Astfel isi intituleaza scrisoarea adresata redactiei noastre un fidel cititor din Petrosani, pensionarul Ioan Herman. El doreste ca toti cei care o cunosc pe femeia despre care sustine ca i-a luat banii sa afle ce i s-a intimplat lui pentru a nu pati si altii la fel.
La inceputul acestei luni m-a sunat un fost coleg de scoala de la Craiova. Stia numarul meu de telefon si adresa deoarece, la o intilnire cu colegii, de acum doi ani, i-am dat o carte de vizita. Deci, colegul meu Bubi G. m-a rugat s-o ajut pe NEPOATA lui, in cazul in care vine la Petrosani cu ceva probleme de serviciu, s-o conduc pentru ca nu cunoaste orasul… I-am promis ca-i satisfac rugamintea.
Si vine la noi in casa duminica, 3 martie 2002, pe la amiaza, o doamna de aproximativ 50 de ani cu doi dinti din fata-sus lipsa. Amabila din cale-afara, vorbareata, imi spune linga o cafea ca a avut un accident de masina la Lainici, masina a lasat-o la un taran, iar ea a venit cu „o ocazie“. Dar, in loc sa vina la Petrosani, a nimerit la Vulcan si de acolo a ajuns in Petrosani, la mine. Dar cite nu mi-a spus doamna Elena – asa a zis ca o cheama – ca e contabila la o firma, ca sotul este colonel in armata, ca au patru masini etc. Mi-a vorbit si de prietenul meu Bubi: ce om fermecator si bun este, dar e paralizat partial. Apoi a plecat, dar a revenit dupa-amiaza si mi-a lasat in primire o plasa cu multi bani – euro, zicea ea – din care urma sa schimbe a doua zi. Astfel, doamna Elena a intrat in tema! M-a rugat sa-i imprumut 300.000 de lei, ca „miine“ schimba euro si-mi restituie banii. I-am dat! Dupa citeva minute, mi-a mai cerut 200.000 de lei si i-a dat sotia mea banii. Apoi a plecat la o cunostinta (ea, care nu cunostea orasul…), cu precizarea ca vine in dimineata zilei urmatoare.
Pe 4 martie, pe la 9.00, a venit insotita de sotia taximetristului care o duce incoace si incolo. A dat doua sau trei telefoane la Craiova si la Petrosani si ne-a spus ca sotul ei a plecat deja de la Craiova spre Petrosani (cu alta masina…) s-o ia acasa. I-am dat punga cu „bani multi“. A primit-o cu totala indiferenta, incredintata de corectitudinea mea. Si asa, dupa vreo doua ore de povestiri inclusiv despre Bubi, dragul ei unchi, ne-a spus sa mergem la coltul strazii principale, sa-l vedem pe sotul ei cind vine cu masina. Ne-am dus si am asteptat. Locuind aproape de strada principala, eu m-am intors sa dau de mincare la pasari. Cind am ajuns inapoi la coltul strazii, nu mai era acolo decit sotia taximetristului! Am intrebat-o unde-i „doamna Elena“. Femeia mi-a raspuns ca s-a dus la noi, la WC. Da’ de unde! A luat-o pe alta strada si dusa a fost! Am mai asteptat vreun sfert de ora, dar degeaba. Imi zice sotia soferului: „Domnul inginer, acum imi dau seama ca asta-i o escroaca!“.
Dupa-amiaza am vorbit la telefon cu un alt coleg, care mi-a dat adresa si telefonul „unchiului“ Bubi. L-am sunat: „Pai bine mai Bubi, asta-i nepoata ta, femeia care m-a inselat cu 500.000 de lei?“ „Pai – zice Bubi – nu e nepoata mea. E numai o cunostinta pe care am vrut sa o ajut!“ Deci, am incaput pe mina unei escroace. Sa nu fi stiut Bubi cine-i „nepoata“ lui?
Intre timp am aflat si numele adevarat, cel de familie. O cheama ZAMBRUIANU ELENA. Elena – singurul cuvint rostit sincer. Restul au fost povesti pentru naivi. Dar nu imi fac probleme, ca deja am depus plingere la Politia din Petrosani si se va lua legatura cu Politia din Craiova pentru a i se da o lectie de cinste fata de un om virstnic care te primeste cu caldura in casa. Banii ii vor scoate de la doamna Elena cei in drept, caci doar are euro multi, foarte multi! Numai sa aiba timp sa-i schimbe!
