Craiova. Elogiu

Daca v-ati trezit prea tirziu, nu ati avut timp sa beti cafeaua si sa va dezmeticiti, va propun un remediu care nu da gres: iesiti in fata portii, in fata blocului sau macar pe scara sau in balcon. Va asigur ca trezirea va fi brusca. Imposibil sa nu casti ochii sa distingi umbrele gunoaielor adormite de zile bune prin jurul tau. Doamne fereste sa le ridici, pai vrei sa strici peisajul? Lasa-le acolo, ce-ti pasa, la tine-i cald si bine, miroase a odorizant. Jegul de pe scara nu-i al tau, nici scara nu-i a ta – e doar o cale intermediara spre apartamentul tau ultimul racnet. Asa ca treci mai departe si injura-l pe Bulucea ca nu-ti sterge scara de rahatul de ciine de azi-noapte. Iesi din bloc, ia-o pe strada. Nu te-ai trezit? Nici cind ti-ai sucit de trei ori pe secunda glezna firava in gropile, de data asta oficial, ale lui nea Vasile? Stai linistit, ai tot timpul. Craiova e mare, cu strazi multe si proaste.

Ce oras deosebit, interesant, pitoresc avem! Ce mult ne place sa ne plimbam, pe centru, la brat cu iubitii, cu rudele! Cel mai frumos este cind ne insiram vreo patru-cinci pe toata latimea trotuarului. Ne place, ne-am luat haine noi din Mercur, din alea in colturi si franjuri, decoltate si cu sclipici. Baietii arata intr-un mare fel, in papucii lor patrati si cu camasi la moda. Ce bine ca ne-am gindit sa iesim prin centru, poate ne intilnim cu cineva cunoscut…

Strada Unirii, pavata cu marmura, cu magazine multe, fintina arteziana. Blocuri „ciudate“, masute cu carti si loz in plic. Toata lumea merge pe Unirii. Ce poate fi mai frumos decit sa iesi spre seara sa te plimbi romantic, printre hirtii, guri de canal destupate si flegme? Iti mai clatesti si tu ochii pe un popou obraznic, un tricou cu muschi si lant de aur.

Oras mare, Craiova. Aglomerat, zgomotos. Peste tot, numai atractii : magazine mari, mici, multicolore, de firma… Cum ce firma?! Toate si-au luat de acolo haine. Iar vinzatoarele sint tipe super: aranjate, vopsite, imparfumate, picioare lungi, ochi mari si… limpezi. Terase – gramada! Aici vezi lumea buna, mai infiripi o prietenie, o susta. Mai afli ce e nou, unde, cu cine… Poate ai si o experienta de neuitat intr-un Audi A4.

Doua femei arse de soare s-au asezat pe-o banca la Teatrul National. E umbra si au obosit in Banie. Da’ bine ca au venit la oras ca nu mai aveau de nici unele. Acum sa imbuce si ele ceva ca pina vine rata e mult… Scot ziarul, il intind cu palma, o ceapa, niste brinza, o buca’ de pine. Stai, fa, ca luai niste salam! Tii, vezi cum e moda la Craiova? Aia are fusta pin’ la … Bine ca ne asezaram aci sa mincam, mai vedem si noi lumea…

Au pus asfalt pe Macedonski. Nu ca n-ar fi fost, dar l-au spart sa repare conductele de apa. Vreo saptamina a stat santul pe mijlocul strazii. Dar gata, l-au reparat. Au cirpit bine, in vreo doua luni nici nu o sa se mai cunoasca.

In urma unei sesizari primite la redactie, un reporter s-a deplasat la Spitalul Clinic nr.1. Mare, spatios, judetean. Mizerabil. Saloane murdare, neaerisite, coapte de soare si mirosuri infecte. Doua-trei rezerve, facute de vreun doctor mai harnicut – dai un ban, da’ stii ca te respecti. In rest, ca pe oriunde: medici obositi, asistente plictisite si nelipsita duhoare… Un ac folosit aruncat in curte, pungi plesnite de prea multe pansamente imputite. Pijamale rupte, desperecheate, lenjerii izinite atirnate in geam. Si halatele medicilor, impecabile, supercalcate, superapretate.

Ai fost la mare? Nuuu?! Hai sa-ti zic eu ce se poarta: doua perechi de ochelari de soare! Misto, nu?