Populatia cumpara kilowattul la pret de termocentrale

Forta viiturii care a afectat majoritatea statelor europene traversate de Dunare este disipata de cele doua baraje de la Portile de Fier I si Portile de Fier II. Acestea prin deschiderea si inchiderea stavilarelor regularizeaza debitul Dunarii, inlaturind pericolul inundatiilor pe cursul inferior. Viitura, care a generat multe dezastre in vestul Europei, s-a aratat a fi benefica pentru tarile balcanice. In urma precipitatiilor abundente, cele doua hidrocentrale au „materie prima“ din belsug si produc energie electrica la capacitate maxima, depasindu-se necesarul la nivelul sistemului energetic national. Costurile sint minime deoarece obiectivele au fost amortizate. Cu toate acestea, pretul kilowattului a ramas acelasi: peste 2.000 de lei. In mod normal, pretul energiei electrice produse de reteaua de hidrocentrale ar fi trebuit sa scada vertiginos pe fondul incurajarii populatiei de a consuma cit mai mult curent. Concomitent, termocentralele ar trebui sa reduca productia in aceasta perioada pentru a-si putea spori stocurile de carbune pentru iarna care vine. In realitate, se intimpla altceva. Energia electrica produsa practic de natura la costuri derizorii ajunge in cantitati mici in sistemul energetic national, iar populatia plateste kilowatii produsi in termocentrale la preturi mari. Mai mult, unul dintre grupurile generatoare de la Portile de Fier I, aflat in revizie, trebuia pus in functiune la sfirsitul lunii septembrie. Personalul de acolo a pus-o in functiune in prima decada a lunii august. Ne intrebam, pe buna dreptate, pentru ce acest efort, cind politica a ramas aceeasi: sa se distribuie curent electric tot din termocentrale pentru ca pe piata sa nu scada pretul kilowattului.