• Pastorul isi cerceteaza turma • Iom Kipur, ziua in care fiecare este dator sa se impace cu semenii sai
Toamna reprezinta, alaturi de bucuria culegerii roadelor, si inceputul marilor sarbatori ale populatiei mozaice. Astfel, sfirsitul primei saptamini a lunii septembrie a fost marcat de inceperea Anului Nou Iudaic sarbatorit in casele de cult, sinagogi si in familiile acestei etnii.
Anul Nou Mozaic care este denumit si „Ziua facerii… lumii“, coroana creaturii este ziua in care Dumnezeu trece in revista si judeca faptele noastre hotarindu-ne soarta. Astfel, cu acest prilej, Pastorul isi cerceteaza turma, inscriind in cartea vietii si a mortii, in cea mai emotionanta rugaciune care se rosteste de Rosh Hasana („Cap al anului“, Iom Hadin „Ziua Judecatii“, Iom Terua „Ziua Sunarii din sofar“). In seara de Ajun a acestei marete sarbatori se rosteste rugaciunea care infatiseaza in culori vii tabloul impresionant al Judecatii Divine, in care, precum pastorul isi cerceteaza turma, tot astfel Creatorul, asezat pe scaunul de judecata, face sa treaca inaintea Sa intreaga suflare omeneasca. Ideea centrala care se desprinde din rostirea acestei rugaciuni este ca trebuie sa unim „mila“ cu „adevarul“. Numai adevarul care are ca urmare mila – mila adevarata – poate fi o fericire pentru oameni si popoare.
Anul Nou Iudaic (Rosh Hasana) apartine, din spusele inteleptilor, lumii, intregii umanitati. In aceasta zi, care deschide Noul An, omenirea este sfatuita sa-si cerceteze trecutul si sa mediteze asupra lui, sa-si faca bilantul activitatii, sa-si examineze constiinta si sa analizeze daca a trait si a muncit conform perceptelor cuprinse in marile invataturi preluate de la inaintasii nostri.
Atit sarbatoarea de Anul Nou (Rosh Hasana), cit si cealalta sarbatoare care ii urmeaza, Iom Kipur, au ca o noua dominanta caracterul lor universal. Tema acestor sarbatori, spre deosebire de toate celelalte, care au un caracter national, nu este raportul dintre Creator si poporul lui Israel, ci raportul dintre Creator si faptura omeneasca in general.
Rosh Hasana nu este numai cea dintii zi a Anului Mozaic Iudaic, ci si de Marele Inceput de Creatiune, de ziua cea dintii a Existentei Universului, este ziua in care se hotaraste destinul nu numai al indivizilor, ci si al tuturor natiunilor.
O dovada graitoare a spiritului universal al iudaismului este ceea ce caracterizeaza si sarbatorile de toamna. In aceste zile, evreul paraseste cercul strimt al eului sau si se simte unit cu poporul pe al carui tarim convietuieste si cu intreaga creatiune, asteptind momentul in care toata lumea va forma aguda abat – „o singura asociatie“. Astfel ca idealul sau este ca intreaga omenire sa fie unita printr-o coeziune puternica, avind drept unic scop indeplinirea vointei lui Dumnezeu.
In ajun de Rosh Hasana, sentinta este scrisa. Pina la Iom Kipur sint zece zile cind hotarirea ramine definitiva. In aceste zile de pocainta, credinciosii cauta sa-l induplece pe Supremul Judecator Ceresc. Cainta, rugaciunea si faptele bune indulcesc asprimea sentintei. Este zodia lunii Tisrei – Balanta care simbolizeaza dreptatea statornicita intre oameni si intre popoare, ceea ce constituie supremul ideal spre care nazuieste umanitatea.
Incepe cea mai mare sarbatoare iudaica
Iom Kipur, ziua in care fiecare este dator sa se impace cu semenii sai
Cea mai mare sarbatoare mozaica a inceput in seara zilei de noua Tirsei (Duminica, 8 octombrie, dupa calendarul latin) si tine pina in ziua urmatoare, cind apar stelele cu post total. Dupa cum explica inteleptul Maimonide, postul de Iom Kipur nu reprezinta o modalitate de rascumparare a pacatelor, ci un indemn pentru a ne ridica trupul pina la puterea spirituala a renuntarii in folosul aproapelui si pentru a ne pregati vointa de a sluji pe semenul nostru. Credinciosul in Dumnezeu sa simta el insusi ceea ce indura acela care nu are mijloace de trai si ca sintem datori sa-i ajutam pe cei in nevoie. Ziua de Iom Kipur a fost denumita de inteleptii evrei Ahad Basana, adica unica in an, pentru ca ea are darul de a ne inalta pina la Dumnezeu, pe muntele magic al perfectiunii sufletesti. In ajunul acestei sarbatori, fiecare credincios este dator sa se impace cu toata lumea, sa faca donatii pentru lacase de cult, institutiile de cultura si sa realizeze acte de binefacere pentru semenii sai in nevoie.
In ajunul sarbatorii, femeile rostesc o rugaciune speciala: „Laudat fie Domnul Dumnezeul nostru“, Regele Universului, care ne-a sfintit prin poruncile Sale si ne-a dat puterea de a aprinde luminarea zilei de ispasire. De asemenea, a doua zi se rosteste rugaciunea Ikor, care pomeneste pe cei care au plecat dintre noi.
Aceasta mare sarbatoare a poporului iudaic se incheie o data cu ivirea stelelor pe cer, iar cantorul sufla o singura data din sofar Tekia Gdola, anuntindu-se astfel incheierea postului, lumea urindu-si „La multi ani!“ Ziua de Iom Kipur este o usa care se deschide spre viitor, este primul pas spre anul care vine.
Sukot
„Trebuie sa locuiti in colibe timp de sapte zile; toti fiii lui Israel trebuie sa locuiasca in colibe, cu scopul ca generatiile viitoare sa stie ca am facut ca poporul lui Israel sa locuiasca in colibe cind l-am scos din Egipt, Eu, Domnul Dumnezeul tau“. (Lev. 23:42, 43).
Vineri seara, 20 septembrie, a inceput cea de-a treia mare sarbatoare de toamna a poporului iudaic, ce poarta genericul de Sukot, sarbatoarea corturilor, a recoltei, a bucuriei. Cu acest prilej se construiesc un fel de corturi in care, timp de sapte zile, credinciosii evrei isi petrec o parte din timpul lor liber.
Explicatia sederii in suca se gaseste in cartea de capatii Tora, care reaminteste o fila din istoria tragica de-a lungul veacurilor a poporului evreu: „Ca sa se stie neam de neamul nostru ca am pus pe fiii Israelului sa locuiasca in corturi, cind i-am scos din tara Egiptului“.
Suca este o baraca din lemn sau din alt material (impodobita cu cuverturi, mobila usoara, tapiserii, vesela bogata, ornamente cu fructe si ghirlande de flori care sa reflecte semnificatia agricola a acestei sarbatori) si este amplasata in asa fel incit sa fie ferita de umbra vreunui copac sau vreunei alte constructii, iar prin spatiile libere ale acoperisului trebuie sa se vada in mod obligatoriu stelele.
Timp de o saptamina, aici se ia masa de dimineata, de prinz si de seara (cu exceptia intervalelor cind ploua), aici se citeste, se studiaza si se primesc prietenii, sucaua avind o profunda semnificatie sociala; parasindu-si locuintele confortabile pentru a se instala in corturi, cei bogati isi dau mai bine seama cum traiesc saracii si, drept consecinta, resimt mai puternic dorinta de a-i ajuta.
Din timpurile biblice, Sukotul este socotit cea mai mare dintre toate sarbatorile, iar scrierile sale se refera la aceasta ca „HeHag“ (sarbatoarea). De altfel, regele Solomon a desemnat aceasta sarbatoare ca zi a templului si, de asemenea, este si „sarbatoarea viitorului“.
