Gorjul nu te lasa sa uiti ca aici a trait Brancusi. Din loc in loc, un detaliu de poarta, stilpii unui pridvor, construiti in stilul Coloanei fara Sfirsit, toate amintesc ca pe aici a trecut marele artist, care si-a lasat adinc amprenta asupra oamenilor si asupra locului. In acest loc incarcat de simboluri, in comuna Farcasesti, s-a nascut George Banete, un artist care inca din copilarie a incercat sa calce pe urmele lui Brancusi. Desi a intilnit in drumul lui multe piedici, George Banete a dorit sa devina sculptor si la fel ca Brincusi, pe care il numeste „maestrul“, a vrut sa se exprime prin graiul formei. Idei si simboluri, prin formele modelate de el. Banete nu a urmat intru totul stilul maestrului. La fel cum Brancusi s-a detasat de influenta profesorului sau August Rodin, spunindu-i ca „nimic nu creste la umbra marilor copaci“, George Banete si-a definitivat si el un stil propriu, prin imbinarea sculpturii clasice cu cea modernista.
Banete a descoperit ca are inclinatie pentru cioplitul lemnului inca din copilarie. La virsta de noua ani, mergind in sat la claca, a observat ca femeile de acolo aveau furci de tors mai noi si mai frumoase decit ale mamei lui. Cind s-a intors acasa, George a luat un lemn si un cutit si a inceput sa ciopleasca o furca pentru mama sa. Cind obiectul a fost gata, toata familia a fost uimita de indeminarea baiatului. Mai tirziu, cind avea 16 ani, baiatul s-a gindit sa faca un car cu toate accesoriile necesare pentru tatal lui. Si a facut un car cu toate accesoriile necesare. George Banete nu a renuntat niciodata sa faca lucruri utile in casa sau in gospodarie, insa a inceput sa sculpteze cu precadere obiecte de arta. Subiectul cel mai des intilnit in lucrarile lui este omul, in cele mai diverse ipostaze ale vietii. Oameni simpli sau celebrii, eroi sau necunoscuti, personaje mitice sau din literatura sint portretizati de Banete cu aceeasi pasiune. Prin fiecare lucrare a lui, sculptorul incearca sa realizeze o succinta si semnificativa descriere a trasaturilor personajului.
Shakespeare, Eminescu si E. A. Poe se regasesc in sculpturile lui
Indragostit de literatura, George Banete a cioplit in lemn chipurile autorilor preferati. Chipul lui Shakespeare este incadrat de doua cortine, deasupra unui glob care aminteste de Teatrul Globe, iar alaturi de el se afla cioplit si pumnalul lui Hamlet, considerat de sculptor definitoriu pentru opera lui. Eminescu este infatisat privind in sus, inspre stele, insotit de luceafar, iar pletele negre ale lui Edgar Allan Poe, la o privire mai atenta, iau forma corbului prezent in opera poetului.
Unul dintre elementele care dau originalitate lucrarilor lui Banete este maiestria cu care pune in valoare fibra lemnului. Un lemn colorat natural in doua nuante a fost folosit de artist pentru a-l infatisa pe Don Quijote. Personajul, asezat in fata unei mori de vint, este colorat in doua nuante, jumatate deschis, jumatate intunecat, sugerind oscilarea lui Don Quijote intre intelepciune si nebunie.
Din opera sculptorului nu putea sa lipseasca Brancusi. Amintirea acestuia este prezenta intr-o lucrare numita „Omagiu maestrului“, unde chipul lui Brancusi, acoperit de o cusma dacica, este insotit de elementele definitorii ale operei lui: masa, scaunele, coloana, poarta si oul.
A incercat sa dea o forma ideilor abstracte
In afara de oameni, sculptorul a incercat sa isi imagineze si sa ciopleasca in lemn forma ideii. In lucrarea intitulata „Civilizatie“, autorul a surprins trei importante descoperiri care au definit progresul: focul, roata si atomul.
George Banete se considera un artist complex. De-a lungul timpului, el a incercat sa se exprime si in alte forme ale artei. A publicat atit proza, cit si versuri, insa marele sau regret este acela ca nu a reusit niciodata sa publice un volum de poezii. In tinerete, Banete spune ca era tot timpul cenzurat si crede ca ar fi realizat mult mai multe in acest domeniu daca nu si-ar fi petrecut acei ani in vremea comunismului. A cistigat multe concursuri de literatura si publicistica, dar, pentru ca in acele vremuri nu putea sa exprime tot ceea ce simtea, Banete considera ca isi iroseste talentul in arta potrivirii cuvintelor. Atunci, George s-a orientat spre cu totul alt domeniu si, uimindu-i pe toti cei care il cunosteau, a urmat Institutul de Mine din Petrosani. Tinarul inginer minier a pus si in aceasta meserie tot atita pasiune ca si in cioplitul lemnului sau in literatura. Formarea cristalelor in roca l-a fascinat atit de mult incit a incercat sa surprinda acest proces intr-una dintre lucrarile lui intitulata „Geneza Minerala“. Aflat in prezent la pensie, Banete s-a indepartat de mina si s-a intors la lucrul care ii place cel mai mult, cioplitul in lemn, pentru care are acum mult mai mult timp. Pentru viitorul apropiat, el si-a propus sa realizeze Discobolul intr-o viziune proprie. A ales acest subiect abordat de multi sculptori de-a lungul timpului pentru ca il considera o provocare. Un alt plan indraznet al artistului este o imbinare intre doua dintre pasiunile lui, literatura si mineritul, intr-o lucrare cu titlul „Istoria Romantata a Mineritului“, in care sa prezinte viata celor care isi petrec cea mai mare parte a zilei departe de lumina soarelui, sapind in miezul stincii. George Banete insa este hotarit ca, paralel cu toate celelalte activitati ale lui, sa nu renunte la ceea ce a facut toata viata, la poezia in lemn.
