Nimeni nu stie cui apartine terenul, iar oamenii nu au platit niciodata impozit
O parte din locuitorii cartierului Plopilor si-au construit, la citeva sute de metri de gara Tirgu Jiu, un sat in toata regula. Nevoia de a avea o gospodarie, cu animale si gradina, asemenea celor din satele unde s-au nascut, a dus la aparitia Microcoloniei „8 Martie“, situata intre sine de cale ferata. Daca in anul 1970, cind a luat nastere satucul, existau doar citeva baraci, peste 50 de familii si-au incropit acum mici gospodarii. Orasenii care si-au facut sat se confrunta cu aceleasi probleme ca si semenii lor de la tara. Desi asezarea este marcata in nomenclatorul strazilor, oamenii spun ca nu stiu cui apartine terenul si nu au platit niciodata vreo taxa.
Microcolonia „8 Martie“ este asezata in partea de sud a orasului Tirgu Jiu. Pe o suprafata de citeva sute de metri patrati, intr-o mica vale formata intre sine de cale ferata, stau inghesuite zeci de cotete pline cu gaini, rate, iepuri, porci si chiar capre. Citeva vrejuri de fasole si un strat de patrunjel reprezinta o avere pentru cei care s-au nascut in cartierul Plopilor.
In fiecare dimineata, orasenii, treziti de cintatul cocosilor, merg sa dea de mincare animalelor, inainte de a pleca la serviciu.
Vara, oamenii au cel mai mult de lucru, munca la gradina ocupindu-le cea mai mare parte a timpului care le mai ramine dupa ce vin de la slujba. Pentru ca sint in vacanta, copiii din cartier preiau o parte din treaba parintilor si hranesc animalele. Pentru cei aflati la pensie, satul intre sinele de cale ferata reprezinta o adevarata binecuvintare, ei nemaicumparind din piata legumele pe care le cultiva in acest loc. Mai mult decit atit, cu resturile de mincare isi pot creste in cotetele dintre sinele de cale ferata si cite un porc pentru Craciun.
Ciinii pazesc constructiile
Pentru un strain care incearca sa patrunda in microcolonie, principala problema este sa gaseasca intrarea in acest bloc compact de cotete si garduri. Printr-o spartura in gard, pe o carare abrupta, se poate ajunge in cele din urma intr-un labirint de poteci care duc spre zecile de intrari in asa-zisele gospodarii. Printre gardurile ridicate din cele mai ciudate materiale, de la scinduri, la plasa de sirma sau vreo masa care prisosea prin casa, se pot vedea gainile, porcii sau ciinii proprietarilor. Oamenii si-au adus aici si tot felul de lucruri care-i incurcau in apartamente: chiuvete stricate, mobila veche, masini de spalat si frigidere pe care nu le mai pot folosi.
Ciinii lasati sa pazeasca aceste constructii simt imediat strainii si sar pe garduri, latrind amenintator.
„Nu va speriati, ca sint toti legati. Nu-i lasa nimeni liberi ca v-ar fi facut praf. Apara si ei cotetele astea, ca de-aia primesc de mincare“, a spus un pusti care ducea doua galeti cu apa.
Alin Vandra este un copil care locuieste in cartierul Plopilor, la citeva sute de metri distanta. El vine zilnic sa-si hraneasca iepurii si ciinele care-i pazeste.
„Sint multe cotete pe aici. Oamenii au de toate in ele: gaini, rate si porci. In cotetul asta sint si citeva capre. Cei mai multi dintre cei care au cotete aici stau in cartierul vecin. Sint si oameni care stau in alta parte a orasului dar au prins un loc aici. Eu nu am bunici la tara si imi cresc citiva iepuri aici. Am grija de ei, vin de mai multe ori pe zi sa vad ce fac“, a spus copilul.
Dihorii si hotii sint cele mai mari pericole pentru animalele oamenilor
Microcolonia pare pustie la orele amiezii. Intr-o gradina, un batrin pliveste citeva fire de rosii.
„Nu mai este nimeni pe aici. Oamenii vin mai pe seara. Eu am venit sa dau de mincare purcelului. Sintem trei familii care avem gospodaria asta. Cam asa stau lucrurile si la celelalte cotete. Sint impartite de mai multe persoane. Fiecare aduce ce poate – pasari, vreun porc pe care-l tine pina la Craciun. Pentru ca tot venim, am pus si citeva cuiburi de rosii si fasole. Cind a plouat, a venit apa si le-a inundat“, a spus Constantin Vulpoi, de 60 de ani.
Batrinul este pensionar si este unul dintre cei mai vechi locuitori ai acestui sat. El isi aminteste ca in 1976, cind a venit de la Petrosani, erau doar citeva asezari in microcolonie. Apoi, valea intre sinele de cale ferata s-a umplut pina la refuz de constructii improvizate, astfel incit acum ar fi imposibil sa mai patrunda cineva.
Viata oamenilor care au apucat sa-si incropeasca o gospodarie la marginea orasului nu este deloc lipsita de grji. Ca mai in toate satele, cotetele sint adesea vizitate de dihor si nu de putine ori oamenii si-au gasit pasarile moarte.
„Zilele trecute si-a gasit o femeie toate gainile omorite. A venit dihorul si le-a mincat capul“, a spus nea Constantin Vulpoi.
Animalele salbatice care dau iama in pasarile oamenilor nu sint singurii musafiri nepoftiti in microcolonie. In ciuda saraciei pe care o inspira asezarile incropite din resturi, acestea au fost adesea pradate de hoti.
„Sint oameni care dorm noaptea aici ca sa-si pazeasca pasarile sau porcii. Multi dintre ei au ramas fara animale, dupa ce le-au hranit un an pentru ca au venit hotii intr-o noapte si nu au mai lasat nimic prin cotete“, a mai spus batrinul.
„O sa efectuam un control, dar cu cine sa discutam?“
Un teritoriu al nimanui si, in acelasi timp, al tuturor, microcolonia este o enigma si pentru municipalitate, care inca nu a mers in zona pentru a face un inventar al constructiilor si pentru a stabili cui apartine terenul.
In urma cu citiva ani, in acest loc s-a deplasat o echipa formata din angajati ai Primariei Tirgu Jiu si Directiei de Sanatate Publica Gorj, insa nu au facut altceva decit sa viziteze locul. Nicolae Giorgi, seful Garzii de Mediu Gorj, a declarat:
„Nu am fost niciodata acolo! Exista si un riulet care trece prin apropiere. Daca se intimpla sa vina o viitura, cotetele ar putea fi luate de pe mal. Nu mai vorbesc de o posibila poluare cu dejectiile de la animale. Cred ca mai intii primaria ar trebui sa identifice terenurile si sa puna in posesie proprietarii, daca acest lucru este posibil. O sa efectuam un control, dar cu cine sa discutam? Oficial acolo nu locuieste nimeni.“
