Inainte de revolutie, Filiasiul era un orasel in care semnificatia zicalei „Meseria e bratara de aur“ era cunoscuta de orice „om al muncii“.
Revolutia le-a adus filiesenilor libertatea cea mult dorita de toti romanii, dar le-a sadit in suflet o nostalgie a timpurilor apuse, in care in fiecare familie exista cel putin un salariat. Acum, exista cel putin un somer. Intr-adevar, atunci, pentru o bucata de carne se statea la coada, iar uleiul, zaharul, faina si chiar piinea erau rationalizate. Astazi, in magazine se gasesc de toate, insa veniturile localnicilor sint… rationalizate.
Daca inainte de 1989, in Filiasi, lucrau aproximativ 12.000 de oameni, acum mai au un loc de munca stabil 2.500, cam a opta parte din populatia orasului. „Orasul era o mare putere industriala cind functionau la capacitate maxima toate unitatile de pe raza orasului. Numai la Fabrica de Transformatoare munceau 4.000 de oameni. Acum au mai ramas aproape 950 de angajati. La Intreprinderea Mecanica, din 7.000 de salariati, citi erau inainte de ’89, mai sint doar 175. Aceeasi situatie este si la Intreprinderea de piese de schimb, si la Sectia de industrializare a lemnului. Practic, oamenii nu mai au unde lucra pentru ca s-au desfiintat foarte multe locuri de munca, iar de infiintat… Nu s-a facut decit o sectie a unei fabrici de confectii, unde lucreaza in prezent 80 de salariati“, spune Antonie Ciocioc, primarul orasului.
Majoritatea locuitorilor s-au resemnat cu viata grea si searbada, traind fie dintr-un ajutor de somaj, fie de pe urma venitului minim garantat. Mai sint citiva care s-au retras in mediul rural pentru a-si cistiga traiul dind cu sapa. Sansa tinerilor filieseni este una singura: evadarea spre marile orase sau spre alte tari in care forta de munca ieftina este cautata. Pentru ca in Filiasi forta de munca exista, dar nimeni n-o doreste!
Bine vei veni, investitorule!
Salvarea Filiasiului ar putea veni de la investitori. Americani, romani… natia nu conteaza. Nici religia si nici culoarea politica! Cine ar vrea sa investeasca in Filiasi, ar gasi in oras multi oameni dornici de munca, iar autoritatile locale sint dispuse sa le ofere acestora o serie de avantaje. „Daca va dori cineva sa investeasca, ii vom oferi toate conditiile de care are nevoie. Ii vom pune la dispozitie doua hectare de teren, ii vom oferi spre vinzare citeva cladiri ca sa aiba spatiu in care sa-si desfasoare activitatea. Vom face cumva sa-l scutim de taxe locale pentru o perioada necesara punerii pe picioare a afacerii. Deocamdata nu a venit nici un om de afaceri dornic sa investeasca in oras“, spune Antonie Ciocioc.
Daca nu-i industrie, macar turism sa fie
In asteptarea investitorilor, autoritatile locale s-au hotarit sa exploateze asa cum pot „frumusetile orasului“. Primarul Filiasiului spune ca intentioneaza sa infiinteze in oras un muzeu etnografic, sa construiasca un strand si sa transforme cele trei lacuri din oras in zone destinate agrementului. Pentru aceste lucruri este nevoie de fonduri, insa intr-un oras sarac… nici banii nu trag!
Autoritatile spera insa sa obtina fonduri Phare pe componenta „Infrastructura mica“ pentru realizarea proiectului… turistic. In cazul in care Comisia Uniunii Europene isi va da girul si banii pentru proiectele filiesenilor, strainii care vor vizita orasul vor fi tentati sa ramina. Si daca vor veni banii Phare, filiesenii vor avea, daca nu investitori, macar un muzeu istoric si etnografic, un monument al eroilor si un strand in care tineretul ar putea sa se racoreasca. Locuri de munca nou create vor fi destul de putine, dar decit deloc…
