Pentru cei mai multi dintre romani, Calafatul inseamna istorie, inseamna locul in care primul soldat a cazut la datorie in 1877, luptind pentru independenta tarii.
Pentru localnici, Calafatul reprezinta orasul in care peste 70% din forta de munca someaza, caci dintr-un centru industrial important n-a ramas decit… istoria.
Pentru optimisti, Calafatul ar putea sa-si recapete importanta de odinioara dupa edificarea podului de peste Dunare. Pina atunci, insa…
Industria e sublima, dar lipseste (aproape) cu desavirsire
Calafatul se lupta sa-si recistige gloria pe care a avut-o odinioara ca oras industrial. Treaba grea, daca e sa luam in calcul incercarile repetate si, din pacate, esuate de relansare a obiectivelor industriale ridicate in anii constructiei socialismului. Cu toata initiativa investitorilor si preocuparea edililor, pina la relansarea economica mult asteptata, in Calafat nu mai functioneaza decit doua dintre fabricile de altadata: „Textila“ si Intreprinderea de Industrializare a Laptelui. Situatia se reflecta in rata somajului, care a ajuns in ultima perioada la cote alarmante: aproximativ 70% din populatia apta de munca, dintre care doar 15% se afla in evidentele Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca. Ultimul bastion al industriei calafetene, Centrala Termica, a devenit nerentabila odata cu inchiderea intreprinderilor. Pentru rentabilizarea ei este nevoie de investitii de cel putin 25 de miliarde de lei, in caz contrar isi va pierde si ultimii clienti, cetatenii nemultumiti de pretul mult prea piperat al gigacaloriei.
Calafatul a cunoscut o dezvoltare economica importanta dupa 1960, o data cu amplasarea aici a Intreprinderii „Textila“ si a Fabricii de Conserve care avea sa devina in scurt timp principalul furnizor de alimente al armatei. Zece ani mai tirziu, s-au pus bazele platformei de sud-vest a orasului, cu Fabrica de Industrializare a Laptelui, Intreprinderea de Biosinteze, Intreprinderea de Prelucrare a Zaharului si Intreprinderea de Amidon-Glucoza.
In aceeasi perioada a fost construita si Centrala de Termoficare, care asigura agentul termic necesar pentru unitatile de pe platforma industriala, dar si pentru blocurile de locuinte.
Fabricile calafetene si gloria de odinioara
Dupa 1990, intreprinderile calafetene au functionat o perioada mai mult in virtutea inertiei, apoi au fost furate bucata cu bucata de propriii salariati sau de cetateni binevoitori. Cind a venit vremea sa fie privatizate, unele au fost vindute pe sume simbolice, iar altele asteapta si acum investitorii.
Fabrica de Conserve, de exemplu, odinioara mindria calafetenilor, nu mai produce nimic de patru-cinci ani. Unitatea a intrat in faliment si a fost cumparata in urma cu citeva luni de o firma privata care pina acum nu si-a dezvaluit intentiile in legatura cu ceea ce vrea sa faca acolo. Se zvoneste insa ca noii proprietari – printre care se afla si poetul Mircea Dinescu – n-ar avea nici un gind pentru a o repune in functiune, ci ar dori sa faca aici birouri, parcari si multe altele. Idee care n-ar fi rea, daca ne gindim ca podul peste Dunare va fi la vreo 200 de metri distanta.
Fabrica de Zahar lucra in zilele de glorie cu peste 1100 de salariati. De vreo doua luni, unitatea si-a incetat activitatea, iar ultimii salariati (aproximativ 300, ramasi dupa ultimele restructurari) au fost concediati.
Intreprinderea de Biosinteze si-a sistat si ea activitatea inca din 1992. A gazduit apoi pentru o scurta perioada de timp o moara de cereale, apoi o sectie de fabricare a alcoolului, aceasta din urma fiind inchisa acum un an. Fabrica se afla acum din nou in privatizare.
Fabrica de Lapte a fost privatizata in 1996-1997. Pina in urma cu un an aici s-a fabricat insa… alcool. Acum asteapta din nou sa fie „maritata“, dar deocamdata duce lipsa de petitori.
Singura care a reusit sa se mentina pe linia de plutire este „Textila“. Fabrica a fost cumparata de doi italieni, care au reusit sa produca aici tricotaje, cu materie prima adusa din Italia. Produsul finit realizat cu forta de munca autohtona este exportat in totalitate.
Calafatul – campion national la pretul gigacaloriei
Nemaifunctionind fabricile, Centrala Termica a ajuns in situatia de a produce agent termic doar pentru incalzirea apartamentelor si a institutiilor publice. Centrala era insa dotata cu instalatii de mare capacitate, ceea ce a dus la obtinerea unui randament foarte mic si in consecinta a unui pret pe gigacalorie foarte mare. In toamna anului trecut, Uzina Termica a fost scoasa de sub tutela Termoelectrica, functionind ca unitate de sine statatoare, iar din luna mai a acestui an a trecut in administarea Consiliului Local Calafat. Pentru rentabilizarea unitatii (obtinerea unui pret de referinta de 840.000 lei/gigacalorie in loc de 3,3 milioane de lei cit este in prezent) este nevoie insa de o investitie de 25 de miliarde de lei din care Consiliul Local nu are certitudinea ca va obtine decit 10 miliarde de lei.
„S-a facut un studiu de fezabilitate privind retehnologizarea, imbunatatirea conductelor de transport al agentului termic precum si efectuarea reparatiilor necesare in punctele de distributie, probleme care, in momentul in care vor fi realizate, vor duce la scaderea pretului gigacaloriei la 1,3 milioane de lei. Diferenta, de la pretul de referinta de 840 de milioane de lei, va fi subventionata de la bugetul consiliului local si prin sume alocate de Consiliul Judetean Dolj“, a precizat Florian Toader, viceprimarul municipiului Calafat.
Viceprimarul a mai spus ca toate aceste modernizari ar trebui facute pina in toamna acestui an, in caz contrar, bugetul local va trebui sa suporte in continuare subventionarea pretului gigacaloriei:
„Pina la 31 iulie, debitele asociatiilor de locatari fata de Uzina Termica se ridicau la aproape 9 miliarde de lei. Oamenii sint constienti ca la pretul actual al gigacaloriei nu vor putea face fata cheltuielilor de intretinere, motiv pentru care au inceput sa solicite debransarea. Pina acum, din 3.200 de apartamente beneficiare, 1.800 au fost deja debransate la cererea cetatenilor. Si asta in conditiile in care diferenta dintre pretul de productie si pretul de referinta este acoperita prin subventii de la bugetul consiliului local, in proportie de 55% si, in proportie de 45%, prin sume alocate de Consiliul Judetean. Fara retehnologizare, vom continua sa aruncam banii pe subventii“.
