Dictionar economic

Manufactura – forma a productiei bazata pe diviziunea sociala a muncii si pe dominatia muncii manuale, cel de-al II-lea stadiu de dezvoltare a productiei capitaliste; a aparut in urma cooperatiei capitaliste simple, pregatind trecerea la marea industrie masinista.

Manufactura s-a format pe doua cai: 1. prin reunirea, in acelasi atelier, a unor muncitori cu meserii diferite, care executau operatii succesive pentru producerea unui produs (de exemplu, manufactura de trasuri); 2. prin reunirea, in acelasi atelier, a unor muncitori de aceeasi meserie, fiecare executind operatii simple distincte (de exemplu, manufactura de incaltaminte).

Dupa modul de organizare interna a productiei, se disting doua tipuri de manufactura: eterogena, in care produsul era rezultatul asamblarii diferitelor elemente partiale, si organica, in care produsul era rezultatul unor operatiuni succesive.

O caracteristica a productiei manufacturiere este si impletirea marii productii cu mica productie si cu munca la domiciliu.