate sa adaposteasca muncitorii doar pe perioada verii. Cind au venit in Gorj, oamenii adunati de prin judetele Moldovei au crezut ca vor sta pe santier doar o vara, dar au ramas o viata intreaga.
„De loc sint din Roman si am venit in colonie din 1988. Am lucrat pe santier la Hidroconstructia, dar am iesit la pensie pe caz de boala. Traiesc cu 600.000 de lei pe luna. Nu credeam ca o sa ramin atit de mult in colonie. Intre timp mi-au crescut copiii, iar fata mea merge acum la Liceul din Pestisani. Am auzit ca santierul o sa se inchida si probabil ca va trebui sa ne intoarcem de unde am venit. N-am mai fost acasa de 15 ani, nici nu mai stiu ce mai e pe acolo“, a spus Elena Mititelu, de 52 de ani.
Baraca etajata, cu apa curenta – locuinta de serviciu
Pentru ca perioada de provizorat s-a prelungit cu mult peste asteptarile lor, muncitorii au inceput sa transforme adaposturile care le-au fost repartizate intr-un fel de case in care sa poata locui tot restul anului. Ei si-au facut sobe, au tras apa curenta si si-au facut chiar si gradini sau cotete de porci si pasari.
Coloniile muncitoresti au ceva aparte in ceea ce priveste modul in care sint facute locuintele. Desi sint niste baraci, acestea au etaj. La unele dintre ele, atit etajul, cit si acoperisul au disparut pentru ca lemnul din care erau facute a ajuns pe focul celor care nu aveau cu ce sa se incalzeasca. „Multe dintre baraci sint nelocuite. Incet-incet, s-a furat tot ce se putea fura: lemn, carton, caramizi.
Prin unele se mai adapostesc cei care nu au unde sa stea. Mai sint si oameni care nu lucreaza la Hidroconstructia, dar stau aici. Platesc chirie. Noi nu platim, pentru ca sint considerate locuinte de serviciu. Ne este foarte greu cu lemnele de foc si cu energia electrica pentru ca sint foarte scumpe“, a spus Stefan Perja, unul din locuitorii coloniei. Zilele coloniei ACH sint numarate, dar multi dintre muncitorii care au lucrat pe santier nu vor sau nu au unde sa plece.
Ei spera ca vor fi lasati sa traiasca in continuare in baracile care oricum nu folosesc nimanui.
